11,293 matches
-
de pește. Dar era numai o cină. O simplă cină. Cu un musafir. Lăsă geamul deschis. Se urcă pe canapea ca să ajungă la Coranul de pe raftul de sus, pe care, forțat de împrejurări, Chanu îl făcuse special pentru acesta. Se strădui din răsputeri să se reculeagă, refugiindu-se de Satana cu pumnii încleștați și cu unghiile înfipte în palme. Apoi alese o pagină la întîmplare și începu să citească. Căci Lui îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
mult. Reținerea de a spune ce simt față de oamenii pe care îi iubesc, i-am răspuns fără nici o ezitare. M-a luat în brațe. I-am promis că fac eforturi să nu mai adaug altele și altele și că mă străduiesc să părăsesc acel tărîm. Primul exercițiu l-am făcut cu el, atunci. Și mi-a ieșit! Acum, VIRGIL FLONDA, un mare actor de talie internațională, de o rigoare și de un profesionalism cum tot mai rar se vede, Virgil Flonda
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
dovedească utilitatea și loialitatea față de noul stăpîn, iar ceilalți, să dea rapid rezultate, în competiția lor cu "vechile structuri". De unde știm că stenograme care urmăreau să marcheze succese ale Securității în general, nu erau făcături prin care securiștii epocii se străduiau să răspundă ordinelor? Pe de altă parte, o discuție înregistrată sau stenografiată între urmărit și urmăritor care nu poartă și semnătura urmăritului nu cred că poate fi considerată o dovadă propriu-zisă de colaborare cu Securitatea. Unde există dovezi olografe de
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
să o vadă împăratul, și știind că acolo se întrunesc toți cei care îi sunt odioși, se spune că l-a lovit cu mâna pe prefect pentru că nu au fost izgoniți de acolo ortodocșii. Și cum prefectul, suportând jignirea, se străduia împotriva voinței lui să Țină seama de indignarea împăratului (căci nu voia să ducă la moarte atâția oameni), a trimis vorbă pe ascuns să nu mai rămână nimeni în biserica aceea. Dar nimeni nu a dat atenție nici sfatului și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
este totuși adevărat: într-o lume tot mai grăbită și preocupată să meargă numai pe locurile din față, de maximă vizibilitate, mai există încă Oameni care se retrag la masa de scris și, în tihna "condeiului" de astăzi, computerul, se străduiesc să mențină viu spiritul adevărului și al științei. Dintr-o responsabilitate profundă față de moștenirea lingvistică de la părinți și din devotament total față de profesiunea de dascăl și de cercetător, pe care o practică dintotdeauna cu o remarcabilă competență, acad. Matilda CARAGIU
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
două surse la starea de simultaneitate pe verticală a atacurilor. Unde mai pui că aproape întregul opus (exceptând miezul, altminteri zemos, mustind de savoarea unei texturi în supraacut) e plin de atare atacuri, în majoritatea lor ratate, oricât s-au străduit instrumentiștii din L^Orchestre Philharmonique de Radio France, precum și dirijorul Alain Altinoglu. Gilles Racot dezvoltă cu fiecare nouă lucrare același proiect componistic abstract, semn al încăpățânării ori a arestării propriilor sentimente. Consecvență? Tenacitate? Sufciență? Cert este că riscă să devină
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
are dreptate... Din toate foile de cartotecă vivantă, încheiate, aproape întotdeauna, cu două rînduri ca de necrolog, de parcă viața, de la cunoștința cu Peltz pînă la moarte, se comprimă într-o evocare, scoate capul o lume aproape bună, cît s-ar strădui, peste ani, cronicarul ei s-o altoiască, să-i exhibe putreziciunea burgheză. Și un îndreptar de lume literară, încheiat la Capșa, la o masă. Capșa dintotdeauna, titrată în glumă subțire și-n aer tare. Călcată de "frați întru vis și
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
canale diplomatice această propunere, folosind dubla sa calitate, de ministru și de liberal. În orice țară din lume care își respectă Constituția, ministrul Atanasiu ar fi pus sub acuzare pentru acest joc dublu. Iar explicațiile prin care premierul Tăriceanu se străduiește, tot în dublă calitate, să demonstreze că România trebuie să-și retragă trupele din Irak, în timp ce el, ca prim-ministru ar trebui să urmeze direcțiile politice trase de președinte și de Parlament, intră într-o și mai flagrantă ruptură cu
Cuvîntul României și cuvîntul lui Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10482_a_11807]
-
lui Dragomir înaintează printr-o adîncire treptată, pas cu pas, în interiorul ei: e ca și cum ar pătrunde forînd și excavînd numai acele nuanțe ce țin strict de limitele problemei alese. În felul acesta, Dragomir se înșurubează la propriu în substanța temei, străduindu-se să meargă cît mai mult în adîncul ei. Analiza aceasta prin înșurubare va duce pînă la urmă la atingerea unui prag dincolo de care problema inițială va lăsa locul unei alte probleme. Din acest moment, Dragomir va părăsi primul focar
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
nu procedează, oare, ca Don Quijote când se "dezmeticește"? Și amintiți-vă că și Christos pe cruce se întreabă: "Doamne, de ce m-ai părăsit?" Bineînțeles, pentru mine, "adevăratul, profundul Quijote" e cel care ne sugerează că important ar fi să ne străduim până la capăt. Dacă putem. Dacă avem resurse. Dacă ajungem să credem că nu "măsura" ne poate scoate din mediocritate, ci harul (cine-l are!) de a dori, de a visa, de a iubi "fără măsură". "Nebunește", adică, dar asta n-
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
am decis, cum se spune îndeobște, să „dau din casă”. Despre premiile din sânul breslei și despre autorități. Că tot ni se cere să fim sinceri. Da, să nu aud de premii. De aproape două decenii, noi, ziarul „Argeșul”, ne străduim să promovăm valoarea, oferind premii de excelență celor despre care credem că mai fac și ceva bun pe lume. Dar demersul ăsta nu-i chiar o plăcere, cum s-ar crede. Dimpotrivă. Dincolo de logistica respectivă - diplome, sala pentru desfășurarea festivităților
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
Gheorghe Grigurcu Niciun vis în afara paginilor în care Soarele bunul el însuși se bronzează la Soare niciun vis în afara paginilor în care Luna se străduiește din răsputerile ei femeiești să devină asemenea Lunii nimic în afara paginilor în care Soarele și Luna se-amestecă pînă la indistincție aidoma vorbelor unei conversații familiare la un capăt al plajei celei fără de capăt.
Poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3759_a_5084]
-
biată râmă - un poet profund și dedat cu gustul simbolurilor ar putea spune că ține pentru o clipă în palmă tainele Universului, Orbirea și Lumina, Târâtul și Mersul Drept, în picioare, Umilința, Delăsarea și totuși utila Perseverență de a te strădui să exiști, fie și în vecinătatea neagră a cârtițelor, a larvelor, a câtorva rădăcini. Într-o Mare Zi, glasul Domnului Se va auzi, poate, și până aici. Deocamdată, nu-i nicio grabă, nici oboseală, nici lene nu-i. Cum nici
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
mai bun caz - jumătăți. Și ca-n toate celelalte previzibile intemperii și catastrofe deznodământul acestor legături a fost absolut la fel, într-un neinspirat vers alb. Ele nu aveau cum să cunoască natura unicității lui selecte. Oricât s-ar fi străduit. Afirm că ele s-au străduit cu adevărat. Și nu s-ar fi dat înapoi de la nimic. Mă gândesc aici la sentimente alese și complicate. La emoții, excitări intime. La extaz. Fiindcă el, întotdeauna, s-ar fi strecurat fluid prin
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
-n toate celelalte previzibile intemperii și catastrofe deznodământul acestor legături a fost absolut la fel, într-un neinspirat vers alb. Ele nu aveau cum să cunoască natura unicității lui selecte. Oricât s-ar fi străduit. Afirm că ele s-au străduit cu adevărat. Și nu s-ar fi dat înapoi de la nimic. Mă gândesc aici la sentimente alese și complicate. La emoții, excitări intime. La extaz. Fiindcă el, întotdeauna, s-ar fi strecurat fluid prin ochiurile plasei. El nu dormea niciodată
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
are și forme ciudate aș prefera ceva tulbure ca să-mi permit orice o fragilitate obositoare cu ceva atractiv nu contează doar o parte din trup cu puțină piele și cu altceva dincolo senzația asta e descrisă adesea apoi cineva se străduiește să mă imite și lucrurile din jur rămân la fel dar se transformă cum le descriu eu detaliile nu se mai observă pe dedesubt mă scormonesc fără timpi morți și fără obsesii dar ce contează când spiritul meu funcționează mă
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
noastră, e o trufie să credem că este. Dumnezeu le face și le desface pe toate. Aramă sunătoare, mai adaugă el ca pentru sine. Când ajunseră într-un târziu la aeroport se înserase de-a binelea. Evis obosise, dar se străduia să zâmbească. Să meargă să-i viziteze la vară, era binevenit oricând. Sigur. Mai așteptară câteva ore, apoi reușiră să camufleze invaliditatea pasagerei și să o urce în avion fără însoțitor medical. Matei așteptă până văzu avionul pierzându-se îndărătul
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
fărâmițează fulgi nesupuși Într-o sete umilă și grea Precum mierea târzie Prin încordatele simțuri O boare se înalță Ca și cum o lacrimă s-ar prelinge Din verdele cer Pe urmele unor necunoscuți Frânturi de litere ard Văduvite de sunet Te străduiești să pricepi invizibilul Dar el de asemenea tace Ca o rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe Este poemul Clar obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
măcar de pagina trei. Simțind că e privită fix, tipa ridică privirea din osemintele piscicole, dar nu avu curaj să întrebe nimic. Ministrul înghiți în sec și o invită la dans. Ea se uită cu regret spre pește și se strădui să zîmbească fascinant. El se ridică, vioi ca un semafor, se îndreptă bine de șale și îi întinse o laba guvernamentală cu care iscălea ordine către țară. Porni spre ringul de dans ținînd-o de dește, încît simți pe loc că
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Lumină, umbră, pe rînd, soare, lună, Îmi străjuiesc cuvintele spre tine. Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare, Munți de miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub roua grea?
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre oameni te străduiești să dărui încredere Celuilalt și culmea cîteodată îți iese să fii chiar Celălalt. Semn de carte Se spune că apele sunt parodii că iau în rîs înfățișările noastre oglindindu-le așa cum stau crispate echipate gata de-a porni spre memorie
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm, când plouă torențial. Eu, mogâldeață, sunt de față, cu urechile pâlnie, se varsă în mintea mea cuvintele sale și încep să lucreze, mă străduiesc copilărește să le înțeleg și nu prea izbutesc. Cum vine asta, să dai timpu-napoi? Adică să-l dai așa cum înapoiezi la bibliotecă o carte împrumutată, după ce ai citit-o? Nu, probabil că nu. Sau să-l dai înapoi ca pe
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
o reflecție mai mult sau mai puțin întîmplătoare („Generațiile mai vechi știu foarte bine ce a însemnat, vreme de vreo două-trei decenii, a citi printre rînduri”), un punct de vedere care îi stîrnește indignarea sau doar mirarea („Oricît m-aș strădui, nu înțeleg panica domnului Michael Shafir din articolul publicat în «Sfera politicii» (nr. 61, iulie-august 1988) și intitulat O tragicomedie în desfășurare?”). Urmează expunerea calmă, senină, rațională a punctului de vedere al editorialistului în chestiunea respectivă, cel mai adesea (aspect
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
detașat de orice mize colaterale, directorul „României literare” judecă fiecare situație cu mintea limpede și cu deplină onestitate morală și intelectuală. Spre deosebire de mulți dintre adversarii săi de idei care au, deja, în momentul deschiderii discuției, o concluzie pe care se străduiesc să o argumenteze, Nicolae Manolescu nu are idei preconcepute, ajunge la concluzie în mod natural, pe baza raționamentelor, fapt ce îi permite să sesizeze și să pună în evidență inadvertențele și verigile lipsă din judecata preopinentului său. O polemică în jurul
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
umăr la umăr, solidari, împreună și de nedespărțit. Anii au trecut. Plec pe o circulație infernală către centrul orașului, la Librăria Cărturești de pe Magheru, un loc divin, deschis și el nu foarte de mult. Las mașina nu departe și mă străduiesc să nu cad pe bucățile de ghiață ce domină trotuarul. E frig, e umed, e ceață. Dau colțul de pe străduța mică și pustie și văd o mare de oameni, un ceaun imens cu vin la fiert - simt și acum aroma
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]