289 matches
-
ar avea mare importanță. „Principalul e că se integrează în colectivul clasei”, aprecia Pintea. În majoritarea timpului nu era integrată, căci locul ei rămânea gol câte trei-patru săptămâni. Duma știa tot atât de puțin ca și Vuia, dar era guraliv și făcea strâmbături îndată ce profesorii îi întorceau spatele. Când se ridica, iute și hotărât, ai fi zis că răspunsul va veni într-o clipă, încât profesorii își opreau răsuflarea și noi la fel, dar când începea să vorbească, nu ne putem ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Și mai mult decât extratereștrii mă pasiona magia. O îndrăgeam pe Samantha, vrăjitoarea cea bună dintr-un serial de televiziune american, transmis la ora paisprezece, în fiecare duminică. Samantha era măritată cu un americam obișnuit și putea, printr-o simplă strâmbătură din nas, să mute obiectele din loc ori să le facă să dispară cu totul. Eu mă închideam în sufragerie câte o după-amiază întreagă, mă întindeam pe patul de două persoane de lângă televizorul marca Grundig și priveam câte una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întindeam pe patul de două persoane de lângă televizorul marca Grundig și priveam câte una din cărțile mamei, înșirate pe rafturi. Îngerul albastru de Heinrich Mann, volumul șapte din Proust sau al treilea din Hemingway. Când mă simțeam pregătit, făceam o strâmbătură din nas, dar degeaba, nu-mi reușea ca Samanthei. Eu mișcam și buzele în același timp, probabil din cauza asta n-aveam succes și nici una din cărți nu se clintea măcar cu un centimetru afară din rând. În alte zile îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lămuri împrejurările în care a sosit scrisoarea medicului Anton Corai, o citi așa cum era scrisă, adică în grecește. Cuvintele pronunțate cu glas tare prinseră o încărcătură sporită și zâmbetul îngheță pe fața beizadelei Constantin transformându-se într-un fel de strâmbătură, care ori de câte ori se oprea din lectură îi întindea buzele, gura devenindu-i doar o linie orizontală. Ridicând glasul pentru a puncta sfârșitul scrisorii, își aținti întrebător privirile asupra tatălui său, care se oprise din îmbrăcat și asculta foarte atent. Într-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toți ne iublim țara și toți sîntem români (se uita în pantalonii proprii) mai mult sau mai puțin onești. Iată avantajele progresului. (Arată o jucărie sexuală, ia o tableta albastră, o arată la public apoi o înghite demonstrativ cu o strîmbătură). La final se întoarce spre cei din grup care scot notele ca un juriu. Toti dau nota 9 cu exceptia unuia care a afișat un 6. Rică se duce, întoarce nota ca sa devină 9, spune "Mersi". În acest timp în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cazul să mai adaug nimic, ești un băiat atât de isteț. NUMAI CĂ TREBUIE SĂ AI GRIJĂ DE VIAȚA TA! NU TREBUIE SĂ TE ARUNCI CU CAPUL ÎNAINTE ÎN VIAȚA ASTA DE IAD! TREBUIE SĂ NE ASCULȚI PE NOI, FĂRĂ STRÂMBĂTURI, MERSI, ȘI FĂRĂ SĂ TE MAI OBRĂZNICEȘTI CU COMENTARIILE TALE ISTEȚE! NOI ȘTIM! NOI AM TRĂIT! NOI AM VĂZUT! NU ȚINE, BĂIETE! EI SUNT O CU TOTUL ALTĂ RASĂ UMANĂ! OR SĂ TE FACĂ FĂRÂME! DU-TE LA HOWARD, EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și ea ezită o vreme, făcându-și de lucru și foindu-se de la bucătărie în cameră cu copilul în brațe, legănându-l să adoarmă, după care i-l pune bătrânului în brațe, dând ochii peste cap spre Rafael, într-o strâmbătură mută. Vezi bine că iarăși lasă să treacă de la ea: ăsta-i taică-său, deh, știe ea cu cine are de-a face. Mă rog, Rafael l-a văzut bine intenționat după cum a venit cocoșat de sacoșe cu brânză, ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lumânare, lângă scaunul de pe care tocmai se ridicase. Da, Gotterdammerung. Amurgul zeilor... hm, interesant. Glasul gros al Obersturmführer-ului se suprapune brutal peste rumoarea discretă a conversațiilor din toată sala: Hallo, Manfred, gehen wir! Ich bin hastig!47 Involuntar, o ușoară strâmbătură convulsionează fața neamțului în timp ce sângele îi invadează cu repeziciune obraji: Îmi cer scuze pentru camaradul meu. Abia revenit de pe front cred că este încă sub exaltarea luptelor. Poftă bună! Salută scurt, printr-o înclinare a capului, apoi se retrage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câte un fraged bumb minuscul. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Mereu mă temeam c-o să pleci (1) Pe urmă deschideam ușile greoaie, căptușite cu oglinzi adânci, limpezi, de cuarț regal, păstrând încă imaginile tale scumpe, strâmbăturile spăimoase, suav-hidoase, de spânzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum se nimerea să mimezi... cu mișcările languroase cu care îți prăfuiai atentă genele întoarse la vârf în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
pe stradă. Mi-aș dori măcar să mă fi măritat cu un bărbat pe care să-l iubesc. Sau măcar pe care să-l plac. — N-ai ce să regreți, draga mea, crede-mă. Căsnicie pasională? Ha! zise Kitty făcând o strâmbătură caraghioasă. În șapte ani am Întâlnit În New York doar trei cupluri cu o căsnicie așa-zis perfectă. Și de toate s-a ales praful. Adică e bine când nu-ți Îndeplinește Dumnezeu rugăciunile, nu? spuse Carmen ironic. Imaginează-ți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire n-am zărit ochii strabici prin jur, mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă, vă zic eu sigur, mare lucru n-aș fi făcut, dar tot aș fi strigat ce vrei, bă Sârmoaso?! SFÎRȘIT(ul serialului) N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pantaloni portofelul În timp ce șoferul se cambră să primească banii. Dar abea acum realiză de fapt, nu avea decât numai dollars. Făcu un calcul aproximativ, oferind taximetristului o banknotă de douăzeci dollars, făcând mențiunea. „Tocmeală țigănească, plată boierească...!” Șoferul schiță o strâmbătură. „Pentru mine, reprezintă infracțiune dacă manipulez valută. Iar dacă totuși reușesc să merg la bancă,aceasta nu oferă mai mult de paisprezececincisprezece lei pe unitate.” „În cazul acesta schimbă la Bursa Neagră. Am informații, acolo se plătește peste cincizeci de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu strâmbături grotești, iar ceilalți, în cor, completau distihul, veseli și je m'en fichiști. Pe tot drumul cu autocarul, în care mai erau și elevi de la alte vreo două licee, tipii și tipele n-au făcut decât să cânte în gura
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și stătea în ușa de la bucătărie, uitându-se fix la el. Dar băiatul nu spunea nimic. De aceea, Gosseyn comentă: - Sper că toate astea nu sunt prea plictisitoare pentru tine. Urmă o pază și apoi - altfel decât se așteptase - o strâmbătură deformă fața copilului. - Bănuiesc, spuse băiatul, că ai câteva presupuneri de data asta și crezi că vreau să mă întorc pe nava aia idioată, la toți nefericiții ăia. - Ești pe aproape; dar poate vrei să te întorci la mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
puse jos pe băiat, își aruncă privirea în cealaltă cameră; și nu fu surprins să vadă că fusese întrerupt un joc de video. Ecranul era luminat. Gosseyn zise: - Sper că te joci și cu jocurile Semanticii Generale. O pauză, o strâmbătură, apoi: - Este posibil să joc acele jocuri cam destul de des încât cred eu, să-ți convină ție; tu fiind tu și eu fiind eu. Gosseyn se îndreptă de spate. - Ei bine, fiule, eu și mama ta avem câteva lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de manual și de necesitățile clasei: ca să fiu mai explicit, la literatura română, lectura gimnazială se chircește la nivelul Domnului Trandafir și, la nivel de liceu, la (admirabilul, altfel) roman Ion. De aceea manualele alternative și noutățile sunt întâmpinate cu strâmbături și cu alibiuri de felul: de ce să încercăm experimente în programă pentru că elevii (studenții) și așa nu învață, ca și când noi, educatorii lor, am studia pe rupte și am fi asemenea unor profeți într-o lume surdă. În încheierea articolului simt
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
asta! Uf! Ca și când ar fi bănuit o inimiciție, Aglae, care-i zărise în treacăt sub sclipirile lunii, zise tare de jos: - Otilio, să-l aduci mâine pe dumnealui la noi!- Da, tanti, răspunse cu o miere teatrală Otilia, făcând o strâmbătură cu înțeles lui Felix, are să-i pară foarte bine lui Titi! Însă numaidecât adăugă încet lui Felix: - Să vezi ce prost e! Pascalopol imploră pe Otilia să se coboare. Aglae, ca să nu supere prea mult pe moșier, se asocie și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tanti Aglae nu mai calcă pe aici. Moș Costache holbă ochii, și așa prea holbați, și deschise brațele ca un om ce stă să se-nece, privind cu teroare și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce așteptă în zadar ca cele două părți să se potolească, spre a-i cruța trebuința de a lua o atitudine, își dădu seama de tăria mâniei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
luă cuvântul în locu-i: - Otilia? Unde e ea acum, n-are nevoie de noi. E la Paris. Stănică spuse ultimele vorbe triumfător, rotindu-și privirile asupra întregii asistențe. Inocentă, madam Iorgu întrebă pe Olimpia: G. Călinescu - Studiază?Olimpia făcu o strâmbătură, pe care Stănică o remarcă. - Studiază muzica, zise el, făcând totuși cu ochiul spregrupul din jurul generalului. - Așa? exclamă madam Iorgu, fără să intuiască jenacelorlalți. Trebuie să cheltuiești, domnule Costache, multe parale... cu întreținerea. Moș Costache bâlbâi ceva în paharul de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
timiditate: G. Călinescu - Mă Toderiță, dă-mi repede ceva parale, că nu prea am procese. Să beau și eu din diurna unui senator. Toader scoase repede o hârtie mototolită pe care o ținuse pregătită și i-o dădu zâmbind, fără strâmbătură de neplăcere și fără emfază. Stănică o luă, sări jos, făcând cu mâna la cei doi, și se-ndreptă spre Lipscani, fără alte ceremonii. De-abia după o sută de metri de mers, scoase hârtia din buzunar și o privi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu și-a pierdut cunoștința. Să vedem mai târziu, dacă poate vorbi, dacă n-are vreo parte paralizată. - Doamne ferește, se-nchină Aglae, mai bine moartea decîtașa ceva! Poate un om paralizat așa să trăiască mult? - Depinde! zise doctorul, cu aceeași strâmbătură deamărăciune. - Ascultă, mă, Vasiliad, îl luă Stănică la o parte pe doctor, fii om cum te știu, nu ne-ncurca cu vorba! Tu ce crezi, o duce, sau moare? Să știm ce facem! - De obicei nu prea scapă nimeni la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine în oraș. Aglae deschise gura să vorbească, când, deodată, bătrânul strigă plîngăreț: "Aaaici!" și făcu gestul de a se da jos din pat. Când însă puse piciorul pe dușumea, simți greutate și se lăsă iarăși pe spate, cu o strâmbătură. - Dar ce-i? Ce s-a întîmplat? se prefăcu Pascalopol, cu o vizibilă silă de a se vedea nevoit să joace comedie. - I-a venit rău, informă Stănică, bătrânețe, ce vrei, congestie! Pascalopol sărută mâna Otiliei, care-l privea cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă sunt sigură că se plictisește. Felix nu-și putu masca suficient contrarietatea: - Du-te tu singură și eu te-aștept. Dacă i-ar face plăcereprezența ta, nu sunt sigur în ce mă privește pe mine. Otilia făcu o mică strâmbătură și nu mai spuse nimic și, cu toate rugămințile lui Felix, nu mai consimți să se oprească. Se întoarseră, deci, acasă. Deși se întunecase, nu se vedea nici o lampă aprinsă. Otilia, cam mirată, intră înăuntru. Deodată se auzi un țipăt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește din ochiul stâng : un tic survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmi va părea că celălalt îmi citește adevărul pe buze. Totuși, va insista amicul, să fie adevărat că Brătianu pregătește guvern de uniune națională, nu doar cu Take Ionescu, ci și cu Marghiloman ? Simțindu-mă presat, voi recurge la o strâmbătură și un clipit de ochi complice, intrând astfel și eu în categoria tot mai largă a domnilor informați, ce apasă pe anumite cuvinte, te bat cu subînțeles pe umăr. Un gest neelegant, în plus, călcarea consemnului de tăcere absolută al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]