310 matches
-
burse, subvenții pentru cercetări cu rezultate dinainte cunoscute ca și cele de pe vremuri, subsidii pentru publicații confidențiale; aceiași care supseseră până la sațietate și cu o vocație particulară mamelele comunismului și se lăsaseră căutați peste tot. Nu mă simțeam singur, ci stingherit. Deseori, de-a dreptul paralizat. Plicul, pe care l-am găsit în cele din urmă, venea din Paris și purta în colțul stâng, sus, o minusculă stemă tipărită în negru, ce-mi amintea stema Komarovskylor, și adresa unei cutii poștale
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
nemulțumire din partea siluetelor acelea eterice. Eu - scormonind acum prin această anamneză, (care mă obsedează tot mai mult de un timp) - îmi dau seama că n-am înțeles nimic, atunci, din jocul acela, totuși, atât de grav și ciudat și așteptam stingherit un îndemn, o chemare, care veni, de parcă mi-aș fi exprimat cu glas tare dorința - semn că cineva mă sesizase acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles ce înseamnă să
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
cel mai bun caz, ignorată! Și în zadar mulți își vor fi repetat, până în '89, contrariul! Cu toată rezistența opusă, politica oficială de partid și de stat își face încă efectul - ba chiar fără a mai fi în vreun fel stingherită de precauțiile de altădată. Reprimarea comunistă mersese până la controlul vieții intime a individului. O limitare atât de drastică a simțurilor lasă malformații vizibile. Iată-le! , a murdăririi ca erupție a inconștientului, dorită, dar și blamată, este una dintre cele mai
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
a lungul coridorului. Prima dată o dezbracă pe fiica judecătorului din Bruges chiar în casa tatălui ei. O casă de tîrgoveț obișnuită, cu fața spre un canal. Pun lumînarea cît mai departe de ei. În lumina lumînării, sînt amîndoi la fel de stingheriți, apoi la fel de îndrăzneți; rămîn goi-goluți, plăcerea e subită, dorința renaște aproape imediat. După plecarea lui, dorința tinerei femei e tot mai vie. În zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
îi spune că stăpîna nu dorește să-l vadă. Îi spune că de altfel, cît timp a fost bolnav, stăpîna nu s-a mai interesat de el. - Ce înseamnă asta? întreabă Meaume. - Înseamnă că asta e voința ei, răspunde slujnica, stingherită. Meaume îi scrie fiicei lui Jakob Veet Jakobsz. La insistențele lui Jacob Veet Jakobsz, al cărui apropiat este, marele Heemkers (fără a-i ascunde lui Meaume presiunea la care îl supune magistratul care face aproape ce vrea în orașul liber
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
mizerie, promiscuitatea care ne înconjoară agresiv e, toata, la gură lor. Parcă-ar face, amîndoi, revista presei. Dacă i-am fi auzit înainte de ^89, am fi știut că au o misie: am fi tăcut cu toții mîlc și am fi urmărit, stingheriți, muntele proaspăt. Ticăloșii cu simbrie, care ne-au tras de limbă și ne-au "ascultat" o viață. Acum? Păi, nici acum nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne uităm la ei că la niște exemplare dintr-
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
Inchiziția, sclavagismul, colonialismul - sunt doar câteva exemple. Totuși, după aproape șapte decenii, amicii mei francezi încearcă o anume jenă atunci când vine vorba despre regimul de la Vichy și despre colaboraționism în timpul ocupației naziste, în vreme ce cunoscuții mei suedezi au dat din umeri stingheriți când am făcut gafa să pomenesc de sterilizarea persoanelor cu tare fizice sau psihice chiar și în anii de după al doilea razboi mondial. Sunt amintiri triste, dureroase, pe care o elementară politețe ne îndeamnă să le... uităm! Nu putem avea
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
rămas singur cu Fusako. S-au așezat pe o canapea din piele de lângă perete. Shigekuni era îmbrăcat în uniforma de școală, iar Fusako purta un chimono elegant. Când s-au dumirit că nu-s decât ei doi, au părut oarecum stingheriți și chicotele fetei au încetat. Shigekuni ar fi vrut să-i arate un album cu fotografii, dar, din păcate, n-avea unul la îndemână. Colac peste pupăză, Fusako devenise brusc neliniștită. Până atunci, lui Honda nu-i plăcuse în mod
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
sfârșit să ne poarte În miezul unei adevăr. Privirea discerne-mprejur Mintea ia urma, dezbină, pune de-acord În parfumul ce se revarsă Până spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul, apoi; se-ntețește Plictisul iernatic peste case, Lumina devine tot mai zgârcită - se zgârcește și
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
fără să salute pe nimeni, și dispare în bucătăria întunecată unde se face o tăcere totală. Individul era înalt, tavanul jos - stătea pesemne aplecat în întuneric, perfect nemișcat. Terence nu se oprea din lectura în care era cufundat. Mă simțeam stingherit. - Cine e tipul? - De unde naiba să știu? Nici măcar n-a spus bună seara, a răspuns Terence cu un strop de iritare. Părea mai mult amuzat decât neliniștit. S-a auzit atunci un zăngănit ușor de oale, niște fălci mestecând, iar
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
4, anunțată corespunzător și pe copertă: așa-numitul "pictorial" dedicat unei actrițe de la Teatrul de Comedie - o suită de 12 fotografii sordide. (Sordid, să ne înțelegem, nu este nudul, ci modul "bordelez" al etalării lui.) Tînăra femeie are un surîs stingherit, glezna robustă și mîini de spălătoreasă. Ne revine în minte observația lui G. Călinescu, într-un articol din 1936, despre o scriitoare care își vîrîse portretul într-o reclamă la un volum de versuri: "Cu sprîncenele încondeiate, cu un zîmbet
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
de la București, vârtejul, ritmul galopant în care se produceau întâlnirile, interviurile, confruntările i-au sporit o ciudată senzație de irealitate (nu mă mai aflam nicăieri, aflându-mă mereu în această oscilație între ce lăsasem și ce-am găsit - J3, 95). Stingheriți, dar emoționați (J3, 100), cei doi soți, veterani ai exilului, au încercat la revenirea în țară reacții afective puternice provocate de regăsirea celor pe care îi știau încă din perioada când îi întâlneau în clandestinitate la Paris (prin intelectuali, ne-
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
nu ceea ce se întâmplă în procesul de producție. E posibil ca Stelian Negrea să considere presiuni/ingerințe informațiile pe care, în baza contractului, Intact trebuia să i le pună la dispoziție. Cert este că libertatea să editorială nu a fost stingherita în niciun fel: nu a livrat materiale, dar a primit banii de la Intact. Din informațiile noastre, reprezentanții Intact vor face plângere pentru înșelăciune, considerând că firma Gershwin Media a folosit pretextul așa ziselor ”ingerințe” pentru a lua bani pe materiale
Stelian Negrea - Prestatorul. Ce a ascuns Evenimentul Zilei, în campania sa de distrugere a televiziunilor nesubordonate Puterii () [Corola-journal/Journalistic/48547_a_49872]
-
CA O RĂSCRUCE... Priveam cum bolta își dansează hora Deasupra noastră, într-un pas vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
Păduraru, pensionari de la Școala Normală „Vasile Lupu”. Pensionară și dânsa, doamna Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria de a se revedea, invitații au fost întâmpinați cu urările de bun venit ale gazdei, după care a urmat textul subsemnatului intitulat Idei și fapte. Iată-l: Trebuie ca mai întâi să lămuresc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu zâmbind pe Guadalmedina, care În afară de franceză și latină vorbea și limba ereticilor. — Prietenul meu spune că vă datorează viața, George Villiers părea puțin stingherit, ca și cum din partea-i ar fi preferat să considere conversația Încheiată, iar acum traducea de voie, de nevoie cuvintele celui mai tânăr. Că ultima lovitură dată lui de omul În negru era mortală. — E posibil, Alatriste Își permise și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru noi. Încetează. Saldaña Își ridica mâinile, opunându-se tentației de a afla mai multe. Nu vreau să știu nimic. În vremurile astea, a ști mai mult e mai rău decât a ști mai puțin... Îl privi iar pe Alatriste, stingherit și hotărât În același timp. Vii de bunăvoie sau nu? Ce-mi rămâne de făcut? Saldaña se gândi puțin. Posibilități nu prea existau. — Bun, ce să-ți spun, conchise. Pot rămâne aici până te descurci tu cu ăi de-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
place! Ești într-o ureche! Te-ai țicnit. Așa se tachinară și umplură cu hârjoana și veselia lor întreg spitalul până ieșiră. Afară, când se treziră pe scările monumentale de piatră, dinaintea caldarâmului care mai transmitea căldura zilei, se opriră stingheriți, amuțiră și, printr-o stânjeneală ciudată care-i cuprinse, nu îndrăzniră nici măcar să se privească. Cei care ieșiseră la geamuri și-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
luminoase va fi vizibilă. . - Cred și eu că va fi vizibilă, dar și lacurile se vor vedea. . - Părerea noastră este că trebuie secate.Primarul pufni cu umor: . . - Dar cu luna ce faceți? O stingeți și pe ea?Comisia rămase cam stingherită. . . - Domnilor, zise primarul, Bucureștiul este un oraș mizerabil, fără nici o clădire cu adevărat grandioasă. Abia facem o cocioabă mai răsărită și gata, toată lumea se sperie. Atunci ce se face Parisul cu Notre Dame, Colonia cu catedrala și celelalte mari orașe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Finanțe. Afacerea trenă mult și când în fine primarul izbuti a drege lucrurile, trebui să accepte un termen îndepărtat, având în vedere încasările defectuoase ale statului. Așadar Ioanide rămase câtva timp tară bani, lucru de care primarul se simți foarte stingherit. Primarul n-avea fonduri, toată afacerea se urnise grație îndărătniciei edilului. Inginerul constructor, mai puțin platonic, se supără și amenință G. Călinescu cu încetarea serviciilor sale. Sub aceste auspicii, în primăvară continuarea construcției apărea foarte periclitată. Ca din întîmplare, Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la birou. — Domnul Thaw? întrebă el cu o voce înecată. Vă roc ză luați log. Mă voi ocupa de dumneavoaztră într-o glipă. Thaw se așeză stingherit. Omul avea o gaură pe partea dreaptă a feței, acolo unde ar fi trebuit să fie obrazul, și mare parte a chipului era răsucită spre ea. Ochiul drept fusese deplasat din linia pe care o făcea cu ochiul stîng, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor, David Yu, o figură influentă în congresul lui Chiang Kai-shek. Vizita lui Yu Shan e neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
căsătorie a fost aprobată. Nu schițez nici o reacție. Aștept să arunce bomba. Nu ești încântată? Zâmbind, își netezește barba țepoasă cu degetele-i lungi. M-am pregătit să lupt pentru drepturile mele, îi răspund eu cu franchețe. Lao Lin râde stingherit. Îi arunc o privire iubitului meu, care se uită țintă la râu. Mi se acordă certificatul de căsătorie? îl întreb pe Lao Lin. Păi, eu trebuie să... Vezi dumneata, înainte de a putea să fac asta, trebuie să am promisiunea dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe suprafața peretului, care părea că se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-ar plăcea să mai stea de vorbă și o rugă să se așeze la loc. Ca să rupă tăcerea, îl întrebă de călătoriile lui. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bună la toate, și pentru un taifas după-amiaza, și pentru prânzul familiei. Sacul adus de tata fusese împins într-un colț. Paolo, băiatul mai mic al signorei Maria, se întorsese de le serviciu. Paolo era palid la față, părea deseori stingherit și lucra pentru papa. Papa avea relații acolo, sus. În zilele de sărbătoare, transmitea salutări în mai multe limbi. Asta unea popoarele, oarecum ca lupta de clasă. În limba noastră, papa încă nu spusese vreodată ceva. Paolo mergea pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]