240 matches
-
parte, au convenit asupra celor ce urmează: 1. Frontiera de stat între România și U.R.S.S. indicată pe hărțile anexate la prezentul Protocol, are următorul parcurs -de la punctul de întâlnire a frontierelor U.R.S.S., României și Ungariei până la muntele Stog urmează linia fostei frontiere româno-cehoslovace; -de la muntele Stog până la borna de frontieră Nr. 56, a fostei frontiere româno-polonă, ce se află la 4,9 km, la sud de izvoarele râului Ceremușul Negru, urmează linia fostei frontiere dintre România și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de stat între România și U.R.S.S. indicată pe hărțile anexate la prezentul Protocol, are următorul parcurs -de la punctul de întâlnire a frontierelor U.R.S.S., României și Ungariei până la muntele Stog urmează linia fostei frontiere româno-cehoslovace; -de la muntele Stog până la borna de frontieră Nr. 56, a fostei frontiere româno-polonă, ce se află la 4,9 km, la sud de izvoarele râului Ceremușul Negru, urmează linia fostei frontiere dintre România și Polonia; -de la borna de frontieră Nr. 56 a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Trec frumușel prin fața noastră, eventual în costum de baie, le punem întrebări, le măsurăm și, dacă întrunesc punctajul, le dăm aprobare. Vorbiți prostii! Femeia e prin ea însăși o creatură divină. N-are nevoie de aprobarea nimănui. Trupul tău, un stog de grâu înconjurat de crini. Sânii tăi, amândoi precum doi iezi, gemenii unei gazele. Și voi vorbiți de punctaj, de juriu, vite încălțate ce sunteți! Dacă-i așa, înseamnă că s-a dus dracului camaraderia! Se așezau unul lângă altul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
însă, a câștigat. Dacă de aici ne tragem, a argumentat, ea, de ce să ne mai complicăm, cu câte și mai câte. Ultimul cuvânt l-a avut domnul primar Emil Boc. Și așa a rămas. De îndată ce s-a văzut în vârful stogului prostiei, s-a și apucat,înfrigurat, de treabă. Reorganizări, parareorganizări, una mai trăsnită decât alta. Dar, mă rog, așa e-n democrație. Și, mai ales, la început de drum. Primăria avea nevoie de mulți bani. De altfel, ca și restul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Nu. L-au hăcuit, doar, pe sângerosul, pe nemilosul mitralior. După ce au făcut din el un fel de pachet de carne și oase, bune de aruncat într-o groapă, au cărat paie, de pe miriștea de alături, au făcut un mic stog, au aruncat leșul Miroiului deasupra, au aprins torța, au scuipat, pe șofer și pe ajutor, după care și-au continuat, marșul de luptă, alături de marea de ostași, care cucerea, terenul, de sub talpa hitleriștilor, palmă cu palmă. La două ore după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spumela gură, a fugit și Așanunțăt-o pe mama care a venit și mi-a salvat viața iar tatAșa desființat belciugul. Tot de frățiorul meu Nicu mă leagă o amintire, pe când aveam 13-14 ani când din joacă, l-am tras de pe stog și mi-aș căzut în cap și neputând vorbi strigam apă, apă iar fratele s-a speriat și a fugit spre bucătărie și a luat găleata cu apă, venind spre mine iar mama s-a speriat și a luat-o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a gășit cum turnAșapă cu găleata pe mine, în gură. Apoi mama m-a luat în brațe iar pe fratele meu l-a urechit și s-a dus în casă dupăsobă, deși eu eram vinovat că l-am tras de pe stog jos. Așa s-a întâmplat că am scăpat de două cumpene. Părinții mei Angelina și Costică au avut 5 copii, trei băiețși i două fete, Vasile fiind al doilea născut. TatAșavea 4 clase primare și mama o șingură clasă fiind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fânul. Are dinți, dar n-are gură, E din fier a ei dantură; Numai coada e de lemn. S-o cunoașteți, vă îndemn Să vă duceți prin fânețe Când țăranii-și dau binețe Și polog după polog Ei adună fânu-n stog. Nu e cal și nu e bou, Fie vechi sau fie nou, Ori bătrân sau tinerel, Trage plugul după el De cu zori și până-n seară, Fie toamnă, fie vară. Strânge grâul una-două, Stă pe loc numai când plouă; Ba
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Și-i făcută din... vocale. Fie iarnă, fie vară, Lâna în spinare-o cară. Lunguieț și tare mic, Stă cu frații lui în spic. Face-atâta hărmălaie De parcă-a făcut un ou Mai voinic decât un bou Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și coadă n-are Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără gură, Dar bună la tăietură. Capra de tăiat lemne Cu fuiorul seamănă, Iar Grivei
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
vârf. Construcțiile se măriră și apărură în toată sinistra G. Călinescu lor sălbăticie. Erau coșare de nuiele împletite, grajduri de nuiele, case de nuiele lipite cu lut scorojit. Ocoalele păreau destinate vitelor, căci bordeiele n-aveau nici o împrejmuire. Domurile erau stoguri de fân scrumit, putrezit, strâns în jurul unei prăjini. Totul alcătuia o ruină tristă, prin materialul ei, un Pompei de lut, imposibil de a fi gândit cu oameni într-însul, confundîndu-se cu pământul, părând o rană a lui, o mușuroire de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apăruse în fereastra podului și făcea de acolo semne de delicii. G. Călinescu - Felix, suie-te să vezi ce fân moale! Moșierul, nemaigăsind alt chip de a fi pe placul Otiliei, făcu semn lui Felix să se urce. - Vai, ce stoguri se văd pe cîmp! Ale cui sunt? - Ale mele sunt, zise Pascalopol, obidit. - Să mergem, să mergem! țipă Otilia și coborî numaidecât. Trăsura ieși din patrulaterul șurilor și o luă pe câmp, pe un drum indicat de roțile căruțelor. Între
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe un drum indicat de roțile căruțelor. Între două linii paralele până la o distanță considerabilă și depărtate între ele cam cu o sută de metri, se întindea un loc de fânaț, de pe care iarba fusese cosită, uscată și adunată în stoguri pe marginea fîneții. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uriași și se aliniau într-o procesiune lungă. Otilia ceru lui Pascalopol să oprească și începu să alerge de la un stog la altul, chibzuind cum să se urce. - Pascalopol, imploră ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de roțile căruțelor. Între două linii paralele până la o distanță considerabilă și depărtate între ele cam cu o sută de metri, se întindea un loc de fânaț, de pe care iarba fusese cosită, uscată și adunată în stoguri pe marginea fîneții. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uriași și se aliniau într-o procesiune lungă. Otilia ceru lui Pascalopol să oprească și începu să alerge de la un stog la altul, chibzuind cum să se urce. - Pascalopol, imploră ea, hai sa ne urcăm
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fânaț, de pe care iarba fusese cosită, uscată și adunată în stoguri pe marginea fîneții. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uriași și se aliniau într-o procesiune lungă. Otilia ceru lui Pascalopol să oprească și începu să alerge de la un stog la altul, chibzuind cum să se urce. - Pascalopol, imploră ea, hai sa ne urcăm, fă-mi plăcerea asta. Pascalopol, silit să alerge, își ștergea sudoarea de pe frunte. - Domnișoară Otilia, zise el cu o umbră de ironie, la vîrstamea nu mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cum să se urce. - Pascalopol, imploră ea, hai sa ne urcăm, fă-mi plăcerea asta. Pascalopol, silit să alerge, își ștergea sudoarea de pe frunte. - Domnișoară Otilia, zise el cu o umbră de ironie, la vîrstamea nu mă mai urc pe stoguri. Să se suie domnul Felix. Felix, atras de nebunia Otiliei, se urcă într-adevăr pe urmele fetei, care se cățărase cu mâinile și cu picioarele. Pascalopol aștepta jos, vădit încurcat, în vreme ce Otilia, cu mâna streașină la ochi, ca un general
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și cu picioarele. Pascalopol aștepta jos, vădit încurcat, în vreme ce Otilia, cu mâna streașină la ochi, ca un general, făcea de sus observațiuni: - Vai, ce de mai sunt! - Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de gând să te urci pe toate stogurile! Otilia nici nu-l auzise, ci continua: - Ce se vede, Pascalopol, acolo în fund, lucios, undesunt pomi? - E un heleșteu! - Un heleșteu? Auzi, Felix? Un heleșteu! Hai să mergem! Pascalopol urcă, luând aere de martir, în brișcă, împreună cu ceilalți doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și vorbeau numai în legătură cu afacerile lor. După-masă, Pascalopol, scuzîndu-se cu o privire plină de înțeles, intră cu cei trei indivizi în cancelarie, unde se iscă o discuție de specialitate, încordată. - Felix, zise Otilia tânărului, luîndu-l de braț, hai sămergem la stoguri. Și, fără a mai aștepta răspuns, făcând numai un semn lui Pascalopol din pragul cancelariei, trase de mână pe Felix spre ieșire. Livada prin care trecură era înecată în întuneric ca un cimitir, câmpul însă era luminat de lună, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fericita * victorie. El a numărat abia douăsprezece roze și în conformitate neglijeul său îi stă foarte frumos. Ciubotele lungi și largi ale tătîne-său îi dădeau un aspect eroic și plin de demnitate, cojocul spânzura până-n pământ și căciula sămăna un stog de fân pe un cap de curcan. Dar oare la ce să trădăm dulcele său nume? Cine nu-l ghicește - oare istoria nu-l va însemna pe paginele sale, dacă n-a avea altă treabă de făcut?... Așadar pourquoi. - A
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ar fi încăput el întreg - îi dau un aspect peste măsură eroic, maiestos și plin de demnitate, ca o mantie regală spânzură cojocul tătîne-său până la pământ și numai căciula cea mare care * acopere fruntea tânărului erou pare a fi [un] stog de fân pe capul unei vrăbii. D[ar] oare la ce să trădăm dulcele său nume. Cine nu-l ghicește? Oare istoria nu l-a însemnat în paginele sale, dacă n-a avut altă treabă? Așadar pourquoi? {EminescuOpVII 303} " S-A-NTÎMPLAT
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
după ce răzeșii, prin hotărâre judecătorească, „l-au dat rămas” și iau moșia întreagă în stăpânirea lor, „a cărei moșie venitul vânzându-l cu anul, dumisali paharnic iar s-au fost acolisit și, în tărie, au luat de la posesoru moșiei” patru stoguri de fân, pentru despăgubirea cărora sătenii au trebuit „să răspundă” solidar, cerând, la rândul lor, instanței judecătorești să-l oblige pe paharnic la despăgubire, el „nefiind răzăș nicicum”, adică nici prin moștenire, nici prin danie sau cumpărare, prin urmare, nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pe 8 clăi fân ce s-au vândut din 28, fără 1 claie rămasă la Enache Hagiu și fără 19 clăi ce le-au mâncat vitele”. Iar în alt loc notează „70 lei și 60 bani pe fânul pe 14 stoguri”. Și toate aceste cantități numai de pe fâneața de la Umbrărești. Deci fânul nu era numai pentru hrana propriilor animale, ci prisosea, și constituia o sursă în plus de venituri bănești pentru boier. Sugestive și demne de consemnat, pentru perceperea cât de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lor și cu 6 berbeci; - 12 capre cu câte 2 iezi și 4 țapi; - un car mare legat în fier (o raritate în domeniu, căci atunci carele erau făcute exclusiv din lemn); - 5 buți (butoaie) și 6 antaluri (butoiașe); - 1 stog de fân „și altele care urmează multă polologhie de a le mai înșira prin jalobă”, își încheie soacra plângerea împotriva ginerelui. Dacă punem la socoteală ce-i va fi dat ca zestre, ce mai avea rezervat și pentru ceilalți copii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pasiunea. Avocatul rămăsese de fapt un țăran, al cărui suflet "fără complicații sentimentale" vibra doar la "poezia bălegarului, a scroafelor monstruoase de grăsime, a vițeilor cu botul umed, cărora le întindea mâna să i-o lingă, a iepurilor încărcați de stogul lânii mătăsoase". Speriată de forța animalică a pasiunii brute ("nici pentru Poslușnicu nu exista suflet, cum nu existase nici pentru Lică"), Mili (ca și Bizu, ca și Eminescu) începe iar să viseze, cu gândul la altfel de amoruri, mai blânde
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
au început a vinde în dreapta și în stînga toate obiectile mobile și imobile, sub cuvînt că el va lua pe fratele său Niculai la sine, la 15 marti. El au vîndut toate vitele, la nr. 27, mobile din casă, 5 stoguri de fîn, trei vagoane de păpușoi, făcînd trei părți adică: lui, Niculai și lui Mihai, luînd cu sine banii și toate hîrtiile de valoare, mai ales o obligație de 6000 fr. și biblioteca Nicului, de mare valoare, zicînd că el
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe masa din altar fără să știe preotul, și ele sînt slujite timp de douăsprezece liturghii, înnoadă-le în năframă și vei fi ferit de farmece. (Gh.F.C.) în bobul de grîu vezi chipul lui Hristos. (Gh.F.C.) Cine dă foc la stogul de grîu blestemat e de Dumnezeu să nu apuce anul. (Gh.F.C.) Groapă Cînd găsești vreo groapă (mormînt), să nu mai cerci ce-i înăuntru, că nu-i lucru curat și poți muri pe loc. Cînd sapi groapa altuia, să n-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]