300 matches
-
lor, David Yu, o figură influentă în congresul lui Chiang Kai-shek. Vizita lui Yu Shan e neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
căsătorie a fost aprobată. Nu schițez nici o reacție. Aștept să arunce bomba. Nu ești încântată? Zâmbind, își netezește barba țepoasă cu degetele-i lungi. M-am pregătit să lupt pentru drepturile mele, îi răspund eu cu franchețe. Lao Lin râde stingherit. Îi arunc o privire iubitului meu, care se uită țintă la râu. Mi se acordă certificatul de căsătorie? îl întreb pe Lao Lin. Păi, eu trebuie să... Vezi dumneata, înainte de a putea să fac asta, trebuie să am promisiunea dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe suprafața peretului, care părea că se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-ar plăcea să mai stea de vorbă și o rugă să se așeze la loc. Ca să rupă tăcerea, îl întrebă de călătoriile lui. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
perfect preparată, servită de un majordom pe care să-l cheme Babinger sau ceva de genul ăsta. Adevărul era însă că, spre deosebire de Julia, în realitate, Susan ar fi detestat un astfel de stil de viață. Întotdeauna se simțea teribil de stingherită atunci când era servită de alții. Chiar și de un chelner, într-un restaurant, deci de o persoană plătită ca să facă asta. De fiecare dată când omul îi turna apă în pahar sau îi muta furculița câțiva centimetri mai la stânga, Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Mă tem că nu pot să fac asta. Nu pot să-ți promit nimic. Și-am zis: o să evaluez situația după ce aflu toate detaliile. Fiona și-a încrucișat brațele pe piept într-o atitudine de expectativă. Jake s-a foit stingherit, ridicându-se și mai sus pe pat. Fiona a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a ars vârful limbii. — Asta a fost partea ușoară. Partea mai grea o să fie să-l conving pe Luca să dea o mostră de spermă. Fiona a chicotit. —De ce? Se rușinează? — Nu, nu e vorba de asta. Alison părea stingherită, aproape de jenată de explicație. Are o chestie când vine vorba de treburi din astea. —O chestie? Cum adică, o chestie? Alison și-a dres glasul. —El... ăăă... consideră că urmașii trebuie concepuți pe cale naturală, fără intervenția doctorilor. Alison a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
comunicase. — Păi, mi se pare destul de simplu. Să ținem pumnii strânși, a replicat doctorul continuând să se uite peste fișa lui Alison. Spuneți-mi, ce s-a întâmplat cu mostra de spermă a soțului dumneavoastră? —Ăăăă..., Alison arăta și simțea stingherită. Acum nu mai aveți nevoie de ea, nu? —Merită să facem analiza. Doar ca să ne asigurăm că nu mai există nici o altă problemă care să contribuie la dificultățile dumneavoastră de a rămâne gravidă. Ar fi bine să verificăm toate pistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să vă garantez, domnule sergent, ca nimeni n-a părăsit baraca mai mult de trei minute. Singurul care era afară era Mulay. Făcu o pauză și adăugă, părând că nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
intensă lucire de interes În privirea tovarășului său. Care se prezintă, la rândul său: — Hasan, fiul lui Ali Sabbah, născut În Kom, student la Rey, aflat În drum spre Isfahan. Această enumerare amănunțită Îl face pe Khayyam să se simtă stingherit. Este o invitație la a spune mai multe despre sine, despre activitatea sa, despre scopul călătoriei. Nu-i vede rostul și pune la Îndoială procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
N-am uitat să amintesc că „paradisul” nostru avea drept origine un vechi cuvânt persan, „paradaeza”, care Înseamnă „grădină”. Matthias Webb mă felicită pentru vădita mea erudiție, dar atunci când, Încurajat de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii barbare! Mina mea trăda surpriză și neîncredere; Webb Își avea motivele sale: — Annapolis Gazette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
M-a privit fără surprindere, ca și cum nici n-aș fi plecat, nici nu m-aș fi Întors. Privirea Îi șovăi, adoptă tutuiala: — La ce te gândești? Răspunsul Îmi țâșni de pe buze: — La tine. De la Istanbul la Tabriz. Un zâmbet, poate stingherit, dar care nu se voia, În mod vădit, o stavilă, Îi străbătu chipul. Iar eu n-am găsit altceva mai bun de făcut decât să citez propria-i formulă, devenită, Între mine și ea, un fel de cod de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bună la toate, și pentru un taifas după-amiaza, și pentru prânzul familiei. Sacul adus de tata fusese împins într-un colț. Paolo, băiatul mai mic al signorei Maria, se întorsese de le serviciu. Paolo era palid la față, părea deseori stingherit și lucra pentru papa. Papa avea relații acolo, sus. În zilele de sărbătoare, transmitea salutări în mai multe limbi. Asta unea popoarele, oarecum ca lupta de clasă. În limba noastră, papa încă nu spusese vreodată ceva. Paolo mergea pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei puseseră la cale revoluția bolșevică. Acasă, unii spuneau că lor trebuie să le mulțumim pentru faptul că la noi socialismul ieșise biruitor și de atunci totul mergea strălucit. Când spuneau asta, era ceva neplăcut în tonul lor. Tata tăcea stingherit. După ce signora Maria i-a călcat costumul, tata l-a întins grijuliu pe pat. L-a privit cu atenție, a netezit stofa cu palma și a cugetat cu glas tare: „Nu trebuie să arătăm ca cerșetorii, dar nici ca unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e totuși destul de mare și ea. Acolo precis că nu te găsește nimeni dacă nu vrei și poți trăi cu pește, apă și ouă de păsări sălbatice. Ei, ce zici?” Nu m-am putut împiedica să zâmbesc, deși mă simțeam stingherit, căci știam că nu voi fi niciodată ca Huck. Mersul cu pantofi ortopedici era suficient de anevoios. Săritul și cățăratul nici nu intrau în discuție. N-am spus nimic și am început să mă tem să nu-și dea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am Întors, asta se numește coincidență, Așa este, Și vrei să-ți spun ce s-a petrecut, Dacă așa ți-e voia, Vino cu mine. Intrară În casă, vecinul le salută pe cele trei femei, Nu vreau să deranjez, spuse stingherit și așteptă. Vei fi primul care vei afla, spuse ginerele, și nu va trebui să păstrezi secretul pentru că nu ți-o vom cere, Nu spune decât ceea ce vrei cu adevărat să spui, Socrul și nepotul meu au murit În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vorbesc serios, dar măcar sunt cinstită. Niciodată nu mi-a dat prin cap că modul meu de a privi lucrurile diferă de al altora. Când vorbesc serios, toată lumea crede că glumesc sau fac pe nebuna și atunci mă simt foarte stingherită. — Și acum vrei să mori cuprinsă de flăcări? — Acum e vorba de curiozitate, pur și simplu. Adică ce fel de curiozitate? Vrei să experimentezi niște flăcări pe pielea ta? — Nu, spuse Midori. Voiam doar să văd cum reacționezi. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și de pe corp, dar eu sunt deja țăndări... —Ai stat mult! remarc pe un ton neutru. Jake își dă imediat seama că ceva nu e în ordine. —Te-ai îngrijorat? mă întreabă. Îmi pare rău. Întotdeauna înot până departe. (Pare stingherit.) Nu e prima dată când fac pe cineva să se îngrijoreze. Ar fi trebuit să te previn. Scuze! Îngenunchează lângă mine, cu o expresie de vinovăție pe fața lui frumoasă și cu genele lungi și aurii încărcate cu perle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asta, zice el. Voiam doar să înțelegi. Speram ca și tu să simți ce simt eu. Să simt ce simți tu? Cum să fi știut eu ce-ți trecea ție prin cap? Ieri eram mai mult decât îndrăgostiți. Jake pare stingherit. — Da, păi... știi, poate că sexul a fost o greșeală... —O greșeală? A fost grozav, dar într-un fel am simțit că nu trebuia să facem ce-am făcut... ceva nu era tocmai bine... Dă-o-ncolo de treabă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tipul cu care eram. Îi relatez toată povestea - fără să pomenesc numele lui Jake, desigur - iar Davey îmi spune tot ceea ce voiam să aud. Nu mă ajută cu nimic. Îi spun lui Finn, dar el doar mă îmbrățișează grăbit și stingherit, și de atunci tot timpul când mă duc la lucru găsesc ciocolată pe birou, întotdeauna de alt fel: un Fulg de Nea de la Cadbury, o pralină împachetată în hârtie roșie, un fursec cu ciocolată de la cafeneaua din colț. Asta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plecând sfioasă capul. —Jim, prietene, zice Finn, luând ultimul scaun liber și așezându-se. Nevastă-ta e nebună de legat. (Îl bate cordial cu palma pe umăr.) Ar trebui închisă la balamuc. Jim se pune iar pe plâns. Finn, vizibil stingherit, se strâmbă la noi, apoi îl trage pe Jim mai aproape și-l îmbrățișează. Jim plânge așa tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să prindem din zbor câteva asemenea frânturi: —O iubesc... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și am petrecut noaptea fără somn. Mi se părea că am alături de mine o ființă necunoscută. În dimineața următoare Amparo Îmi spuse, pe un ton sec, că se ducea la Petropolis să-și viziteze o prietenă. Ne-am luat rămas-bun stingheriți. Plecă, cu o geantă de pânză și cu o carte de economie politică sub braț. Timp de două luni n-a trimis vești, iar eu n-am căutat-o. Apoi mi-a scris o scrisoare scurtă, foarte evazivă. Îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spus în glumă că am nevoie de ajutorul lor, și iată cum: dacă ne vom întîlni, ― fiind de față și inginerul, și ele, și eu ―, Geurtie să mă întrebe inocentă: "Allan, ce-ți mai face iubita?" Eu mă voi preface stingherit, voi încerca să fac semne, dar Geurtie va vorbi înainte: "Haide, nu te mai preface că nu știi despre cine e vorba! Te întreb ce mai face Norinne (sau Isabel, sau Lilian, orice nume de fată îi va veni în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că nu-ți place să să scriu în timp ce d-ta vorbești? mă întrebă ea brusc, privindu-mă drept în ochi și cu un glas de o feminitate care m-a surprins. Am răspuns ceva în treacăt și mi-am continuat stingherit, e drept, dar și puțin înfuriat. Ea și-a plecat din nou ochii pe caiet și a scris: "E târziu, prea târziu, dar nu e tîrziu". ― Ce înseamnă asta? o întrebai, căci nu mă putui opri să nu-mi arunc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pierde; numai gândul că n-am s-o pot avea din nou alături de mine mă înfiora și îmi întuneca mintea. Nu credeam că aș fi putut supraviețui sănătos unei despărțiri de Maitreyi. Dacă atât timp cât o știam a mea, de nimeni stingherit să-i vorbesc și să mi-o apropii când vream, o iubeam, apoi acum, când eram despărțiți prin nu știu ce primejdie, dragostea crescuse până la sufocare și simțeam că înnebunesc așteptând ceasul când am s-o pot vedea și strânge din nou
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la îndemînă un mijloc, unul singur: o întrebare. Dar încă n-am s-o pun... Pentru că, în fond, ce fel de identitate aș descoperi? Cea care mă interesează pe mine e aceeași, sub orice mască. Fetele începură să râdă, oarecum stingherite, privindu-se una pe alta, și pe furiș, privind spre Orlando, care părea abătut, cufundat în gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]