1,841 matches
-
militar mi-a adus aminte de cuvintele marelui unionist Al. I. Cuza: „Armata română este puterea, este viitorul patriei noastre. NU scăpați niciodată din vedere această înaltă misie”. Emoționantă a fost și întâlnirea cu grupul sărmășan „Graiul Câmpiei”, îmbrăcat în „straie naționale” și condus de doamna directoare a Bibliotecii „Liviu Rusu”, Burian Dinuca. Ajuns în satul natal Hădăreni, într-o altă entitate existențială, m-au așteptat, părinții, frații, surorile, consătenii, cărora le-am arborat la „casa lor veșnică” un „SFÂNT TRICOLOR
1918 – ALBA- IULIA – 2016 ORAȘUL UNIRII ȘI SPERANȚA …ÎNVIERII NOASTRE [Corola-blog/BlogPost/93103_a_94395]
-
la bătaie sume de ordinul sutelor de mii de euro pentru a oferi concitadinilor spectacolul fastuos al primelor 19 zile din luna martie, cu focuri de artificii și cu ofrande imense de flori, cu procesiuni de femei frumoase, îmbrăcate în straie tradiționale, de adevărate regine. Pasiunea cu care se dedau acestui obicei barbar trezește bănuiala că folosesc tradiția doar pe post de pretext, pentru a deschide larg porțile nestăvilitei lor pofte de viață și pasiunii pentru fiesta îndrăcită. Analog calendarului creștin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
pentru darurile cu care i-a înzestrat. Orașul care trăiește în stradă nu se dezminte de vocația sa religioasă în zilele de 17 și 18 martie, când mii de localnici împânzesc străzile, aducând ofranda de flori Fecioarei adorate. Îmbrăcate în straiele tradiționale de sărbătoare, confecționate din dantelă, catifea și mătase, cu părul împodobit de piepteni prețioși, legendarele frumuseți valenciene par adevărate prințese. Rochiile lor sunt rodul economiilor întregii familii, echivalând uneori la preț un automobil. Un simplu evantai de Fallera, confecționat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
și Delegația Walloniei din Bruxelles cu scopul promovării patrimoniului cultural și turistic al satelor românești. În ziua decernării premiilor, întâmplător o însorită zi a primăvaraticului februarie din acest an, în sala de conferințe și pe aleile Muzeului ”Dimitrie Gusti” înfloreau straiele tradiționale ale satelor prezente odată cu oferta lor culturală, conform criteriilor impuse de organizatori. Între cei premiați su fost, cum se și cuvine, reprezentanții unor localități de rezonanță, precum Drăguș și Bonțida dar și altele de care a auzit mai puțină
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93253_a_94545]
-
mugurii grăbiți/ împodobesc cohortele de Sfinți/ din sufletele dalbe:/ Floare lângă Floare.// Literele sfinte/ țes slova divină/ ca-n Psaltiră,/ ruga, cerul necuprins./ Sfintele oseminte/ odrăslite-n tină,/ Glia strămoșească/ pururi au aprins:/ Candelele Cerului-Grădină.// Gătite-n surâs/ și-n straiul frumos/ literele grăiesc divinul:/ Maria! N-au stat niciodată/ atât de duios/ decât în rostirea/ Domnului Hristos/ ce-a brodat cu ele/ Veșnicia.// Cu ele încep să rostesc/ gândurile primenite-mireasă./ cu sufletul scriu/ Poemul domnesc/ al literelor sfinte,/ Hrisovul Crăiesc
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
acel Testament al lui Ienăchiță Văcărescu: „Urmașilor mei Văcărești,/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbei românești/ Și-a patriei cinstire!”. Pe fruntea Neamului scrisă, cu majuscule, „limba nefalsificată” - cum scria Adrian Păunescu -, este această „Coloană a Infinitului”, a veșniciei coborând în straie de sărbătoare din „Miorița”, când, de atâtea ori, din moarte înviate erau cuvintele. Ca un vin vechi, ademenitor, sunt versurile lui George Sion, luminând ferestre de noapte într-un templu al așteptărilor: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce vorbim
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
noțiunile rigide, înțepenite și vetuste. Poate de aceea există muzici materiale în care poruncesc interesele compozitorilor și muzici spirituale în care poruncesc idealurile lor. În definitiv, muzicile sunt fie ca hainele frumoase, dar care nu țin de frig, fie ca straiele călduroase, dar care nu sunt frumoase. Totodată, am ascultat destule opusuri pline de viață, dar goale de înțeles și opusuri pline de înțeles, dar goale de viață. Pentru a crea lucrări încărcate deopotrivă cu înțeles și viață compozitorul trebuie să
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
teatru și arte plastice “Gavriil Musicescu” din Chișinău. Ea a dat viață cu sensibilitate și știință a nuanței celebrelor “Smaranda” și “Car frumos cu patru boi”. Din toate punctele de vedere, a fost o manifestare de mare ținută, desfășurată în straie de gală (chiar și primarul Ponoran a fost înveșmântat în frac!), inclusiv în plan muzical. Cu doruri și regrete, cu iubiri neîmpărtășite și crizanteme în glastră, festivalul a ilustrat plenar versurile poetului local Ioan Tătar: “Pe-același drum de altă
Refrenele toamnei by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84224_a_85549]
-
vremii, artă A șlefuirii ritmurilor, dar Putere n-am să schimb acum veșmântul În care-mbrac același vechi discurs, Încât mă tem că fiul meu, cuvântul, Părintele-și trădează; timpul scurs, Prietene, mi-a însoțit rostirea Cu slava ta, ce straiul prețios Mi-a pus în vechiul stih, spre înnoirea Metaforei îmbătrânind frumos: Cum stins ori viu e soarele, așa Mi-e dragostea, arzând ce-i ars deja. LXXXIV Exiști. Ce-ar fi de spus mai mult? Din toate Cuvintele, e
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
Teatrul Metropolis din București îmbracă straie de sărbătoare. Spectacolul "Jubileul", în regia lui Radu Beligan și cu Maia Morgensten în rolul principal, va fi prezentat în premieră națională, sâmbătă, de la ora 19.00. ”Jubileul”, o comedie de mare succes, de Jean-Marie Chevret și Michèle Ressi, este
Teatrul Metropolis prezintă, în premieră națională, ”Jubileul” () [Corola-journal/Journalistic/81154_a_82479]
-
la scară 1:1 Palatul Sultanilor din Istanbul (Topkapi), o adevărată bijuterie arhitecturală în care au locuit de-a lungul timpului sultanii și haremurile lor. Grație și talentului și dăruirii cu care designerii serialului au reușit să reconstituie decorurile și straiele secolului al XVI-lea, precum și bijuteriile pe care le purtau atât femeile, cât și bărbații de la curtea celebrului sultan Suleyman, la Istanbul, si nu numai, doamnele și domnișoarele au început să caute în magazine și chiar să iși confecționeze rochii
“Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii”, reconstituirea unei lumi () [Corola-journal/Journalistic/81179_a_82504]
-
plecare. / Clădiri de turte dulci, m-ați fermecat: / Nu se mai pleacă din Oradea Mare" (Strofe). Supralicitînd finețea prospecțiunii senzorial-cerebrale, autorul cultivă un decorativ japonard în care accentul cade fie pe instantaneul vizual ("Pod roșu-arcuit. / Ziua vine spre mine / în straie Shinto" - Dimineață ), fie pe o rigoare abstractizată: Iau distanță, / iau aer. / Și-accentul / găsește / alura / sa" (În noul an). De la o caligrafie cu melancolică miză, ce ni-l reamintește pe Ion Pillat ("În marile-i spații de tăcere, trenînd, / Cînd
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
din U.D.M.R. pentru ca, potrivit noii legislații, de la 1 ianuarie să rămână pe postul de subprefect de Timiș. ( L. S.) Program special Grădinița și Școala cu clasele I-VIII „Constantin Pufan“ din Timișoara s-au îmbrăcat în 21 decembrie în straie de sărbătoare. Copiii s-au întrecut pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun printr-un spectacol de pantomimă și dans. Sârguința lor a fost recompensată pe lângă aplauzele publicului și de o mulțime de cadouri, oferite de firma Linde Gas. ( O.
Agenda2005-52-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284551_a_285880]
-
cumpătul când au puterea în mână sunt puțini. Băsescu este avid de putere, este îmbătat. Din păcate, acest drog nu îți omoară trupul, ci sufletul. Pentru el Cotroceniul este ceea ce consideră că i se cuvine. Nu vrea să renunțe la straie, la avantaje, la un loc în care deține controlul. R: În cartea dumneavostră, "Adevărata față a lui Traian Băsescu", vorbeați de "împăratul gol"? M.O.: Da, Traian Băsescu este un împărat gol. Dacă ne uităm putem să îl comparăm cu
Interviu eveniment - Marius Oprea: Traian Băsescu este o copie jalnică a unui dictator () [Corola-journal/Journalistic/43143_a_44468]
-
Antigona aceluiași. Interesul pentru piesele scriitorului, datând din timpul Ocupației, este considerabil după ani buni de uitare. Am putea lua lecții de la francezi care nu-și uită niciodată de tot scriitorii. Ieri, Feydeau, azi Anouilh, sunt urcați pe scenă, în straie noi, în interpretări noi, ca să nu mai vorbim de viziunea regizorală, mereu alta. Piesa lui Sofocle era o tragedie. A lui Anouilh e aproape o parodie a situației originare. Regizorul actual redă acțiunii din piesa lui Anouilh o parte din
Încă o dată, Jean Anouilh () [Corola-journal/Journalistic/4236_a_5561]
-
închideau orizontul speranței în sintagme-titlu. În realitate, Virgil Nemoianu nu este nici pe departe „calm”. Apărarea canonului literar, a civilizației europene, a spiritualității creștine, a importanței esteticului are în el un polemist redutabil. Luînd partea culturii contra anti-culturii drapată în straie multiculturale, profesorul de la Universitatea Catolică din Washington vorbește în numele unui public anonim, însă extrem de întins. Cititorul român se simte reconfortat întîlnind asemenea opinii în zona de vîrf a cercetării literare americane, pentru că privirea lipsită de iluzii asupra modelor culturale se
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile albe de zăpadă ușoară omoară aripile timpului rămas. Sfârșitul nu se va coborî aici, el rămâne departe... se vor mai scrie multe file de carte, spunea Trifu, elevul meu, care l-a cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nevoie de participare indistinctă a sensibilității și a intelectului. Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței. Poetul imaginează și suprapune o altă lume "pe-astă lume de noroi", scrie Eminescu, "Înger palid cu priviri curate, ...Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea." (Epigonii). Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nostru ! " Eminescu, afirmă că insuflarea divină îl alege pe poet să scrie o nouă carte a genezei ." Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin... Sublimul adevăr noi l-avem din cer", pentru ca poetul să arunce "strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore: Tu m-ai făcut nemărginit, aceasta este bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct în creier, că i-a străpuns gândurile. Musa o privește cu ochi înguști, ca pe un obiect de preț, dezvelit de veșmântul ei lung, de prințesă cusută de vie în straiele ei creștine. Nu, nu e frumoasă. În cinci ani pielea ei se va văluri în cute fine, la început, apoi din ce în ce mai adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul pântecelui, pe deasupra coatelor și la începutul coapsei, va atârna
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și poarte safirul ca pe o chezășie a faptului că nu va sfârși ca Blanca, cel puțin nu în noaptea aceea. Musa, mai puțin sângeros, a lăsat-o să-și lepede singură straiele albastre, închise până sub bărbie. Sub ochiul lui, care o cerceta cu o atenție netulburată de prea multă dorință, Omalissan a înțeles că se află în puterea unui colecționar, interesat mai mult de trupul mortului căruia-i aparținuse ea înainte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tocmai ai trecut pe lângă seraiul lui Musa. E o stație de autobuz acum acolo, înflorită în buza unui parc. Ai mai rămâne o vreme cu ea, cu străina asta blondă și atât de supusă, de închisă în ea și-n straiele ei transparente, sub care bate grav și egal o inimă aproape opacă. Nu-ți face griji. Am să-ți mai povestesc despre ea. Am să-ți mai povestesc și mâine... Îmi cer scuze. M-ați așteptat mult? Doar vreo douăzeci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora pleoapele încă de la zece ani. Devenise repede eleva favorită a lui Aabid și vocea ei unduia leneș într-o arabă fără greș. Era neîntrecută la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de la malul mării, Isabel, care urăște ghergheful, dar pictează cu degetele muiate în șofran și-n suc de smochine pereți albi pe care învie, pe care foșnesc colțuri de grădină, Isabel, care poartă rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi, cu fratele ei, pe înserat, Isabel, care știe să facă farmece, să amestece ierburi și să închidă răni, să-și vopsească
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știe că nu haina face pe om, ci omul face haina! Dar și în privința aceasta se cunosc multe excepții! Am cunoscut un cerșetor care, în hainele lui jerpelite, era mare profesor universitar! Ori pe o bancă în parc, îmbrăcat în straie jalnice de văcar, dormea la soare un mare scriitor.... Mergem uneori pe mai multe cărări pentru a rezolva o problemă. Când, la un moment dat, „cărările” se încurcă renunțăm și căutăm cu mai multă rigoare „cărarea” cea dreaptă! Când câte
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]