288 matches
-
E un gladiator. A fugit de la Ludi de la Colonia Agrippinensium - îl privi pe legat drept în ochi. Vrea să se înroleze în Galbiana. Îți cer permisiunea să-l înrolez. Nu vreau să-l predau lui Vitellius. — Vitellius? - legatul făcu o strâmbătură de dispreț. Legea ne impune să-l judecăm, adăugă pe un ton prea puțin convins. — Garantez eu pentru el, ca și fratele meu Valerius, care a străbătut împreună cu omul ăsta multe mile, mai repede decât orice mesager, ca să ne aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reținându-și zâmbetul, apoi și-a întors fața mobilă. — Care-i treaba? l-am întrebat eu cu răceală și am sorbit din pahar. E prea devreme pentru tine? — Aseară ați fost la un chef? m-a întrebat. Nu-și putea reține strâmbăturile mai mult de două secunde. — Cum te cheamă? — Felix. — Nu, Felix, i-am răspuns. Am chefuit de unul singur. — ... Și acum vă duceți la o petrecere? — Mda. Dar și de data asta singur-singurel. La dracu’. Am pe cap niște chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne fi cucerit, s-au tot gândit la Dumnezeu, la Iad, la Tatăl Minciunilor, la soarta spiritului, cu sufletul imaginat ca o ființă interioară, un înger cu zâmbet onctuos într-o cămășuță de noapte roz, sau un spiriduș plin de strâmbături, tot numai semne V, păr soios și luat la labă. Acum însă invadatorul e o umbră grafică strânsă în bobine și liste de date tipărite de imprimanta computerului, și are mutră de extraterestru. Uneori cred că sunt controlat de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura lui lată avea strâmbătura bucuroasă a cuiva care privește un om fericit. Mini apucase hârtia de douăzeci și liniștită o puse la loc, pornind încet spre casă, pe cimentul înghețat. ... Pe buna Lina, de altfel, o cunoscuse Mini mai întîi la băi, în treacăt
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zise Lina încîntată de rezultat și dispăru iar în sofragerie. Nory se și întorsese. - Dacă pot ușura puțin pe Lina de ocări, tot e ceva! ... îi e frică de mine ilustrului! - Vezi ce gogoriță ești! râse Mini. Nory făcu o strâmbătură echivocă. - Se teme oare de tine pentru că frecventezi lumea studențească? E poate galant pe acolo? glumi Mini. li poți compromite. - Adică crezi poate că nu e! Fiindcă e urât ca o maimuță?! Nu asta l-ar turbura. Dimpotrivă, s-ar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amorul nu are nici un amestec în afacerea asta. A scăpat teafăr, săracul amor! Nory râse. Avea și ea la fel ideea romantică că amorul e făcut numai pentru oameni estetici. - Deși - corectă pe loc Nory - deși amorul e, mai ales, strâmbătura dezgustătoare cu care sluții umplu lumea! - O, Nory! Ce nebună ești! - Buna Lina, draga mea, pare a fi căzut din ceasul cununiei în servitudinea ilustrului profesor care a binevoit să-i acorde cinstea numelui său și să primească tot câștigul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce vrea să zică!. -- De necrezut! zise Mini. Nu pot deloc să-mi închipui mimica asta de parodie la Mika-Le, așa de inertă. Și fu nemulțumită ca ori de câte ori o noțiune nu-și realiza îndată imaginea. - Aș! Ce inertă? Să vezi strâmbături ... cum reproduce glasul mat și vorbele dulci ale pictorului - urmate de chițăituri și de aplauzele furtunoase ale asistenței distinse. Dacă n-aș fi auzit singură. Căutând pe una de acolo. din așa-zi cancelarie a directoarei acceptul ..pension" necontrolat de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai târziu... Maria a ezitat puțin Înainte de veni lângă mine. ― Ce e cu tine? Arăți de parcă ai de să leșini dintr-o clipă În alta. ― N-o să leșin. Am Încercat chiar să-i zâmbesc, dar probabil a ieșit doar o strâmbătură ciudată. ― Plecăm! spuse ea serioasă. Acum! Am remarcat fără să vreau că și ea arăta oarecum bizar. Probabil alergase o mulțime după mine. Avea părul ud din cauza ninsorii, obrajii roșii si buzele mov, de parcă degerase. Când mă Întrebă din nou
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Supremul rămâne invizibil, indivizibil, orb surd mut, totuși om e, altfel n-are cum! Dacă prinzi momentul potrivit, când l-a cuprins lehamitea, mila, sila... minune. Te-a conectat, minune. Clic, scânteia, surpriza: ți-a răspuns. Năzuros, cu sictir și strâmbături, o dată, de trei ori, de șaizeci de ori. Nimic, numărul refuza. Miercuri plouă. Creanga arborelui din geam, o baghetă umedă. Mușcăm dintr-un măr. În stânga ținem mărul, cu dreapta rotim discul hazardului. Aruncăm cârligul, poate agățăm realitatea, poate ne agățăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
distrusă din neglijența ori reaua-voință a autorității tutelare materne, Pisăloaga Casandra. * Deși cronicarul Daniel s-ar fi Întors, ca de obicei, cu spatele, făcând totul ca să conserve părerea proastă ce o au În genere ceilalți despre el, ca să demonstreze prin strâmbături că nu ar fi pe fază, bunicile, strănepoatele, cumnatele, nepoatele, soacrele, cuscrele, mamele etc. și-ar fi intensificat șușotelile și ghionturile, pentru lipsa lor de reținere În comportament existând două explicații: 1. Daniel este de obicei unicul lor spectator/ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru că Îi amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să Învingă rezistența Christei? —Dată fiind vârsta lui, sigur că a trăit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și ea ezită o vreme, făcându-și de lucru și foindu-se de la bucătărie în cameră cu copilul în brațe, legănându-l să adoarmă, după care i-l pune bătrânului în brațe, dând ochii peste cap spre Rafael, într-o strâmbătură mută. Vezi bine că iarăși lasă să treacă de la ea: ăsta-i taică-său, deh, știe ea cu cine are de-a face. Mă rog, Rafael l-a văzut bine intenționat după cum a venit cocoșat de sacoșe cu brânză, ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făgăduiesc că am s-o țin ascunsă. I-o Întinde. Djahane o răsfoiește vreme de câteva clipe, simulând cea mai mare indiferență la vederea acelor câtorva pagini Înnegrite, răzlețite printre zecile de foi goale. I-o dă Înapoi, cu o strâmbătură clară de nemulțumire. — De ce mi-o arăți? Nu ți-am cerut nimic. De altfel, n-am Învățat niciodată să citesc. Tot ce știu am dobândit trăgând cu urechea de la alții. Omar nu e uimit. Nu era lucru rar, la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știi de trei ori osândit, de Dumnezeu, de sultan și de Asasini? În cele din urmă, iftar-ul se termină, e deja noapte. Malik Șah se ridică dintr-o mișcare, e grăbit să ajungă la Chinezoaica sa ca să-i povestească despre strâmbăturile vizirului. Nizam, În rândul lui, se reazemă În coate, apoi se saltă anevoie pentru a se ridica În picioare. Corturile haremului său nu se află departe, bătrâna verișoară Îi va fi pregătit un decoct de semințe parfumate de leac ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făceai loc cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări de foi. În ciuda admirației pentru respectivul personaj, rostise ultima frază cu o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria țigară de foi, o havană elegantă pe care tocmai o aprinsesem. Rochefort mi-a mulțumit printr-un zâmbet și a urmat: — După ce și-a cerut scuze pentru dezordinea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
depun mărturie că el a existat, dar mă tem foarte tare să nu se fi pierdut. Tot ce poseda prietenul meu a fost ars, distrus sau risipit. — Chiar și Manuscrisul lui Khayyam? Drept unic răspuns, Rochefort mă răsplăti cu o strâmbătură puțin Încurajatoare. Înainte de a se lansa Într-o explicație pătimașă, legată Îndeaproape de notele sale: — Când șahul a venit În Europa să asiste la Expoziția Universală din 1889, Îi propuse lui Djamaledin să se Întoarcă În Persia „În loc să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
secolul al XVI-lea, de când Persia s-a convertit la șiism, acest prenume este interzis, ar putea să vă provoace cele mai grave neplăceri. S-ar crede că vă identificați cu Orientul, v-ați trezi prins În gâlcevile acestuia. O strâmbătură de regret, de consolare, un gest de neputință. I-am mulțumit pentru sfat, m-am Întors să plec, dar el mă opri: Un ultim lucru. V-ați Încrucișat ieri, pe când se pregătea să plece, cu o tânără persoană, i-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înăuntru totul sclipea. Probabil că și ei întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine noi. Pentru fiecare fusese rezervată acolo câte o vitrină. Pentru copil, pentru mamă, pentru tată. Puteai privi înăuntru până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar avea mare importanță. „Principalul e că se integrează în colectivul clasei”, aprecia Pintea. În majoritarea timpului nu era integrată, căci locul ei rămânea gol câte trei-patru săptămâni. Duma știa tot atât de puțin ca și Vuia, dar era guraliv și făcea strâmbături îndată ce profesorii îi întorceau spatele. Când se ridica, iute și hotărât, ai fi zis că răspunsul va veni într-o clipă, încât profesorii își opreau răsuflarea și noi la fel, dar când începea să vorbească, nu ne putem ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Și mai mult decât extratereștrii mă pasiona magia. O îndrăgeam pe Samantha, vrăjitoarea cea bună dintr-un serial de televiziune american, transmis la ora paisprezece, în fiecare duminică. Samantha era măritată cu un americam obișnuit și putea, printr-o simplă strâmbătură din nas, să mute obiectele din loc ori să le facă să dispară cu totul. Eu mă închideam în sufragerie câte o după-amiază întreagă, mă întindeam pe patul de două persoane de lângă televizorul marca Grundig și priveam câte una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întindeam pe patul de două persoane de lângă televizorul marca Grundig și priveam câte una din cărțile mamei, înșirate pe rafturi. Îngerul albastru de Heinrich Mann, volumul șapte din Proust sau al treilea din Hemingway. Când mă simțeam pregătit, făceam o strâmbătură din nas, dar degeaba, nu-mi reușea ca Samanthei. Eu mișcam și buzele în același timp, probabil din cauza asta n-aveam succes și nici una din cărți nu se clintea măcar cu un centimetru afară din rând. În alte zile îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe numele colonel Ardenti. Îl recunoașteți?” „El este”, zise Belbo, „dar ajutați-mă să mă lămuresc. La telefon n-am Înțeles dacă a murit sau...” „M-aș bucura foarte mult să mi-o spuneți dumneavoastră”, zise De Angelis, făcând o strâmbătură. „Dar Îmi Închipui că dumneavoastră aveți dreptul să știți ceva mai mult. Așadar, domnul Ardenti, sau colonelul, sau ce-o fi fost, aterizase aici de patru zile. V-ați dat probabil seama că aici nu e chiar Grand Hotel. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ajuns lângă pat, curiozitatea îl birui. Cu un gest fulgerător ridică colțul plapumii, dezvăluind pe jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul curios de pe față i se transformă într-o strâmbătură. După o clipă, venindu-și în fire, continuă dojenitor: ― A, vasăzică, dumneata erai duduița nostimă, domnișoară? Ei, bravo, ce să-ți spun, frumos îți șade! Să-ți fie rușine obrazului! Titu Herdelea sărise în picioare, dar nu știa ce să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
leopăind în tină și depărtîndu-se, și glasul babei: ― Păsărelele mamii... 4 Câteva zile după ce se mutase, într-o dimineață, intrând în redacție, Titu Herdelea găsi pe Roșu mai ursuz ca de obicei. ― Ei, văzuși dreptatea mea, puiule? zise cu o strâmbătură batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? Tânărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate și întotdeauna își descoperea dreptatea lui. Răspunse cu un surâs vag de aprobare. Roșu insistă: ― Sper că ai citit în ziarele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește din ochiul stâng : un tic survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]