1,751 matches
-
inexistența unei diplome de bacalaureat, cât din discursurile lui - fapt care, se pare, îi crea domniei sale un soi de complex mascat sub acea stare de nerăbdare în ale rezolvării de-a valma a problemelor care presupun o semnătură -, stâlpii ce străjuiesc aleea aveau deja două întrebuințări, dacă nu esențiale, măcar de dorit: împrăștie lumină chiar de când se înserează și au agățate pe ele coșuri de gunoi. Roșii. Culoare aleasă inexplicabil, dar deloc supărătoare. Și-apoi, independentă de voința, preferințele și starea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nenorocitule, a șuierat Căreală, tu de unde dracu’ ai apărut? Vă omor pe amândoi! — Omori pe mă-ta, a zis Vasile cu dispreț, și l-a izbit sălbatic În frunte cu piatra aceea de râu, care, cu nici un minut În urmă, străjuia pașnic florile. Căreală a căzut fulgerat pe spate. Vasile s-a apropiat În genunchi de el și cu furie l-a mai lovit de trei ori În cap, care i se părea moale ca un măr, care se lăsa strivit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
colț de cer Privite dintr-o vilă la șosea”. (M.Matcaboji) Vacanța Personaje: Costel,Nelu,Monica,Popa,Alin,Dorin,Augusta, Lili,Bela,Americanu Actul I Tabloul 1 Scena 1 Salonul unei vile vechi de vacanță cu scară interioară,bogat ornamentată,străjuită de o nișă în care este amplasată o statuetă de bronz.In colțul de jos al scării se află o plantă decorativă,o canapea,un lampadar,o servantă,un fotoliu,o măsuță și un taburet. Opus acestora,dar în lateral
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pe Ștefan În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră, domnitorul râse și porniră repejor mai departe. Când au ajuns sus, arzând de dorința de a sta de vorbă cu Brad lângă un foc strașnic, mare le-a fost mirarea văzând că acea siluetă nu era tovarășul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
jos o sabie, un arc și o tolbă cu săgeți. Vitejilor! Vorbi Ștefan cu ochii În lacrimi.Acesta este Brad al nostru! De atunci, din vremea lui Ștefan cel Mare, bradul stă În vârf de munte și vara și iarna, străjuind și păzind hotarul. CUM A APĂRUT SOARELE PE CER Decebal avea o fată tare frumoasă și veselă.Și era atât de frumoasă și de veselă Încât toți curtenii o iubeau și erau atenți cu ea, ca nu cumva s-o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lăsat cheia de la apartament. Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când ajunse la ușă, se întoarse și privi parcul cu aleile lui strălucitoare, la capătul cărora străjuia un brad impunător. Si statuile astea, parcă aș fi intrat într-un parc de acum un secol! Se întoarse, băgă cheia în ușa transparentă de sus până jos, cu rama metalică. Împinse și intră. Ușa se închise automat în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
te mișca. Nu era nimic să-l umanizeze, un pat, noptiere, veioză, un tablou... Frumusețea camerei era că fereastra dădea spre grădină și, când îți luai ochii de pe tablou, îți apărea , prin fereastră, parcul, cu acel brad imens, care parcă străjuia casa. Mirarea și neliniștea creșteau când ajunsese în baie. De ce totul era negru pereții, pardoseala, obiectele..., deși lumina era strălucitoare de la plafonieră și de la aplice. E adevărat că, și aici, eleganța era la ea acasă. Dar ce straniu, când căutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ar fi fost construit după schițele dictate după moarte, de Iulia, tatălui. Castelul e înțesat de simboluri și de magie în scări și coloane se repetă cifrele trei și șapte, ferestrele sunt duble viață și moarte... La etaj, în turn, străjuit de o statuie a lui Isus care plânge, tatăl Iuliei intra în comunicare cu fiica sa, ce pătrundea în încăpere printr-o gaură îngustă din perete. S-ar fi păstrat peste 100 de note transcrise de Hasdeu, la dictarea Iuliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sus, către miazăzi, se profilează Munții albaștri, iar pe rîu în jos - spre miazănoapte, alți munți: Munții Apuseni, în depărtarea cărora deslușeam două vîrfuri. Două vîrfuri: unul boltit, altul ascuțit. N-am aflat niciodată numele acestor zeități ce mi-au străjuit copilăria": Munții albaștri și Apuseni au dispărut după pereții sălii de sport. Ca Blaga au pățit cei mai mulți; nu mai au case, iar locul lor trebuie căutat altundeva, în cărțile pe care - slavă Domnului - nu le revendică nimeni. în rest, plăci
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
vizitase peste vară poetul suprarealist Ștefan Roll, dintr-un impuls pe care încă nu-l pot desluși în determinările lui. L-a rugat să iasă în grădină, să se așeze cu fața la răsărit ca să-l fotografieze pe banca înconjurată de verdeață, străjuită de cîteva tije solitare de floarea soarelui ale căror pălării, căutînd lumina apusului, îi întorceau și ele spatele... Bătrînul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu va mai ieși. E o fotografie mai tragică decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
ideal al convergențelor spirituale, este locul conviețuirilor etnice, al toleranței, al comunicării". Muzica barocă și muzică clasico-romantică, în egală măsură valori ale muzicii secolului trecut, creații ale zilelor noastre, vor răsuna - spre exemplu - aici, în Sala Festivă a Primăriei, loc străjuit de decorative arcade neogotice, de galerii înalte de fier forjat ce împresoară, la nivelul plafonului, cele două imense candelabre de cristal, decorații evocatoare ale unei epoci demult apuse. Marile evenimente ale Festivalului? Nu sunt puține. Dintre acestea poate cel mai
Academia muzicală de la Sighișoara by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9432_a_10757]
-
Domnului care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică." Notația este corelată cu propriile senzații ale lui Valeriu Avramescu: "Străbătând acest drum tipic istratian, cum o fac deseori, venind dinspre Bulevardul Carol I prin ulicioara unde străjuiește biserica, gândul ce mă preocupă cu insistență este să recompun în imaginație platanii de odinioară, aliniați perfect de o parte și de alta a micului bulevard, băcăniile de pe aripa dreaptă a acestuia, să intru la "bodega lui Ilie", să aud
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
ecran, ori un tablou cu "un efect Villon", - spune un artist de pe aici, băimărean, având ochiul specialistului. Zăpezile de altă dată cad numai în piețele vechi, medievale (și nu numai în ele). Aici a căzut și Pintea Viteazul, în mijlocul pieții străjuite de instituțiile sumbre ale cetății feudale: primăria, monetăria, congregația, hanul, farmacia și locul execuțiilor capitale, mutat mai târziu în câmpia Kakas. Murind, haiducul a dat într-o lespede cu toporul, îngropându-l în ea cu muchie cu tot, - și-a
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
plăcut cum o spus-o, fiindcă Pâcu știe să povestească al naibii de frumos! Si acum, la culcare, că mâine... Când soarele s-a ivit la orizont cu fața primenită de ploaia de peste noapte, convoiul tocmai cobora panta lungă a dealului ce străjuia marginea de miază-noapte a târgului. Pâcu morfolea muștiucul lulelei stinse, semn că are ceva de spus. Pâcule! Iți stă ceva pe limbă sau mi se pare mie? Dă-i drumul, că altfel ai să înghiți luleaua cu totul - l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dincolo de depărtări, unde se uneau cu nesfârșiții codri din munții cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de lunci bogate cu sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
foarte fine, asemănătoare cu cele ale libelulei. Era lipsită de viață. Preotul-călugăr a dus-o Într-un loc ferit, departe de ochii lumii (Începuse să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o frumusețe nemaivăzută. Era un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în a căror răspundere s-a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog, totul, îmbrăcase o față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor de la și către mare erau străjuite de copii și tineri îmbrăcați în haine naționale românești de sărbătoare. Muzica, pe un podium din mijlocul perimetrului, anunță apariția mirilor. Erau frumoși, cum n-au mai fost alți miri, pe lume. Ieșeau din spuma blândă și dulce a mării
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și bolnavă ca a licuricilor. Copacii treceau înfricoșători, grupuri-grupuri, rânduri-rânduri, fugind unul după altul, ai fi zis că tulpinile de nuferi le puneau piedică și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a arătat, ca altădată, dar... cu fără voia ei, privirile îi fugeau spre geamul dinspre poartă al bucătăriei... Îl vedea pe Hliboceanu cu înfățișarea lui de haiduc: înalt, bine legat, cu chip negricios, ochii tăciunii înfipți sub fruntea înaltă și străjuiți de sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile întinse ale pălăriei - înspicat, la fel ca și mustața frumos croită deasupra buzelor pline... Sub cămașa albă de in i se ghicea fiecare mușchi, iar chimirul lat, ghintuit cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fast-food, peste tot străluceau reclame, mașini treceau În viteză, ca visurile dimineții, grăbite și aproape tangibile. Fiecare dintre cei care plecaseră cu noi din buricul lumii era de-acum integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În miezul incandescent din filamentul becurilor care luminau pavajul, În grilajele de scurgere pe unde cădeau cascade amețitoare, În acoperișurile metalice ale chioșcurilor de ziare, În vitrinele marilor magazine. O, și câte variante interesante de alipire nu aveam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sticlă Întunecată ocupaseră deja poziție pe o colină din apropiere. În celălalt flanc, brațele a optsprezece macarale se roteau deasupra unui pruncușor din beton, care creștea văzând cu ochii. Artera care delimita teritoriile fusese Înainte vreme bulevardul central al cartierului, străjuit de felinare și de castani umbroși, Închis circulației auto și constituind un loc de promenadă pentru cei ai locului. Apoi, clădirea liceului, situată În capătul bulevardului, a fost demolată, iar În locul ei s-a căscat gura unui pasaj. Copacii și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]