2,691 matches
-
din 22 martie 2017. De s-ar opri o clipă în loc infinitul, Și-ar poposi odată cu el răsăritul, Prin versurile sufletelor poeților, Ar trăi nemurirea scrisă a sfinților!... În curgerea cristalină a lacrimilor Ar îngheța toată atingerea patimilor... Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă, Împletind seninul cu picături de rouă... Speranțe ar înmuguri pure din pământ, Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt, Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita, Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
foto: internet.) ... Citește mai mult De s-ar opri o clipă în loc infinitul, Și-ar poposi odată cu el răsăritul,Prin versurile sufletelor poeților,Ar trăi nemurirea scrisă a sfinților!...În curgerea cristalină a lacrimilorAr îngheța toată atingerea patimilor...Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă,Împletind seninul cu picături de rouă...Speranțe ar înmuguri pure din pământ,Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt,Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita,Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se citesc mereu pe chipuri ușor stinse, iar ochii le povestesc momente în șir, fără să vrea, de parcă ele nu s-au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors...Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se citesc mereu pe chipuri ușor stinse, iar ochii le povestesc momente în șir, fără să vrea, de parcă ele nu s-au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflorii iară, cu muguri în noi destine. © Maria Filipoiu 7.10.2014 Referință Bibliografică: RENAȘTEREA SPERANȚEI / Maria Filipoiu : Confluențe
RENAŞTEREA SPERANŢEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383690_a_385019]
-
să aprindă aici și focul învățământului -românesc. L-a sfătuit pe Vasile Lupu să înființeze o școală superioară, care a funcționat aproape cincisprezece ani. Se presupune că dintre elevii acelei școli au făcut parte străluciții Nicolae Milescu și mitropolitul Dosoftei. - Stinsă așa devreme, tradiția învățământului românesc de aici a fost reluată abia în anul1824, de către domnitorul Ioniță Sandu Sturza, la cererea lui Gh. Asachi și Veniamin Costachi. Flacăra asta a limbii române, reaprinsă aici, a strălucit la înființatul „Institut Vasilian”(1831
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
a conservat prea conservativ, „nimic nou sub soare” nu mai este cel mai fericit slogan. Din contră. Ar fi potrivit: „STOP! Și de la capăt”,lăsând baltă tot în urma noastră ca după un incendiu și, profitând de roua depusă pe tăciunii stinși, să profităm de revigorare. Hai să dăm mână cu mână cei cu inima română. Imnul unirii. Imnul cu care Cuza a răzbit să unească cele două provincii într-o țărișoară care, pe timpul regelui Ferdinand, a devenit mare cât roata carului
NIMIC NU-I NOU SUB SOARE! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380220_a_381549]
-
-ncontinuu,Ferestrele-mi sunt tot în lacrimi.Tristețea ne crește asiduu,Instalând iar gerul în inimi. Și tot ploua de trei zile,Dorul de tine mă-ngheață.Chiar de cresc ghețari în mine,Dragul de tine-i dezgheață.... V. CRĂCIUNUL STINS, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. Crăciunul stins Cristina Pârvu Crăciunul se-apropie grăbit, Sufletu-mi e deja-nghetat. Și părul parcă mi-a albit, De când, tu, mama, ai plecat. Nu-i zi să
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
viața. Prea scurtă viața, timpul trece, Și nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Sa imi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea. Sa imi tratez orice durere, Doar sarutandu-te, aș vrea. Citește mai mult Timp să te iubescCristina PârvuCând
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
viata.Prea scurtă viața, timpul trece,Si nu te pot iubi cât vreau.Și simt în palme-o umbră rece,Paharul cu suspine-l beau.Cu suspine-l beau și sper,Să nu se sfârșească pământul.Spre cer cu voce stinsa zbier,Să îmi mai salte-o viața rândul.Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme,Să îți pot da iubirea mea.Să îmi tratez orice durere,Doar sarutandu-te, aș vrea.... XXI. SIMPLU VISĂTOR, de Maria Cristina Pârvu, publicat
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
atât de robit de gazetăria politică și oamenilor de valoare ai neamului românesc. Atunci când maestrul Benone Sinulescu vorbește despre cei care încep să moară a doua oară sub piatra de mormânt a conștiinței neamului românesc, are ochii în lacrimi! Stea stinsă spre culmea incandescenței, Filofteia Lăcătușu urma de foarte tânără calea unui destin artistic, frântă prea curând. Maria Lătărețu ori Maria Ciobanu, care i-a fost și nașă de cununie, i-au luminat-o, arătându-i miracolele, dar enigmele naturii, izbucnite
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
depărtarea care dureacând mama mea dispărea în colbul drumului,ducând cu ea parfumul de mereși mângâierea pe ... XXX. DRAGOSTEA MEA, IEDERA, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015. Asculți? Zăpezile cad peste mine ca iedera stinsa, învăluindu-mă mult, ca un decembrie din care nu se mai pleacă. Se vindecă timpul. Timpul mă va face atât de frumoasă că nu vei avea vreme să stai limpede, nici neînvins că speranța, nici prea departe de candele, dragul
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
aceasta dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l șterge nisipul, apa mării, sarea spălându-ne. Dumnezeu știe câte licori am băut, ce otrăvuri ni s-au turnat în cuvânt ... Citește mai mult Asculți? Zăpezile cad peste mineca iedera stinsa,învăluindu-mă mult,ca un decembriedin care nu se mai pleacă. Se vindecătimpul. Timpul mă va face atât de frumoasăcă nu vei avea vreme să stailimpede,nici neînvins că speranța,nici prea departe de candele,dragul meu.Foșnește alunule vremea
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
loc a Lumii în Neființa ei”. În descrierea fenomenologică a acestei stări, Amăriuței sesizează frecvența clipei ca trăire a destinului și identificarea ei cu starea pe loc, „formă de depășire în permanența stăruinței, a Lumii: La ce simțirea crudă a stinsului noroc/ Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc.(Despărțire)”. Suntem atenționați: în rostirea poetică Eminescu invocă oprirea desfășurării istorice a Lumii (panoramă a deșertăciunilor) pentru a evita Răul și a opri Clipa (!) pentru o stare pe
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
anume teamă, dar nu zise nimic. Când s-au mai rărit clienții, și-a spălat mâinile și a bătut la ușa domnului director. Secretară, una Nina, voia s-o oprească, dar era prea târziu. - Am venit zise, cu o voce stins și înțepeni lângă clanța ușii. M-ați chemat. - Da, da, spuse directorul, haide, apropie-te. Șezi! Fata a făcut câțiva pași, apoi alți câțiva până ajunse în dreptul unui scaun de piele, din fața biroului de stejar, încărcat cu zeci de acte
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
trecut nu ține seamă, Își va aminti, odată, Când va fi și el albit, Că-ntr-un sat uitat de lume Mama lui s-a prăpădit, Când, cuprins de remușcare, Înapoi se va întoarce Va găsi-n odaia mare Focul stins. Iar ceasul tace ... Câmp țesut de lăcrămioare Și tăcere de mormânt, Doar lumina-n lumânare Este ultimul cuvânt! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CLARINET Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului CLARINET Când bate toaca stins și mai încet, Parcă se-nfig piroane-n lemnul crucii, Se tânguie-n bătrâni stejari toți cucii, Suspină-n noapte, trist, un clarinet. Iar împărații, regii și chiar ducii Își duc mirese-n pas de menuet, Dar dansul este negru
CLARINET de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382259_a_383588]
-
Dima și electricianul Gigel Oprea procurorii au cerut tot închisoare cu executare, iar cuantumul să fie spre maximum. Totodată, procurorul a precizat că se impune despăgubirea pe latură civilă a tuturor părților vătămate din acest caz. 2010- incendiu și vieți stinse În 16 august 2010, opt bebeluși au fost duși la Spitalul "Grigore Alexandrescu" din secția de Anestezie și Terapie Intensivă a Maternității Giulești. Erau opt speranțe la viață. Trei speranțe se stinseseră în incendiu- trei copii arși de vii. La
Maternitatea Giulești, verdict final: Asistenta la închisoare, spitalul plătește daune by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77918_a_79243]
-
secolului de aur", iar cel mai recent romantismului Vest-european de secol XIX. Sunt exponate preluate din marile muzee europene, obiecte ce aparțin perioadei arhaice, geometrice, a artei vechii Elade, apoi perioadei clasice, helenismului târziu - celebra ceramică în tonuri de roșu stins ornată în negru, vase de ceramică neagră decorată cu desene în culori de ocru, papirusuri ale perioadei helenistice egiptene, tablouri ale Barocului european, ale Romantismului târziu, imagini însoțite de citate din cele două epopei, de asemenea din Eneida lui Virgiliu
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
scânteietor de perle, rubine și fel de fel de giuvaeruri, - și asta, foarte ciudat, îți trezește ideea unui templu indian sau a unei pagode din Asia... în țara porților de lemn, o tradiție artistică păstrează în ea curenții marilor civilizații stinse, rătăcind după legile lor obscure, pe întinsul planetei, ca semnul astral al Soarelui-roată-de-car și Rombul-incaș crestat pe stâlpii caselor din Maramureș. (Reportaj, 1970) Spiritul bucureștean (1964) Inexplicabil cum până acum critica nu a observat în lirica poetului care reclama, odinioară
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
Mircea Mihăieș Acum vreo zece ani, un prieten din copilărie m-a sunat și, cu voce stinsă, a întrebat dacă nu am cumva pe vreo casetă cântecul El Condor Pasa, al lui Simon & Garfunkel. Îl aveam. "Bine, sosesc în zece minute." Socrul său se stinsese și ultima lui dorință fusese ca la mormânt să i se cânte
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
în reportajele autorului, publicate în anii realismului-socialist. Imaginea orașului se construiește din multitudinea de perspective contradictorii ale personajelor. E numit, mai întâi, printr-o suită de negații, toate aparținându-i lui Bendorf (ins ,,puțin cam alături" și cu ,,o lampă stinsă"), raționalist prin excelență: ,,Orașul ăsta nu-și anunță prin nimic așezarea", ,,orașul care nu se vede și nu se aude", ,,nu se aude nici măcar sunetul de amiază de altădată al goarnelor din cele patru părți ale orașului". Bendorf este sigur
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
aspirația mereu reafirmata a "deșteptării" din euforia lenes-paradisiacă și a unei acțiuni renovatoare, capabile să readucă ființă în starea ei de prospețime și vitalitate originară: "Pământul ne mai ține încă în tăcerea lui/ în miresmele-n rășinile lui/ leneș paradis stins/ Dar mâinile mele nu se odihnesc/ au și atins un spațiu invulnerabil/.../ Totul se-ntoarce la-nceputuri./ lumea în cercurile ei/ cerul în numerele lui/ tu eu/ - și acest nimb de necrezut/ ce ne-nfăsoară-n candidele scutece/ în scutecele-n care
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
oameni așezați, dar reci, civilizați și apăsat-indiferenți. Cu toate acestea, nu-mi pot reprima gândul c-a fost fericită la Timișoara. Mi-o închipui exuberantă, plimbânduse pe străzi cu ochii la casele în care simțeai parfumul vienez, grația acum aproape stinsă a Împărătesei Sissi, al cărei duh continua să plutească la doar câteva sute de kilometri spre Vest. Îmi imaginez lungile după-amieze de duminică, încremenirea contondentă a străzilor pustii, tăcerea germanicoungurească a puținilor trecători ce spărgeau tabuul somnului de după- amiază
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]