2,056 matches
-
Strigând-o în zadar, plângând și alergând. Sperând mai tresăream câteodată Când auzeam câte-un răspuns pribeag, Dar nu era iubirea, ci ecou-mi Ce mă izbea precum un bumerang. Mă ridicam plângând fugind 'nainte Cu spini prin tălpi și stoarsă de puteri, Iar gândul ghes îmi da să nu mai caut Iubirea mea pierdută-n nicăieri. Din tălpile uscate-mi ieșeau flăcări, Iar trupu-mi tremura sub lacrimi, ud Când vlaga m-a lăsat întinsă-n iarbă Să dorm, să zac
ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378175_a_379504]
-
interpretare cum nu a mai fost care să-l facă să regrete că nu a crezut în evenimentele petrecute la Maglavit. Crede cine poate, în ceva, iar evenimentele petrecute atunci au fost întoarse pe toate fețele și nu mai puteai stoarce vreo ideie ca să mai poți scrie ceva nou. Trebuia să știu: în universul în care trăim nimic nu poate fi epuizat. Pentru că, iată, pe data de 05.06.2016, când au avut loc alegerile locale, s-a repetat momentul când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
interpretare cum nu a mai fost care să-l facă să regrete că nu a crezut în evenimentele petrecute la Maglavit.Crede cine poate, în ceva, iar evenimentele petrecute atunci au fost întoarse pe toate fețele și nu mai puteai stoarce vreo ideie ca să mai poți scrie ceva nou.Trebuia să știu: în universul în care trăim nimic nu poate fi epuizat.Pentru că, iată, pe data de 05.06.2016, când au avut loc alegerile locale, s-a repetat momentul când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
cazul uneori! Semnul înalt al unui umor veritabil nu e neapărat sau nu e doar râsul în hohote. Unul dintre exemplele care întemeiază aceasta este umorul de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde joacă actrița Raluca Guslicov. Ea, pe lângă ceea ce stoarce până la ultima picătură din texte, adaugă în rol elemente de valoare personale ale intonației, simbolismului gestic, vivacității scenice, vervei jocului și strălucirii privirii... N-ar juca la „Tănase”, unde umorul e gazdă istorică și deopotrivă oaspete, proaspăt întotdeauna, viu, vitalizant
RALUCA GUSLICOV. PRIN TOATE VOCAŢIILE SALE ADUCE VESELIA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377201_a_378530]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de Nicolaie Tony DINCĂ Din bătrâna călimară înțesată cu-amintiri, Am stors picături de seară, de dureri și de iubiri. Le-am cioplit cu pana minții, le-am păscut, le-am modelat, Am rupt dogmele cu dinții și-apoi le-am eliberat. Din bătrâna călimară mult prea plină cu de toate, Am
DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382269_a_383598]
-
Gândind semiotic, cum însuși spune, și punând un accent prea apăsat pe procesul receptării, autorul tinde să subliciteze textul sprijinindu-se tocmai pe constatarea multiplicității lecturilor lui. Cu cât o operă este mai citită, cu atât ea va fi mai stoarsă sub raport simbolic și expresiv. Dar generațiile succesive de cititori și abundența comentariilor critice pe marginea unei cărți indică exact viabilitatea ei estetică în epoci și contexte diferite, în spații culturale diverse pe care le-a penetrat și în conștiințe
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
Icar și Anteu, piramidele deșertului și clipele pulsatile ale vieții, statornicul și efemerul, esența și aparența lucrurilor, fiarele și templele, zeii și monștrii, râsul omenesc și surâsul inuman al olimpienilor sau al Sfinxului, preștiința destinului și experiențele pe care le stoarcem de toată seva lor: aceste bipolarități, și altele încă, sunt puse în conjuncții inițial adversative, treptat făcute posibile. Cultura însăși, opusă naturii, este integrată organic de natura umană, ce ajunge să se îmbogățească și chiar să respire prin ea. Autorul
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
Lasă, mamă. Nu-l mai primesc aici orice-ar fi. Să se ducă dracu la bulgarii lui în Popești. Stătea întinsă pe canapea, plânsă și cu buzele sparte de dosuri de palmă și-i curgea sânge din nas. Maică-sa stoarse batista în chiuvetă, se apucă s-o șteargă de lacrimi și sânge, jelind-o acum în hohote, bine Ninuța mia, îngeru mieu, fetița mia... Faci cum vrei, cum te taie capul, numai tu să fii fericită, da ai să te
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
apropie de victorie. Asupra morbidității unui sistem politic ce transformă violența și ura în imperativ pe termen lung al vieții cotidiene avertiza Mihail Ralea, în Explicarea omului: Aceste necesități sociale pot avea utilități temporare și de circumstanță. O violență prelungită stoarce însă toata vlaga unei societăți". Era, de fapt, exact ceea ce-și dorea - ca orice regim uzurpator, căruia nu-i priește starea de normalitate - conducerea comunistă. Pînă și aspectele cele mai domestice ale vieții cotidiene vor fi impregnate de imaginarul
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
vor să pătrundă în primărie etc. Faptele nu sunt punctul forte al autorului. În roman nu se petrece mai nimic, se vorbește. Ilogic, agramat și ignorant despre orice: încălzirea globală, câmpul electromagnetic, starea națiunii. Foarte rar, autorul izbutește să îți stoarcă un zâmbet, printr-o găselniță lingvistică. În rest, prin repetiție, textul devine obositor și plictisitor. Impresia lasată de romanul domnului Găinușă este că imboldul scrierii a fost de mică răzbunare: a vrut să-i... scrie pe cei cu care, probabil
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
să arate și viitorul soț. SÂNZIENE. În dimineața zilei de 24 iunie, a SÂNZIENELOR, multe fete obișnuiau să se scalde în rouă din zone neumblate. Roua SÂNZIENELOR era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc și mai ales nu trebuia să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu rouă era sănătos și drăgăstos peste an. De asemenea
Nașterea Sf. IOAN BOTEZĂTORUL sau DRĂGAICA. Ce nu trebuie să faci de SÂNZIENE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79837_a_81162]
-
și mi-a rămas doar să disper, precum, pe câmpul de bătaie, oștenii răniți degeaba cer să se avânte iarăși în războaie. Stingher în lumea viforoasă, biet om sunt, părăsit de iubire. Plecarea ta în triumf, ca mireasă, mi-a stors un plâns peste fire. Mai bine să nu-ți fi cuprins frumusețea și faima în minte, rostirea aleasă, muzică de vis, magie picurată-n cuvinte. Răuvoitori ce-mi află de năpastă spun că sunt laș, ori și mai rău, poet
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
care Ionică o păzea el însuși și o întorcea pe grătar cu ochii la ceas, era groasă de două degete și mare cît farfuria. Portofel o pipera cu atenție, îi punea un vîrf de cuțit de unt în mijloc și storcea deasupra cealaltă jumătate a lămîii, pe care o prindea cu șervetul, să nu-și păteze mănușile. Mînca fără grabă și fără pîine. Bea două cupe de șampanie la friptură. Își aprindea o țigară grecească și uitîndu-se în gol se scobea
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
e cel de-i linse pe toți în... scuză-mă, pentru un ciolănaș oricât de mic? Și mai face și pe moralistu'... Adică nu e el contabilu' de la pensionari, care-l învățase pe președinte tot felul de ilegalități și porcărisme storcându-i o mulțime de bani după care îl băgase în gura presei? Nu e ăla, care merge spre casă în trei picioare, fin'că se ciomăgise cu nea Tereanu de la scara nouășpe? Ce zici, doamnă? Vii, sau nu? Că-mi
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
buzunar adânc să capăt experiență și să devin un om înspăimântat care privește printre degete pe fereastră blocurile, asfaltul al șaselea poem cu întâmplări reale firicele de praf deasupra apei femeile spală grămezi de rufe abia dezbrăcate de semeni și storc cu o putere neomenească neînsuflețindu-le întinse pe pietre se vor usca mai ușor, firicele de praf deasupra apei al șaptelea poem cu întâmplări reale în circul meu de prieteni a bea sau a plânge nu-i totuna și foșnind
Poemul Și scrisoarea by Răzvan-Ionuț Pricop () [Corola-journal/Journalistic/8085_a_9410]
-
Leipzigului. Iar în iunie îmi iau rămas bun de la maestru și școală, plecând spre locul de viligiatură Râșnov unde fac prima cunoștință cu micul frate nou-născut, Ovidiu. Acolo, în urma insistențelor lumii aflată în acea localitate, dau un reușit concert, care stoarce chiar lacrimi de emoție publicului. În vara aceasta lucram mult contrapunct și fugă, căreia îi dedicasem toată iubirea și tot interesul. În acest timp sunt în tratative cu Viena pentru un concert la Musikverein. În toamnă, la reîntoarcerea mea în
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
nu apelează la violență, dar se adresează concurenților cu afirmații jignitoare. Nici Sorin Bontea nu este mai blând, el ucigându-i cu priviri tăioase. Aspiranții la marele premiu sunt îngroziți de felul în care sunt tratați “După, sunt terminați, sunt storși ca o lămâie, dar tot ar fi în stare să-l strângă de gât pe oricare dintre jurați. Unii dintre concurenți au mărturisit, chiar cu lacrimi în ochi, că nu au trăit în viața lor momente mai umilitoare, din cauza tratamentului
Groază la Masterchef. Ce pățesc concurenții: Asta trăim în fiecare zi () [Corola-journal/Journalistic/43313_a_44638]
-
Simona Vasilache Greu aș putea spune dacă, acum o sută de ani, sau poate și mai bine, obiceiul regățenilor de-a se retrage la moșii era sau nu un moft. Dacă îi toropea căldura și-i storcea de puteri o viață destul de sâcâitoare, la urma urmei, sau dacă făceau doar sluj bontonului. După cum nu știu dacă versul din Topârceanu/ Phoenix pe care l-am pus în titlu a aruncat definitiv în ridicol un gust (al vieții) odinioară
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
rog, luați loc, este liber. Gândesc în completare: la fel ca și locul din viața mea. Trenul pornește. Imediat, un cerșetor pe care-l identific cu ușurință drept compatriot începe să-și recite într-o italiană aproximativă monologul menit să stoarcă bani de la turiștii creduli. Are o poveste exact ca în Filantropica. Îi tai scurt elanul și-l îndemn politicos în dulcele nostru grai să-și încerce norocul cu alți călători. El se conformează fără să protesteze, iar vecinul meu de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un prieten, dăruisem casa unor sărmani. Devenisem celebru în oraș. Începusem să dau și ce aveam prin birou - colegii mei erau speriați, dar și-au dat seama că orice îmi cer, le fac rost. Recuperau înzecit tot ce pierdeau. Îmi storceam creierii și îi convingeam pe toți să-și dea avutul ca eu să dau mai departe. Am ajuns subiect de știri. Obiect de studiu într-un laborator de cercetare a sistemului nervos. Se căuta un microb, o anomalie, ceva. Eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti în doi peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule! interveni pe neașteptate Invalidul, înălțându-și capul din ziar. Vocea lui autoritară și aspră, deprinsă cu comenzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înmormântat fără popă și am fost și eu la înmormântare. Parcă-i văd plângând, îi văd ... îi văd părinte ... îi văd. După aia m-am însurat, părinte, m-am pus perceptor, de ăla cu cotele, cu impozitul și i-am stors pe toți de bani. Care nu plătea îl mai și băteam, c-am fost tare, părinte, am fost ... La alții le luam pământul și plăteam eu în locul lor dările și așa am ajuns chiabur, mi-am făcut și crâșmă ca să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
viu? Sau povestea e un dar! Atâta timp am pierdut în spațiul iernii. Au mai venit opt decenii! Dacă mai rămâneam bolnavă în pat, aș fi citit mai mult, trecutul îmi era mai apropiat, nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
culcăm. 24 iunie 2007. Sânzienele - Sf. Ioan Botezătorul - Drăgaica. Mare sărbătoare la noi, românii. În acel moment nu știam în ce zi mare eram. Eram atemporali. Mă trezesc destul de târziu, era aproape 9 a.m. și intru în bucătărie: Nati se storcea, G. pe lângă ea, A.C. și el pe lângă ei. Era liniște, frumos și eu mă simțeam foarte bine, pentru că noaptea o visasem pe Raisa. De aceea, cum am intrat, am și spus: - Am visat-o azi noapte pe Raisa; și dau
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
visasem pe Raisa. De aceea, cum am intrat, am și spus: - Am visat-o azi noapte pe Raisa; și dau să povestesc visul, dar Nati mă întrerupe și-mi spune: - Raisa a plecat azi noapte. Eu credeam că ea se stoarce ca să ducă lapte la spital și, când colo, vestea asta. - De unde știi? o întreb. - Am fost azi noapte la ea cu G.S.V. Pe voi v-am lăsat să dormiți. - Povestește! spun eu. - Azi noapte, la ora 2, m-a sunat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]