13,648 matches
-
înțelegând că nu există decât un singur ocean de fosfene. Ne-a trebuit numai o oră ca să le învățăm suficient de bine mersul, că trebuia să-i împingem ușor ca să-i facem să sară în locul și în momentul nimerit, ca să străbată hotarul imaginar al domeniului, ceea ce ne prilejuia clipe de amuzament la care revenim în fiecare noapte. Nu sunt întotdeauna la fel de ascultătoare ca astăzi, nici punctuale. Au fost dăți când a trebuit să le așteptăm în zadar timp de câteva minute
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
buzunarele-mi haydniene și îl imit pe cel ce privește lumea cu seninătate. Înalț steagul haydnian - semn că: "Nu ne predăm. Dar vrem pace." Muzica este o casă de sticlă pe panta unde pietre galopează, pietre se rostogolesc. Și pietrele străbat sticla, dar fiecare geam rămâne intact. Traducere și prezentare Dan Shafran
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
fîntînă dăruită la începutul secolului de George Cantacuzino. Alei urcă, altele coboară, se lățesc, se îngustează într-o varietate de idei. Uneori, cînd plouă, aerul proaspăt și o anume tristețe a aburilor îmi amintesc de parcurile Flo-renței pe care le străbăteam în-tr-o vreme în lung și-n lat. Proporțiile sînt pline de echilibru și tihnă. Încă se mai poate observa asta, chiar dacă vajnicii comuniști au vrut, cu orice preț, să anuleze noblețea și atmosfera de aici. Pe vremea copilăriei mele, numele
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
și lucruri, ce avea să i le facă de neuitat, izvora, dimpotrivă, tocmai din noutatea lor, ca și din ceea ce s-ar putea numi "străinătatea" lor. Să pleci de-acasă, să părăsești locurile obișnuite, prea bine știute..., visul înstrăinării îl străbătea uneori cu o înfiorare de voluptate timpurie. Îi plăcea până și camera aceea înaltă din hotelul unde trăseseră pentru câteva zile, atât de diferită de cele de acasă, atât de sumbră încât trebuiau aprinse luminile în miezul zilei, cu patul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
spații, locuri și timp. O zi gîndită, coordonată și dirijată inspirat de George Banu, el însuși susținătorul unei intervenții remarcabile, "Discours amoureux avec les lieux", despre care voi vorbi, poate, altădată. Cînd am ajuns în curtea Liceului Saint-Joseph, după ce am străbătut centrul deja populat al orașului, după ce am primit multe cartoline și invitații la spectacolele din off, după ce am privit afișele celor din off agățate peste tot, pînă la cer, și am stat de vorbă cu cei care tractează și te
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
secolului al XX-lea, Picon, Genet. Aproape merg cu aceleași cuvinte despre personajul la Proust, aceleași cuvinte folosite de Ibrăileanu. - Iată, ne apropiem de sfîșitul divanului nostru. Aș vrea în încheiere să vă întreb, ca pe un om care a străbătut un lung drum prin istoria românească, unul marcat de multe rupturi și prăbușiri, de pierdere a speranței binelui, cum vedeti ziua de mîine a românilor? - Bună, dacă fiecare dintre noi își va face datoria acolo unde lucrează.
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
Popescu sunt cu atât mai tulburătoare, cu cât cititorul are posibilitatea de a le așeza față în față cu destinul poetului, cu realitatea: "Mi-aduc aminte, în plină noapte trează, de visul nocturn de-acum câteva zile, vis în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Iulian, IV, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 486) „Să nu ne rușinăm și să nu socotim de prisos o astfel de faptă. Vânătorii străbat munți, prăpăstii, povârnișuri și locuri nebătute ca să vâneze un iepure, un cerb sau alte lighioane, iar adeseori chiar păsări sălbatice. Tu, pentru ce pregeți, pentru ce te rușinezi când e vorba să vânezi nu un animal, ci un frate duhovnicesc
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
adeseori chiar păsări sălbatice. Tu, pentru ce pregeți, pentru ce te rușinezi când e vorba să vânezi nu un animal, ci un frate duhovnicesc, pentru care a murit Hristos, și să-l scapi de la pieire? Și n-ai nevoie să străbați dealuri și munți, ci doar să ieși pe poarta cetății! Te întreb: Mai poți avea oare iertare? N-auzi pe un înțelept că sfătuiește și spune: Este rușine aducătoare de păcat (Înț. Sir., 4, 23). Te temi să nu te
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
scriitorii basarabeni, nici unul nu are ca Vladimir Beșleagă o asemenea disponibilitatea a limbajului analitic și reflexiv. Autoanaliza "nefericitului Filimon" e tot ce a dat mai bun proza basarabeană în sfera "anevoioasei căi a cunoașterii de sine", pe care o poate străbate un personaj. Cine este acest Filimon, anunțat din titlul romanului? Fără alt determinativ, e nume sau prenume? "Tu nici numele nu-ți știi!" - exclamă cineva la un moment dat (p. 298). E și întrebarea stăruitoare a personajului despre sine însuși
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt al
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
pot bucura decît inițiații. Citiți vă rog un tratat modern sau o lucrare de specialitate medicală. Veți primi o lecție de umilință care vă va zdruncina încrederea în ființa cultivată pe care o reprezentați. Motivul stă în amănuntul întristător că, străbătînd paginile lucrării, veți fi siliți să recunoașteți cu nu înțelegeți aproape nimic. O terminologie de o precizie neomenească, menită uzului unor oameni care au ajuns să se înțeleagă între ei într-un limbaj la care noi nu mai avem acces
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
lui Werner Bartens e scris într-o limbă la îndemîna oricui. Îl citești cu plăcere, cu atît mai mult cu cît autorul nu-și înfrînează umorul pe care îl are din plin. Rezultatul este un dicționar pe care îl poți străbate ca pe o carte amuzantă și totodată instructivă. O singură observație critică: la p. 206, în articolul privitor la boala reumatică, s-a strecurat o frază al cărei sens ne scapă: "Dar una din formele principale ale reumatismului este artrita
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
că astăzi Marin Diaconu este părintele unor cărți a căror existență ar fi fost imposibilă în lipsa lui, niște cărți despre care astăzi vorbim doar pentru că domnia sa le-a stabilit structura și s-a îngrijit de editarea lor. Și pentru că a străbătut rînd cu rînd opera și producția gazetărească a filozofilor interbelici, Marin Diaconu a devenit totodată un avizat cunoscător al lor. Și cînd spun că Marin Diaconu îi cunoaște îndeaproape pe filozofii interbelici, prin asta trebuie să se înțeleagă că latura
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
de Flondor, ce joacă parcă rolul unui Vergiliu conducându-l pe Dante prin infern. Basarabia este pentru Nicolae Iorga un infern guvernat de Rusia, punând la cale cele mai cumplite încercări pentru o românitate nefericită și fără speranță. Nicolae Iorga străbate ținuturile Basarabiei de la nord la sud, ca pe adevărate bolgii ale infernului: Hotinul, Bălțile, Soroca, Chișinăul, Tighina (sau Benderul), Bugeacul. Suntem preveniți asupra acestui tip de lectură din finalul cărții-surori despre Bucovina, unde se spune în final: După lanțurile de
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
prin cenzură și oprimarea manifestărilor naționale), instalarea deplină a întunericului. Tablourile mizeriei se succed ilustrativ. La Chișinău, înfățișat ca "un mare centru militar", are Nicolae Iorga imaginea cea mai cutremurătoare a stăpânirii rusești: "Toată zarea e prinsă de mulțimea mișcătoare, străbătută de fiorul baionetelor. și această oaste, acești Muscali, cum li se zice, și de Ruși, prin înaintarea lor puternică și greoaie apasă sufletul în același fel ca și clădirile de piatră pecetluite cu vulturul rășchirat și, ca și la dânsele
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
să sărbătorim și ziua în care a fost instalată crucea în Parlament sau ziua în care Casa Poporului a fost arborat, pentru prima oară, drapelul postrevoluționar al României. Aș înțelege povestea asta cu Ziua drapelului, dacă tricolorul autohton ar fi străbătut timpul imaculat, de la 1848 încoace. Or, nu e deloc așa. Ca și Ziua României, care a fost schimbată de mai multe ori în decursul scurtei noastre istorii ca stat recunoscut, drapelul a fost și el supus la tot felul de
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
pînă mai ieri, cînd s-a stins la o vîrstă matusalemică, Irimescu a știut, într-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
noi, timp de peste patru decenii, politica încetase să mai existe. Nu mai aveam oameni politici, ci exclusiv dictatori și lachei. Dictatorul însuși nu e un om politic, politica însemnînd dialog și controversă. După decembrie ^89, această îndeletnicire a renăscut; ea străbate, de atunci încoace, o copilărie impetuoasă și turbulentă, marcată de toate răzgîielile și maladiile. Cea mai vizibilă și mai nocivă dintre ele este, zic eu, diletantismul. G. R.: Care ar fi notele definitorii ale diletantului politic? Șt. C.: Faptul de
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Cine știa în acele vremuri de dictatură, (înafara celor ce aparțineau generației interbelice) poezia care a devenit rugăciune pentru cei întemnițați? Copiii erau învățați de profesorii lor că Eminescu a fost ateu, nu un căutător, nu un om care este străbătut de îndoieli, frământat de a găsi răspunsuri, așa cum se întâmplă cu mulți până își găsesc calea cea dreaptă spre Dumnezeu. După ce trecuse prin toate treptele cunoașterii, nefiind străin de marile religii ale lumii, inclusiv cea indiană care promovează credința în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
nu mustri păcatul, și în sensul social - comunitar. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei, filantropică, se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei. Caracterul spiritual și transcendent al Bisericii nu reprezintă o scuză și o justificare imbatabilă pentru o atitudine pasivistă în relație cu socialul, așa cum nici mentalitatea strict consumistă a sistemelor social - economice
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
McGregor, dirijor al Orchestrei Palatului Schonbrunn din Viena a avut ocazia să apară pe scene din întreaga lume alături de nume sonore precum Luciano Pavarotti, Jose Carreras, Placido Domingo și mulți alții. Muzicienii austrieci, supranumiți de presa străină “Regii Valsului”, vor străbate România într-un turneu național, între 10 și 21 decembrie. Prima reprezentație va avea loc în Iași la Teatrul Național Vasile Alescandri, apoi vor avea loc concerte în Bacău, Bistrița, Târgu Mureș, Cluj, Arad, Oradea, Timișoara, Sibiu, Brașov și București
Best of Vienna: Johann Strauss Ensemble la Iasi, 10 decembrie [Corola-blog/BlogPost/94547_a_95839]
-
-i apăreau în cale. Cu 16 puncte din primele 6 etape ale returului, imposibilul începea să se îndoaie de spate, apăsat de dorință echipei de a continua să joace în Liga 1. Cand a aparut primul eșec, un fior a străbătut orașul, aducând cu el teamă unei serii negre, insă Napoli și băieții au știut să gestioneze situația cu maturitate. Pe 9 mai, de ziua Europei - probabil nu întâmplător, daca ne gândim la aspirațiile care există acum - Iașiul era matematic salvată
Grazie, Napoli! [Corola-blog/BlogPost/94606_a_95898]
-
Carmen Focșa Azi noapte... Azi-noapte am ieșit din nou în oraș În clipa asta n-a mai murit nimeni-mi-am spus Apoi am strigat din răsputeri, dar ce folos Nu s-a-ntors nimeni, de parcă Ar fi străbătut drumul desculți, pe jos.... Din asfalt ieșeau aburi. Oamenii dormeau ca și cum Nimic nu s-a-ntâmplat, nici nu urma să fie În clipa asta n-a mai murit nimic-mi-am spus Aproape cu teamă, cu vinovăție... Nu s-a-ntors nimeni
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă ai fi o pisică apoi se învârte în aer și plonjează asemenea unui înotător de data aceasta eu trebuie să străbat cu trufie respirația iar tu să fii slujitorul să muncești pentru stăpâna ta dansatoare cât pentru o viață întreagă să fandezi fără să fii spadasin doar atât cât ea să ajungă în partea cealaltă a corpului fiindcă doar din partea cealaltă
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]