557 matches
-
lampa lui Elia, orientată către prima oglindă. Aruncă o ultimă privire spre Arrigo. Mâinile Îi tremurau de emoție În timp ce deschidea capacul lămpii. Apoi, cu un gest mai hotărât, apropie flacăra vie de micul clondir. Praful alb se aprinse cu o străfulgerare incandescentă. Concentrată de pe scutul de alamă, raza păru să sară pe suprafața de sticlă. În jurul lor, o fantasmagorie luminoasă se aprinse de-a lungul pereților Baptisteriului, ca o cunună de flăcări. Strălucirea luminii lui Elia Înflăcăra pulberea fină, transformată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai celor ce se petreceau. - Iată! strigă Dante către adversarul său, arătându-i benzile luminoase reflectate dintr-o suprafața de sticlă În cealaltă. Iată razele despre care vorbește al-Kindi. Lumina a alergat de la o oglindă la cealaltă! - Greșești! Cercul de străfulgerări din jurul nostru a apărut la unison, nu gradat. Dovadă nu a mișcării, ci a eternei sale nemișcări. Omniprezentă și constantă precum creatorul ei. Priorul scutură energic din cap și eliberă resortul mecanismului. Axul dințat Începu să se rotească, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își croiască drum În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit la fața lui, iluminată de acea strălucire. - Lumina lui Dumnezeu! strigă Dante, continuând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mișcă... așa cum totul se mișcă! Forma cerurilor, acea Împărăție a drepților atât de râvnită și pentru care nu găsise niciodată cuvintele, se afla acum acolo, În fața lui, plină de strălucirea cea dintâi. În ochii lui Încă orbiți, octogonul desenat de străfulgerări parcă dansa Într-o mișcare supranaturală. - Frederic avea dreptate! strigă el. Astrologul scutură din cap cu hotărâre, de mai multe ori. Își Închisese pleoapele, ca și când ar fi Încercat să nu mai vadă nimic. - Crezi că ai biruit? zise după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
limbajul poetic negulescian este întrețesut de metafore stilizate: „M-am întâlnit /într-o domnie /cu zborul nopții / mai fierbinte / decât trăsnetele...” (Într-o domnie) - prin adâncirea-n misterul unei „domnii” - întretăiere a unui vis celest, „zbor al nopții” - mantie cu străfulgerări ontologice - ; sau metafore revelatorii: „M-aș coborî, Doamne / să mă culc / în fântâna candelei... ”(Umbrele gândurilor) - prin dorința ce se cere relevată. O tristețe princiară învăluie străfulgerând paginile acestui volum elegant, în ediție trilingvă, cu versiuni în engleză și franceză
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
evadării din prizonieratul comunist. În locul mamei, plângând pe peronul gării din Oradea, rămâneau frații mei, cu care am suferit și ne-am bucurat împreună, timp de 16 ani.” Atunci când sfârșitul înseamnă un nou început Aceste cuvinte, involuntar, ne conduc prin străfulgerări ale memoriei, către imaginile descrise de Petru Lascău în „Pași spre lumină”. Într-un fel sau altul, „În răcoarea dimineții” nu reprezintă altceva decât un nou „pas spre lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
repugnă și nu are încredere în ea, pentru că această lume nu îi oferă mirosul sodomic al gloatei de insuficienți. Personajele sunt trăiri reale ale unor segmente de viață negative, posedate de energii viciate insuficient de realizate, cu gândiri întunecate și străfulgerări nervoase umbrite de oboseala permanentă a trupului. Romancierul îl prezintă ca om, mergător și doritor de viață dar el, personajul, se smulge către o lume greu de identificat, fuge de tot ceea ce se poate identifica în persoana lui ca o
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au pășit - ca pe străfulgerări de nori albi - întru nimic tulburați - cei binecuvântați toți sunt - pe sub de purpură straiul uimirii - dincolo de logostele logofrați grai dezleagă ei muților - spre a-L slăvi - cu lacrimi de-mpărătească bucurie - pe cel fără an - pe cel mai luminat sărman - străjuind
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut în negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, în care muguri luminoși se deschid într-o străfulgerare - ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani în
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
timp, din Necuprins, Ea-ți zâmbește, pe buze are mireasma începutului. De dincolo de timp se-ntoarce să-și sărute Iubitul în Timpul ăsta schimbător. Cu-ncredere lasă, în urmă, trecutul, dincolo de limitele timpului deschide fereastra realității dorite, nașterea altor începuturi. Din străfulgerarea luminii aduce un nou gând și-l îmbracă în suave, calde emoții, în culori de iubire, în armonia sunetelor celeste - Acum, Aici, în noul Timp -. ................................................ În fiecare clipă totul curge. Mâine va fi altfel... DACĂ TIMPUL S-AR OPRI - Îmi
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în mine ca o stea luminoasă, vestind mereu o naștere, o străfulgerare venită din neant a căzut peste mine, împins de-o forță nevăzută am intrat în acele adâncuri, cu groaza că te-ndrepți spre nu-știi-unde, atracția spre dincolo e un miraj, știi sigur că pornești acolo și totuși te lupți să
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
gândul la dorința ei exprimată la atingerea slipului meu, am aruncat o privire către acest articol micuț, dar necesar. În acea clipă am revăzut mâna ei așezată căuș pe crâmpeiul de pânză ieftină ce mă acoperea și, ca într-o străfulgerare, am văzut ori am știut si am înțeles, abia atunci, de ce capul ei se așeza cu predilecție pe pieptul meu, când eram la plajă, pentru a admira marea. Din aceeași poziție, acolo, nu-mi vedeam slipul de doc cum se
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
între coperte de carte e un lucru îmbucurător, pentru că, oricât ne-am strădui și oricât am agonisi, această mărturie este tot ceea ce rămâne. Și asta nu e puțin. Aceste poezii smulse din cămările inimii, purtând marca originalității, având multă culoare, străfulgerări poetice cu impulsuri lăuntrice, ne dau îndreptățirea să credem că vor avea ecou în inimile cititorilor. ------------------ Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 20 mai 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - VINI POPESCU - POEZII CU INIMĂ CURATĂ / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
evadării din prizonieratul comunist. În locul mamei, plângând pe peronul gării din Oradea, rămâneau frații mei, cu care am suferit și ne-am bucurat împreună, timp de 16 ani.” Atunci când sfârșitul înseamnă un nou început Aceste cuvinte, involuntar, ne conduc prin străfulgerări ale memoriei, către imaginile descrise de Petru Lascău în „Pași spre lumină”. Într-un fel sau altul, „În răcoarea dimineții” nu reprezintă altceva decât un nou „pas spre lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
un reper către o cale și o circulație anapoda, dar cine să fi știut !? Era mândria rucărenilor. Transmitea, de-acolo de sus, sacadate semnale, pâlpăiri de-o fracțiune de secundă. Într-alt fel, o pâlpâire cât un veac de suferințe. Străfulgerările ritmice își aveau sursa din racordarea sistemului de iluminat la microhidrocentrala de la poalele muntelui și trebuia să amintească oamenilor locului (și nu numai lor!) către ce „parte”, punct de pe linia orizontului trebua să-și ațintească privirile, vector politic indubitabil și
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
purta numai în negru, și, după ce i-am fost prezentat cu nu mai știu care ocazie, am întrebat-o dacă ținea doliu după cineva. După frate-meu, mi-a spus. În acel moment mi-a venit așa, ca într-o străfulgerare a minții, s-o întreb dacă nu fusese fratele ei un tip înalt, cu statură atletică, purtând el barbă ... Da, da, mi-a confirmat grăbită, l-ați cunoscut pe Sașa cumva?... Și atunci mi-a căzut fisa. O fisă grea
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
metaforă a literaturii și artei. Oglinda nu semnifică o cunoaștere directă, ci una refractată. Oglinda curată este un simbol al purității, iar cea murdară este simbolul minciunii și al păcatului. “Într-o oglindă/se vedea pe/el însuși/în această /străfulgerare/și nu-i mai era frică./ da, da, nu-i mai era frică,/pentru că/obiectul acesta/a devenit un gând/ce nu mai făcea/nici o umbră.” Oglinda este și un element fantastic, care face trecerea de la planul real la cel
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
nu-i mai era frică,/pentru că/obiectul acesta/a devenit un gând/ce nu mai făcea/nici o umbră.” Oglinda este și un element fantastic, care face trecerea de la planul real la cel imaginar. În oglindă se reflectă ca într-o străfulgerare, eul inițiat prin intermediul unei cunoașteri indirecte, căruia frica îi este străină. (Să ne amintim de personajul lui Mircea Eliade, din nuvela fantastică “La țigănci”. Profesorul Gavrilescu se trezește la un moment dat, într-un labirint, printre paravane și oglinzi. Ajunge
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
observăm îndeaproape când vom trece pe lângă sediul Primăriei orașului sau pe langă clădirile fostului depou metropolitan de tramvaie, ș.a. Zorii zilei de 18 aprilie, orele 5 și 55 de minute păreau să umezească și să preia cu boarea lor ultimele străfulgerări ale stelelor nopții, împânzind în haine matinale uscăciunea mototolita a orașului, locuitorii în majoritate nu-și lepădaseră “dulcile lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
o inima. Dragostea ... Lena a murit lovită în inima de cuțitul unui tâlhar intrat pe fereastră deschisă în așteptarea iubitului. Limbajul este cel al zilelor noastre, cu adaptări unde este nevoie. E plin de culoare, cu sclipiri de frumuseți și străfulgerări de inteligență, contribuind astfel la farmecul acestor scrieri profunde și emoționante, adevărate valori nepieritoare. Sperăm că nu peste multă vreme doamna Mariana Brăescu ne va oferi noi prilejuri de bucurii stârnite de lectură altor apariții editoriale sub semnătură domniei sale. Elenă
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
acei creatori și pe undeva spiritele noastre se intersectează în vibrații... Acțiunea lor de atunci a devenit contemplare și înțelegere pentru noi. Sfânta contemplare! Dacă toți acești artiști au reușit pentru o clipă din eternitate să fie zei, printr-o străfulgerare, spiritele noastre simt și ele înălțarea... Iată avem arta, pentru ca realitatea urâtă din jur să nu acapareze totul, să nu ucidă spiritele noastre! Și totuși nu pot să nu mă întreb: Câte vieți au avut acești artiști? În primul rând
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Dumnezeu se va bucura de această lucrare-mesaj!” (Passiflora). Divinitatea Însăși e chemată să Se bucure de unirea ei cu cel iubit, așa cum S-a bucurat, de prima nuntă, în Eden. Iată de ce, cu atât mai neagră, venită din semiobscuritate, cu străfulgerări oculte, este decizia omului pereche de a pune capăt iubirii. Vinovat de crimă, răspunzător pentru o situație fără ieșire, el este cel ce ar fi trebuit să aducă și nu să ucidă lumina: ”m-ai ucis, iubitule, tocmai când lumina
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
acolo, o fi bun odată la ceva. Noi, consumatoriștii, aruncăm, distrugem, iar pe termen lung ne tăiem craca de sub picioare ca țiganul (na! iar nu-s corect politic). Tot sucind-o în mînă mi-am adus aminte ca într-o străfulgerare: știam lămpița asta! Cînd eram mici, eu și sora mea, ne-o lăsa mama aprinsă noaptea, ca să nu ne speriem de întuneric, în caz că ne trezeam din somn. Poate că soră-mea era sperioasă sau poate că mama făcea exces de
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
se întoarse rapid spre fată, cu ochii larg deschiși, cu o mimică întrebătoare și cu mâinile încercând să-și ascundă goliciunea. Nu o mai atinsese nimeni din copilărie, de pe când mijlocia se distra cu gemenele și cu simțurile lor. Această străfulgerare urmată de întoarcerea precipitată a Anei cu fața spre Cristina, le-a surprins pe amândouă privindu-se uimite una la alta. - Ce-mi faci...? îngăimă Ana în șoaptă. - Nimic.... răspunse Cristina, uimită de reacția Anei la gestul său nevinovat. Doar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
ce doreau o plimbare pe mare. Nu-i ducea prea departe, așa că revenea iar la mal, după vreo cincisprezece minute. Ana privea nepăsătoare la cei de pe plajă. Văzând un bărbat care semăna un pic cu cel din vis, simți o străfulgerare și întreaga sa atenție se îndreptă spre el. Îl privea cu atâta intensitate, încât acesta involuntar întoarse capul spre ea, iar privirile lor se întâlniră pentru câteva secunde. Oare ce și-or fi spus acele priviri de se căutau mereu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]