492 matches
-
Oamenii sunt ființe active, care își pot ordona acțiunile pe baza înțelegerii raționale. Astfel, Aristotel arată că, pentru a vedea care este specificul naturii umane, trebuie să determinăm mai întâi principiul interior care dirijează conduita umană, iar acesta este rațiunea. Stoicii au preluat o parte din teoria lui Aristotel cu privire la dreptul natural, respingând însă modelul biologic. Ei au elaborat un model determinist, în care tema centrală era unitatea și interdependența tuturor lucrurilor. Potrivit acestei concepții, natura umană era o parte a
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
o parte din teoria lui Aristotel cu privire la dreptul natural, respingând însă modelul biologic. Ei au elaborat un model determinist, în care tema centrală era unitatea și interdependența tuturor lucrurilor. Potrivit acestei concepții, natura umană era o parte a ordinii naturale. Stoicii, ca și Aristotel, au pus accent pe importanța rațiunii, ordinea rațională fiind în centrul tuturor lucrurilor. Trăsătura distinctivă a dreptului natural, în viziune stoică, era rațiunea. Dreptul natural este dreptul persoanei drepte sau înțelepte 49. În spațiul roman, eclecticul avocat
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Dreptul natural este dreptul persoanei drepte sau înțelepte 49. În spațiul roman, eclecticul avocat Cicero a preluat și transmis ideea de lege naturală. În dreptul roman, termenul de lege naturală (jus naturale) era echivalentul latin al termenului filosofic grecesc pe care stoicii îl utilizau ca desemnând o lege considerată principiu absolut pentru toți oamenii, iar legea popoarelor (jus gentium), încorpora ideile acceptate în mod comun de onestitate și corectitudine, care au același înțeles pentru toată lumea civilizată de pretutindeni 50. În acord cu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
scopurile, iar legea naturală îi arată cum pot fi acestea mai bine îndeplinite 60. Hugo Grotius (1583-1645) este considerat părintele dreptului natural modern. Faptul că pune bazele științei dreptului pe natura umană și nu pe natură în general, așa cum făceau stoicii, face din doctrina sa un iusnaturalism modern. Pornind de la premisa că lucrurile sunt prin natura lor bune sau rele și că dreapta judecată este în întregime capabilă să deosebească binele de rău, justul de injust, el separă categoric știința dreptului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
largă a definiției personalismului cu care lucrează C. Rădulescu-Motru poate cuprinde filosofii diferite din toate epocile istorice. De altminteri, aceasta este intenția autorului. El susține că și filosofii antici au lucrat cu un anume înțeles al persoanei, deși abia la stoici și îndeosebi la "scolasticii evului mediu" poate fi întâlnită o înțelegere a personalității apropiată de modelul ei modern. Leibniz este filosoful care a influențat viitorul personalismului prin monadologia sa. Dar abia Kant îi oferă deschiderea unui model filosofic veritabil, căci
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existențiali ai omului (condiționatul și Necondiționatul), nici așezarea omului într-un loc privilegiat (chiar locul de cumpănă între polii existenței, locul în care se află omul, potrivit personalismului energetic, nu este unul privilegiat), ci doar asumarea "destinului", cum ar spune stoicii, sau chiar Heidegger, fapt care implică libertatea de-a-fi; este vorba, așadar, de o cale prin care ceea ce este omenesc își dezvăluie "natura" (universalul). Re-cunoașterea de sine nu este, prin urmare, o fatalitate, ci mai degrabă un exercițiu liber, prezent, cu tot cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de data aceasta într-o viziune clasică a lumii, ca încercare de cucerire și instituire a armoniei, fie pur estetice, fie moral-filosofice - timp de întoarcere acasă, de rechemare a principiului identității. Puritatea e răsplata suferinței cathartice și a durerii îndurate stoic: „Spălat de lacrimi ca o piatră de pe-un mormânt, revin acum / în mine, pur ca după o moarte posibilă. Și-a prins să-mi placă / acest eu însumi fără pată, suav și curățat de fum.” Bucuria extatică a poetului
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit cu boema și, cu toate acestea, păstrându-și amprenta distinctivă. Cine citește atent Casa groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai bine adevărul acestei constatări. Dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
produs nici un efect, rămâi; dacă l-ai produs, pleacă”. Sunt cuvintele lui George Brummell, marele specialist al strategiilor cuceririi. Nil moveri, nil mirari, celebrul adagiu latin, devine literă de lege pentru dandy. Mulți susțin că el se apropie astfel de stoici: „Pasiunea desfigurează și devine dovada unei slăbiciuni, după cum a admira și, mai mult, a fi uimit constituie o probă de inferioritate. Înseamnă, pur și simplu, să admiți că ești un om ca oricare altul, deschis sentimentelor care agită haotic biata
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reguli minuțioase și migăloase el și le impune mai Întâi pentru a pune o frână insondabilei sale libertăți. Prin obligații mereu reînnoite, Își maschează propria-i prăpastie: e dandy mai Întâi din frică de sine: e askezis-ul Cinicilor și al Stoicilor. Să notăm că dandysmul, prin gratuitatea sa, prin libera situare a valorilor și a obligațiilor, se Înrudește cu alegerea unei Morale. Se pare că, pe acest plan, Baudelaire și-a satisfăcut acea transcendență pe care o descoperise În sine de la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
întrebarea privind influența gândirii lui Platon asupra lui Socrate. Platon este considerat cel mai mare nume al istoriei filosofiei. Această istorie, la greci, este desfășurată în perioada clasică (sofiștii, tragicii, atomiștii, Socrate "micii socratici", Platon, Aristotel) și perioada elenistică (Epicur, stoicii, scepticii). Izvoarele originale atribuite filosofiei grecești sunt constituite de operele conservate ale unor filosofi (Platon, Plotin, Aristotel), la care se adaugă operele unor așa ziși filosofi "minori". Se păstrează fragmente ale filosofilor presocratici și unele scrieri ale urmașilor lui Socrate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ghicește în ea salvarea. Nietzsche îi atribuia lui Socrate evoluția rațiune - virtute - fericire și considera "că prin această absurditate a concepție, despre identitate a putut fermeca; filosofia antică nu și-a mai revenit niciodată". Dialogurile lui Platon, completate cu Aristotel, stoici și neoplatoniceni, au pus bazele filosofiei grecești și au contribuit la dezvoltarea istorică a creștinismului (V. Soloviov). Platon a elaborat o nouă concepție despre lume: idealismul platonician. Pentru Socrate, ordinea vieții reale era convențională. Ea era bună dacă se punea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și de reputație. S-ar putea ca "Eseurile" să fie o carte pentru el însuși. De ce "Eseuri"? Pentru că încearcă. A încerca înseamnă a căuta, a tatona, a îndrăzni, a-și mărturisi îndoielile. Prin prisma "Eseurilor", Montaigne poate fi încadrat ca stoic, sceptic și epicurian. Îi place filosofia pentru oamenii de rând, la antipozii unei gândiri destinate profesioniștilor. El mizează în primul rând edificarea de sine. Montaigne îl laudă pe Socrate pentru că era curajos, hotărât, virtuos, cu multă putere de convingere, cinstit
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
adevăr pare fragil; * îndoiala trebuie să fie metodică, o tehnică de gândire. Montaigne pune să i se graveze pe o medalie " Oare ce știu eu?" S-au făcut comentarii lipsite de sens pe baza acestor inscripții. Charron a adoptat maxima stoicilor: îndură și înfrânează-te. Libertatea coincide cu supunerea la necesitate, la legile naturii. Din opera lui Epicur, aprecia rigoarea, austeritatea, cinstea, simțul dreptății. "Despre înțelepciune" avansează un proiect socratic. Urmându-l pe Socrate, crede că trebuie să știm cine suntem
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Laic înseamnă emanicipat de religie, de teologie, de Evanghelii. Este creștin și susține superioritatea catolicismului. Crede că nu avem nimic de așteptat de la Dumnezeu, n-avem de ce să ne temem de el. Dumnezeu este Rațiunea, Natura, Necesitatea. Ideea există la stoici, este prezentă la Spinoza. Dumnezeu există, dar precum la Epicur, Lucrețiu și epicureici: fără primejdie pentru oameni, ci ca un întăritor, un sprijin. Discipol al lui Epicur, consideră că sarcina prioritară a oricărei morale este împiedicarea suferinței, durerii. Un mare
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cred inspirați, a prorocilor iluminați, a gânditorilor ezoterici, a filosofilor deliranți care ocupă scena spirituală a primului secol al erei noastre. Desigur, filosofia demnă de acest nume subzistă și, la Roma sau în alte locuri, sunt urmate în continuare învățăturile stoicilor sau ale epicurienilor. Simultan cu apariția acestor isterici ai conceptului, gânditori autentici ca Seneca, Epictet, Plutarh continuă să-și vadă liniștit de treabă. Dar nu pentru multă vreme... Epoca se caracterizează printr-un mixaj inedit de civilizații: cea veche moare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vinovat de a-și fi prostituat fratele etc. Această caricatură traversează secolele, servind la discreditarea operei și a gândirii. Când, la Atena, Pavel se întâlnește cu filosofii care râd de el ascultându-i predica despre învierea trupului, e vorba de stoici și epicurieni... Așadar, și nu ne vom mira de așa ceva, Talmudul întrebuințează termenul pentru a reactiva obișnuita desconsiderare. Rabinii se servesc de el pentru a-i ataca pe sadduceeni, mai puțin desfrânați îcum li se reproșează) decât adepții grupului rival
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei astfel de teze îi selecționează pe auditorii capabili să înțeleagă vestea cea bună. Iar aceștia sunt mai rari decât imbecilii, incapabili să gândească în afara categoriilor acceptate de epocă. Cartea comportă trei discursuri ținute unul după altul? Auzim succesiv un stoic, un epicurian și un creștin? Ea aduce în scenă trei interlocutori, pe Leonardo Bruni, omul Porticului, pe Antonio Beccaldi, filosof al Grădinii, și pe Niccolo Niccoli, gânditor al Paradisului creștin, care-și apără, pe rând, propria poziție? Nu mai contează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ei disociază virtutea de orice transcendență. De Dumnezeu, în speță. Pentru că îi conferă naturii un loc considerabil. Panteismul le interzice orice compromis cu creștinismul. Dumnezeul creator al lumii și separat de ea, iată o imposibilitate în viziunea despre lume a stoicului Leonardo. Absența unui Dumnezeu distinct de realitate, virtutea imposibilă în această lume, pasiunea tristă ce decurge din aceasta - tot atâtea rațiuni de a nu se situa printre discipolii magistrului din Stoa. Evident, Antonio Beccaldi epicurianul critică tezele lui Leonardo Bruni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
natura. De unde și necesitatea de a-i înțelege lecțiile: animalele și copii se supun în mod firesc mișcării care-i duce spre bucurie și-i face să deteste neplăcerea și suferința. Astfel plăcerea trebuie să fie călăuza virtuților. Acolo unde stoicul crede în autonomia virtuții, epicurianul o asociază bucuriei: ești virtuos din interes, din satisfacția de a fi așa. Tradiția opune plăcerile trupului și ale sufletului. Primele trec drept necinstite, cele din a doua categorie pot fi omise. Pe de o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Hipersensibilitatea lui trădează într-adevăr o ființă fragilă, emotivă. Vânător, nu suportă vederea sângelui. Suferința animalelor îi face rău; când cineva taie vreo orătanie, întoarce privirile în altă parte... Montaigne cel familiar cu faptele eroice ale romanilor, contemporanul vitejiei atâtor stoici, prietenul lui Cato, fratele lui Epaminonda, filosoful amator de povestiri în care sângele curge în valuri, în care bravura, curajul și bărbăția sunt mereu în prim-plan, ei bine, acest Montaigne mărturisește că e cam slab de înger și lăcrimează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cuvinte grele pentru a-și blama epoca. De unde și refugiul său în geografia unui cabinet de filosof și în istoria unei lumi de ieri, de alaltăieri. Tradiția distinge în Eseuri mai multe perioade, straturi, ea avansează figura unui triplu Montaigne: stoic, sceptic și mai apoi epicurian. Când constați însă în ce măsură este construită cartea prin adăugiri, straturi suprapuse, îți vine greu să înaintezi doar orizontal în operă, cauți s-o pătrunzi și vertical, încercând să ajungi în profunzimile ei, până la temelii. Gândirea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să utilizeze cutare sau cutare teză a lui Epicur dacă o găsește corectă. în chestiunea morții, a sinuciderii, a renunțării la bunurile pământești de exemplu, Grădina și Porticul profesează opinii identice. Montaigne trece dincolo de prejudecățile de școală. Câtuși de puțin stoic într-o anumită perioadă, epicurian apoi în alta, el preia câte ceva, când de ici, când de colo. De la Stoici, ideea că nu există o obiectivitate a durerii ci doar o percepție subiectivă și constituită. Astfel, realul presupune înainte de toate o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
renunțării la bunurile pământești de exemplu, Grădina și Porticul profesează opinii identice. Montaigne trece dincolo de prejudecățile de școală. Câtuși de puțin stoic într-o anumită perioadă, epicurian apoi în alta, el preia câte ceva, când de ici, când de colo. De la Stoici, ideea că nu există o obiectivitate a durerii ci doar o percepție subiectivă și constituită. Astfel, realul presupune înainte de toate o reprezentare asupra căreia avem o anumită putere. Nu puteri depline, se înțelege - nu dispune de mijloace de a anula
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Erasmus, el reabilitează memoria lui Epicur evocându-i morala austeră, principiile austere, viața exemplară și virtuoasă. în ontra tuturor calomniilor, Montaigne operează o autentică reabilitare franceză. Prima în planul gândirii. De la părintele Grădinii, el împrumută mai multe idei decât de la Stoici. în vrac: a trăi în conformitate cu necesitatea nu-i un lucru bun, dar nici o necesitate nu ne impune să trăim în conformitate cu necesitatea; moartea nu ne privește, nici morți, nici câtă vreme suntem încă în viață: cât suntem vii, ea nu-i
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]