1,189 matches
-
toate din juru-mi nu mai au har, Când știu că ale mele palme Nu te simt și pare totul în zadar... Deși am crezut necontenit Că ea-i cea care iubește sincer, Am plecat capul dezamăgit, Și mă reîntorc acasă stingher... Frumos și efemer Iată și un stop de zâmbet În sufletu-mi resurscitat... Nu se mai aude urlet, Și cred că totul s-a cam vindecat. O adiere caldă, poate o mireasmă dulce, Mă învăluie oarecum neașteptat... Mă întreb: "când
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
bombardat cu învățăminte și sfaturi, mămoase sau belicoase, oamenii sunt gălăgioși și apoftegme bășinoase despre tinereți spartane trec laolaltă cu recomandarea mîncărurilor, semn de prosperitate și o bună poziție socială în perioadele de foamete ale anilor '80. Amîndoi tinerii sunt stingheri, dar mai ales Otilia, a cărei enigmă nu poate fi comunicată sacerdoților adevărului, care fac apologia bărbăției și a călirii oțelului. Nu Ceaușescu este ținta regizorului, pomenit en passant, esopic, ci mentalitatea unei lumi în care am trăit ani buni
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
flori și fluturi. Crângul a înmugurit Mieii zburdă peste câmputi. Păsările ciripesc În copacii plini de floare. Primăvară, te iubesc Și-ți aduc în dar un soare. PRIMĂVARA După vicol, după ger, A-nceput ca să se vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
albastră, holda galbenă cu maci? cine-ți spune: închide gura, dezgolește-te și taci? cine taie-n întuneric roci bazaltice să urci sus, la luna-n amorțire, pe-astă lume s-o aduci? cine soarele își pune la urechi cercel stingher? cine clatină seninul scânteind ca un jungher? de ce doare nordul fraged ca mlădița ce o rupi? de ce urlă de bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile Arabiei;/ n-am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o-nmoi în lacrămi amărui,-/ din pricina mâniei Tale/ și-a
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
nedorită neputință, și anume neputința pe care noi, cei de azi, o manifestăm în raport cu ei, grecii de atunci. Nevoința aceasta sună astfel: nu ne putem lipsi de cuvintele lor, dar nici nu putem gîndi ca ei. Suntem ca niște orfani stingheri, lăsați în mijlocul drumului, ale căror haine nu ni se mai potrivesc. Se subînțelege că hainele sunt litera unor cuvinte care, deși sunt de origine grecească, nu mai sunt de semnificație grecească. Le-am rebotezat înțelesul și le-am reciclat hramul
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
scris textul care urmează cu un amestec de bucurie, de tristețe și de revoltă; de bucurie, că avem asemenea oameni exemplari, în măsură să articuleze existența și demnitatea unui întreg popor, de tristețe, că sînt atît de singuri și de stingheri în propria lor exemplaritate, și de revoltă pentru că disprețul și insulta, măsură a ignoranței noastre, a infirmității morale și a incapacității de a ne privi pe noi înșine cum se cuvine, pot trece, chiar și pentru o clipă, drept coordonate
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
pe zidiri./ Venisem să aprind un gând/ medieval curriculând/ Sau, dacă vreți, doar înnoptând/ Poetic pe ruinuri.(...) De-atâta liniște-auzeam/ Doar câinii transdanubian/ Lătrând sârbește adică./ Numai la Turnul lui Sever/ Era o liniște sub cer/ De câine mort demult stingher/ Și am plecat de frică". Elaborată în orașul care mai păstrează piciorul podului lui Traian și turnul lui Sever, lirica d-nei Ileana Roman are curgerea molcomă, dar cu ochi iuți a fluviului pe care autoarea îl contemplă, cu reflexele soarelui
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
acel cerc, se poate într-adevăr vorbi despre dialogul teologiei cu filozofia și despre comerțul de idei dintre ecclesia și universitas, teme pe care Mihail Neamțu pune accentul în această carte. În schimb aici, în această lume, teologul e un stingher privit cu suspiciune sau cu complezență. Oricît și-ar schimba lexicul și oricît s-ar strădui să-și modeleze limbajul după calapodul vremurilor, gramatica subiacentă tutoror acestor jargoane e una singură. E vorba de gramatica tradiției descinse din cuvîntul lui
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
selecție încercau Andrei Rusu, Scrieri literare, I-II, cu o prefață de George Munteanu, în 1960, apoi Constantin Măciucă, îngrijitor și prefațator, Articole și studii literare, în 1961, pentru ca J. Byck să înceapă în 1968 cu un prim volum, rămas stingher, o serie abandonată de Scrieri alese, prefațată de George Munteanu. O ediție critică de Opere Hasdeu va inaugura Stancu Ilin în 1986, cu secțiunea de poezii, la Editura Minerva. Urmează volumele II. Proza (din volume), III. Proza (din periodice și
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
ți le-a prilejuit și îi vei deveni pînă într-atît de apropiat încît îi vei putea descrie decăderea. Îi vei înregistra declinul rînduielii și scăpătarea autorității, și vei simți cum aerul hieratic de odinioară se preschimbă în răceala unui muzeu stingher și gol, a cărui părăsire nu mai poate fi mascată de fastul întipărit în decorul ei impozant. Cam în acest fel poate fi caracterizat, în cîteva cuvinte, jurnalul lui Toni Halter, scriitor elvețian de expresie romanșă, autorul unuia din cele
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
amar i-a răsărit în minte Măriucăi: „Cine știe ce-o fi tras el acolo? El, care n-o știut de porunca nimănui”... O spuză de stele a început să se înfiripe pe cerul înalt, iar un corn de lună stingher atârna într-un colț de cer... În timp ce Petrache și Didina treceau pârleazul, inginerul Cicoare - punctual ca o eclipsă - bătea în poartă. Îndata mare, domnule inginer! - a rostit Costăchel din pragul casei, cu lumina bucuriei ieșită la vedere pe chipul lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Aproape niciodată! Să te eliberezi, prin forțele-ți proprii, dintr-o astfel de postură apare întotdeauna aproape ca un miracol în văzul celor mulți și sceptici. Acum, mi-am dat seama: libertatea înseamnă locul unde sufletul tău nu stă deloc stingher. Vreau afară!” Ei bine, da, cititorule, într-adevăr, ea voia afară, dar încă nu și putea închipui cât anume va mai trece până când va ieși, căci căutarea ei de răspunsuri era, totuși, încă la început abia. Deocamdată, dânsa nu făcea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să-l Însoțesc la Piatra-Neamț, unde trebuia să se Întâlnească cu câțiva colegi, pentru Încheierea unor contracte. A fost o zi plină de fericire , de emoții. Eram În central atenției și el avea grijă să nu cumva să mă simt stingheră și asupra mea să planeze vreo umbră vagă de nemulțumire. Un sentiment atât de Înălțător mă cuprinse, atât de copleșitor... ( cum nu mai simțisem vreodată În această lume), că nu mai știam ce se Întâmplă cu mine. Aveam să aflu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
savura În voie câteva fumuri. După această masă frugară, și plimbările pe aleile cu trandafiri, prietenul meu a trebuit să plece spre casă. Iată-mă singură, la mănăstire! Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe mine. Mă simțeam străină și stingheră. Subliniez: nu pot să folosesc termeni care sunt străini convingerilor mele: „Doamne-ajută”, „Prea-sfinte”, „Prea Înalte”, „Prea-mărite”... Cum? Acel născut În același mod ca și mine, care are un metabolism cu cele două funcții, asimilația și dezasimilația, setate În structura cea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
le simte un fotbalist adus de nevastă, la teatru. Mă gîndeam totuși că atîția mari literați și artiști au iubit fotbalul, Încît oi găsi și eu o brumă de spectacol autentic, În mult mediatizatul spectacol sportiv. Deziluzie! M-am simțit stingher, Încă dinainte de-a Începe meciul : lume multă și nu de calitate, spărgînd tone de semințe și vorbind nepermis de tare, ca să se audă „poantele”. Și jocul era plicticos (deh, amical!) și nici nu vedeam bine la una din porți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de categoria de intrus. Te referi la situația de intrus la propriu sau la condiția de intrus la figurat, în care, știi, ne încadrăm cu toții. Mulțumesc, domnule Ilea. Altfel să nu zici că te-ai fi simțit pe mai departe stingher aici, la noi, domnule coleg. Ceea ce era de apreciat la acest domn metodist era nu numai maturitatea în gândire, ci și curtoazia proprie generațiilor mai vârstnice, adică mai precis, felul lor de a se comporta în societate. Manierele. Dacă nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
poposea îndelung... poate c-o s-apară brusc și-o să vină spre el râzând ca altădată. Tresărea întotdeauna când vedea pe cineva cu părul roșcat ca al ei... Iarna la Constanța. Mergea la cafeneaua franțuzească. Singur de astă dată. Câteva mese stinghere, afișe de cinema din anii '60. Alb și roșu" (p. 52). Scriitura Irinei Egli este una minimalistă. Fraza este scurtă, sacadată, adesea eliptică. Un scris spasmodic, în consonanță cu deruta existențială a Andei, obsedată continuu de ideea că este urmărită
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
mai bine. Cum omul nostru Întîrzia, am avut timp să-i observăm pe Îndelete. Palizi, cu obrajii supți și fețele cenușii, bărbații nebărbieriți, femeile avînd capul acoperit cu niște baticuri mari de lînă ale căror margini le cădeau peste umeri, stingheri și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult pentru a se Încălzi. Din cîte am Înțeles, manifestația lor era una de natură politică. Am făcut un gest de lehamite și dispreț: — Nostalgici comuniști!... — Sindromul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei. Altminteri îmi părea a fi un exemplu tipic pentru categoria din care făcea parte, fără nimic interesant. Misiunea neplăcută pe care o aveam de îndeplinit, de a o întâmpina, îmi oferea o satisfacție sumbră. A sta aici, înghețat și stingher, sufocat în această gară, cu perspectiva unei lungi așteptări, era acum în fond singura cale de a le face în ciudă Antoniei și lui Palmer. Pentru moment era singura mea armă. Și îmi umplea timpul. Am cumpărat un ziar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
repetat, uitându-mă la Antonia care încă ștergea covorul. Ea se ridică iute și mă sărută pe obraz. — N-ai nici un motiv să-ți faci probleme. Nu-i așa, Anderson? Te rog să-mi promiți. — Îți promit, am spus râzând stingher și am început să mă retrag spre ușă. Antonia s-a așezat din nou pe pat și amândoi m-au privit ieșind. Lumina din sfeșnice cădea pe părul ei auriu și pe părul lui argintiu. Se uitau la mine, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
paharele și am spus: — Dați-mi voie să fiu eu cel care rostește urarea: un final fericit la o poveste stranie! De la Antonia și Martin, pentru Georgie și Alexander, numai dragoste, urări de bine și felicitări! Am ciocnit paharele, cam stingheri, și am băut. Am turnat din nou în pahare. Toți simțeam nevoia să bem ceva, așa că am băut cu nesaț. Pe parcursul acestui ritual, în timpul căruia ne priveam unii pe alții, se lăsă o tăcere stranie. M-am uitat la Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oraș? — Și colo, și colo, așa cred, răspunse Alexander. Dar cu siguranță avem de gând să stăm la Rembers cea mai mare parte a timpului, nu doar în weekenduri. Spuse astea fiind conștient de faptul că Georgie se simțea din ce în ce mai stingheră. — Asta o să-i prindă bine casei, am spus. Rembers e un loc care iubește oamenii. O să-i facă bine să aibă acolo o familie adevărată, să fie copii acolo. În clipa în care am spus aceste cuvinte mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
paragraf este opera unui singur autor sau dacă a existat câte un autor diferit pentru fiecare frază în parte, ceea ce ar explica în cel mai fericit mod lipsa oricărei logici sau ordini sesizabile? Faptul că n-am pierdut coala asta stingheră pe parcursul anului următor e o minune și mai mare decât felul în care și-a făcut de la bun început apariția. Deși nu m-am putut hotărî nicicând s-o arunc, n-am făcut nimic ca să nu o pierd. După ce uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]