1,024 matches
-
un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărâtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tâlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
viteza cu care creșteau și de calitatea lemnului, în vederea găsirii celei mai bune întrebuințări, atunci când avea de construit vreun vas. De asemenea, Tevé Salmón plantă arbori tineri în locurile cele mai potrivite, la fel cum făcuseră și tatăl, bunicul și străbunicul lui, căci îndemânarea pe care o transmisese fiilor și nepoților lui nu le-ar fi folosit la nimic dacă n-ar fi dispus de materia primă necesară, pe care le-o asigurau acești copaci. De aceea, atunci când primi de pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridică ceașca până sub nas, cu două degete lucind de curățenie. Sorbea fără zgomot, din vârful buzelor, înroșindu-se sub privirea ei critică. "E clar, gândi fata. E o boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors asudat și mort de foame de la câmp, mâncând, astfel, din strachina cu borș, voi izbucni în râs și ăștia mă vor arunca pe poartă crezând că sunt nebună". S-au ridicat de la masă fără să fi avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și-l poate aminti), acesta se materializează, fără a se rosti, sub înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și-l poate aminti), acesta se materializează, fără a se rosti, sub înfățișarea unui vizitator necunoscut, ce îi pare totuși familiar, și cu care, până la urmă, se identifică în apele oglinzii. În Somnul meu și al Arinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semnificația Okurinei, se privea pe furiș în oglinda de pe spatele reclamei cu băuturi de pe masă, pe care a tras-o ușor înspre el. Un altul vorbea despre o fereastră ce-i apărea la crepuscul adeseori, în copilărie. Sau poate numai străbunicului lui îi apărea, nu-și putea aminti exact. Se spune că străbunicul a dispărut într-o zi prin acea fereastră săpată în cer, dincolo de linia orizontului. A dispărut lent, la apus, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
băuturi de pe masă, pe care a tras-o ușor înspre el. Un altul vorbea despre o fereastră ce-i apărea la crepuscul adeseori, în copilărie. Sau poate numai străbunicului lui îi apărea, nu-și putea aminti exact. Se spune că străbunicul a dispărut într-o zi prin acea fereastră săpată în cer, dincolo de linia orizontului. A dispărut lent, la apus, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Cel de-al treilea, cu o apariție de om tânăr, fusese vizitat de o camarilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
regăsesc memoria genunchilor ei sau a pântecelui Hipogrifului. Electrizați într-o dulce melancolie, genunchii mei vibrează ușor în ritmul muzicii: "Still my guitar gently weeps". Sfârșitul poveștii și morala ei De vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament negru și-și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ba cu cotul în treacăt, ba le simțea în palmă foșnirea putredă și lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-a instalat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zile, de când Okurina s-a instalat la birou, a simțit acel miros urcând din interiorul lui și amestecându-se cu cel al pergamentelor. Dar numai astăzi a înțeles de unde-i vine, că-l poartă în el de atâția ani. Figura străbunicului nu și-o putea reprezenta aproape deloc. Doar patul, revărsat de perne și dune, ce trona în mijlocul camerei, și-l amintea perfect și, mai ales, mirosul și-l amintea, mirosul morții, a celei mai vivace dintre morți. Și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jucat feste, cum l-a slujit peste ani, cu precizia și intensitatea unei imagini. Și profilul olfactiv creștea lent în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul patului, unde era străbunicul tânăr, înalt, bățos, în costum negru, alături de o mireasă tânără și subțire, triunghiulară datorită fustei așezată pe jupoane, cea de-a treia soție a lui, ce nu putea fi decât străbunica. Oglinzile. Femeile S-a sculat greoi, cu acea durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat al străbunicului. Nu-și putea da seama dacă era vorba de numele său de flăcău, cu care era recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat al străbunicului. Nu-și putea da seama dacă era vorba de numele său de flăcău, cu care era recunoscut la hore, de cel de bărbat însurat sau era chiar Okurina, numele lui din clipa morții. I-a venit apoi deodată ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
său de flăcău, cu care era recunoscut la hore, de cel de bărbat însurat sau era chiar Okurina, numele lui din clipa morții. I-a venit apoi deodată ideea că, pe vremea aceea, nu se gândise niciodată că, probabil, și străbunicul avea dureri, atunci când zâmbea complezent dintre perne pleiadelor de rude și vecini ce stăteau la căpătâi, îngrijorați sau doar contrariați de faptul că bunicul nu mai moare. Cum anume glisa străbunicul, de la o vreme, printre vii și morți, îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vremea aceea, nu se gândise niciodată că, probabil, și străbunicul avea dureri, atunci când zâmbea complezent dintre perne pleiadelor de rude și vecini ce stăteau la căpătâi, îngrijorați sau doar contrariați de faptul că bunicul nu mai moare. Cum anume glisa străbunicul, de la o vreme, printre vii și morți, îi venea greu să înțeleagă atunci. Dar savura poveștile lui, în care se întâlnea cu toți defuncții familiei, ce transmiteau sfaturi și noutăți din lumea cealaltă. A pornit încet mai departe și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grimasat de suferință, când vesel și ravisat de întâlnirea cu sine. Albumul de familie Sosește albumul vechi de familie ce e depus solemn peste imaginea sa reflectată în cristalul biroului. Îl deschide mecanic și-l răsfoiește absent. Recunoaște deodată fotografia străbunicului, aceeași cu cea din tabloul de la căpătâiul patului; în costum negru de ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și retușați, supărător de albi; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și retușați, supărător de albi; o mână îi atârnă nenatural pe lângă corp, cealaltă răsfrântă peste umerii strangulați ai străbunicii. Își amintea perfect că străbunicul a primit un nume în clipa morții și, din acel moment, toată lumea s-a referit la el cu acel nume. Dacă și l-ar putea aminti acum, i-ar veni mult mai ușor, și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și retușați, supărător de albi; o mână îi atârnă nenatural pe lângă corp, cealaltă răsfrântă peste umerii strangulați ai străbunicii. Își amintea perfect că străbunicul a primit un nume în clipa morții și, din acel moment, toată lumea s-a referit la el cu acel nume. Dacă și l-ar putea aminti acum, i-ar veni mult mai ușor, și-ar face o idee, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acum, i-ar veni mult mai ușor, și-ar face o idee, dar nu mai e nimeni care ar mai putea să-i spună... A trecut prea mult timp de-atunci, când el era un copil preocupat nu de moartea străbunicului, pe care oricum nu o putea înțelege, ci de pierderea numelui, de cum avea el să-l strige de-atunci încolo. Desigur, nu mai era nevoie să-l strige, dar nu-l putea detașa de fostul său nume, ori de câte ori se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se gândea la el. Și totuși, toată lumea îl numea dintr-o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic, ca de copil; străbunicul fusese un bărbat înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]