1,494 matches
-
Ban vroia să spună că mă omoară. După părerea lui, dacă mă omoară, nimeni nu va reuși să apere statul Song. S-a înșelat însă total. Am peste 300 de discipoli care, însușindu-și metodele mele de apărare, stau de strajă pe zidul cetății Song. Așa că e zadarnic să mă omorâți că tot nu veți cuceri cetatea. Auzindu-i spusele, regele Chu, adânc impresionat de inteligența și capacitatea lui Mo Zi, a zis: Bine, bine, nu vom mai ataca statul Song
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dar legănarea vaporului fu pe punctul de a-l face să-și piardă echilibrul și, cînd privi din nou, Îndreptîndu-și telescopul spre cea mai Înaltă stîncă dinspre capul nord, nu mai avu nici o Îndoială cu privire la descoperirea lui. Își ridică privirea. — Strajă! strigă. Vezi un bărbat pe țărm? Răspunsul Întîrzie cîteva minute, dar În cele din urmă, incitat, marinarul strigă la rîndul lui de la Înălțime: - Îl văd, domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
glas, cu buzele uscate, șoptindu‑și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să‑i Întâmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși câțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atât salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atât de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat vizitatorului trufaș din cazemata imperială. „Mă voi arunca la picioarele lui“, Îi șopti ea. „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arse, se putea spune ca agresorii distruseseră, în mai puțin de o oră, tot ce exista de valoare în Bora Bora. Dimineață se ivi peste o insulă mohorâtă, ai cărei locuitori își plângeau ființele dragi, iar când soarele le permise străjilor să scruteze orizontul, deja nu se mai distingea pe oglindă apelor nici o urmă a navelor inamice. Sosiseră că un taifun într-o perioadă de calm și dispăruseră ca niște fantasme, fără să lase vreo urma, si, cu toate ca Tapú Tetuanúi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Priveliștea vrednică a munților încânta și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. În dreapta mea un lanț de munți, printre care și munții Scăricica, se înalță cu fală; în stânga, alt lanț de dealuri îmbrăcate cu tufari sălbatici; în spate, ca o strajă depărtată, Pietricica care pare că păzește târgul pietrei culcate la picioare și-n fața mea se observă un alt lanț de munți acoperit cu brazi înalți care zugrăvesc o armonie întreagă pe aurul înflăcărat de razele cele de pe urmă ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră încrustată în nestemate. În diverse colțuri erau plasate străji în armuri, cam de dimensiunea cavalerului meu. Țineau între chelicere niște sulițe cu vârfurile vopsite în roșu, purtau coifuri cu boturi ascuțite, o creastă antenoasă și un ochi central în frunte. Atunci, pentru ce se află aici? tună din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiecare îmbrățișare. O altă probă a loialității și a spiritului de cuplu este oul, asistat pe rând de femelă și bărbătuș, în timp ce unul dintre ei se ocupă de procurarea hranei. Bizar, albatrosul clocește oul în afara cuibului. Cu fiecare schimb la straja lui, oul este împins cu ciocul și rostogolit pe pământ în toate direcțiile, descriind un drum neînțeles, ca o inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care el îl parcurge pentru a-și transcende condiția de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ea - Cunună de flori de șofran / pe fruntea ta voi pune / cu mâna mea dreaptă // poetul se pregătește de nuntă // Poetul - au cântat păsări în pomi / tobe au bătut adunarea // discret o privighetoare / cu un psalm / bucurie ne-a dat // străjile s-au trezit la Castel // El - vino, iubita mea / din umbra cortului // mirul buzelor tale / picură spre bucurie // albe și roșii flori împlinesc / și încântă serbarea“ etc. Acest discurs al bucuriei și al celebrării funcționează în gol, contând mai mult
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
frunzele, cu ei ne acoperim goliciunea); se complac unii în timiditate, mor în ea ca într-o mare virtute. Petru își trăia timiditatea intim, plăcut, nerostit. Timiditatea lui Petru, cetate, piatră peste piatră zidită în taină. Poarta, fereastra, curtea de strajă, sala de sfat, tronul, biserica fortăreață într-un ghem de inimă; respira în fiecare cărămidă timiditatea lui Petru. Se priveau pe furate. Se atingeau din greșeală. Își vorbeau din întâmplare în pauzele dintre ore, în sala de sport, la culesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina lui Dumnezeu. Soarele somnoros își clătea ochii în gârla Năsăudului, apoi, printre vârfuri de brad, prin sticla mată a ferestrelor, prin năvodul păianjenilor, cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în lume nu este atît de nestatornic, atît de trecător, ca acea faimă a puterii care nu se întemeiază pe forța ei proprie". 37 "Grele nevoi și-o domnie ce'ncepe mă-mpinge la de-acestea, / Pînă în zare, prin străji apărînd ale țării hotare". (Eneida, trad. D. Murărașu, 1956) 38 E de ajuns ca să nu aibă încredere, însă nu justifică pe cei care sînt răi și înșelători. (Christina) 39 ad votum = după dorință 40 Nu poate să pară mult timp
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
singurătatea personajului 6. În versiunea ioaneică, Maria Magdalena vine la mormânt neînsoțită de vreo altă ucenică, dis-de-dimineață, când ziua se îngână cu noaptea (textul spune că „era încă întuneric”). Deși ea nu intră deloc în mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă), totuși, ei și numai ei i se arată Isus Cristos înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei femei înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată în două sensuri, unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi avut ei să-ți dea de la ei ?! Terminase de povestit. Rămăsese cu ochii țintă la foc. Și-a trecut mâna prin păr, a oftat și ne-a privit pe fiecare. Tăceam. Se auzeau din curte vorbele răstite ale străjilor, strigătele slugilor, ba una răcnea: "Și tu ai fost cu El, și tu, hai, spune, erai dintre ai lui !" Și o voce de bărbat care se apăra : "Nu și nu" ! Era frig, focul ardea, se făcea tot mai mare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
putea călători cu trinul nostru huțulesc, dacă nu, atunci venim și pe jos, pe cărarea de sub creastă... Da' Oxana ta are vreo slujbă? Este învățătoare și maistru-instructor profilat pe încondeierea ouălor la atelierul de manufactură casnică de la Școala Gimnazială din Straja. Pe lângă bani frumoși în lei și valută, a adus școlii numeroase diplome de excelență și medalii de aur de pe la mai toate concursurile și expozițiile la care a participat. Și-i frumoasă și gingașă ca o floare-de-colț... Iar ginerică este inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
domnișoara de chimie. Înghit în sec. Nu pare a fi din staful cel bun, care trebuia să mă întâmpine. Îndrăznesc să privesc și în partea opusă. Gata. M-am resemnat. Când ochii ni se întâlnesc, leul care stătea tolănit, de strajă, lângă uriașa pancartă, sloboade un urlet care înspăimântă deșertul. Deja nu mai eram viu. Nici nu mai conta. Voiam însă un singur lucru: să nu mă doară, deși știam că nu-i tocmai plăcut să fii hrană pentru lei. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mele nu periclitează în vreun fel starea colectivității. Cunosc deja toate traseele, dialogurile încă nepurtate, zarva iscată de clopotul ce anunță închiderea porților și ridicarea podului; știu cum vor arde focurile și cum se vor striga din oră în oră străjile, cum vor hămăi câinii și cum se vor stinge opaițele. Știu toate repetările, nimic nu s-a schimbat aici. Oamenii obișnuiți mă respectă, dar fac tot posibilul să mă evite. Îi stingheresc, poate. Maimarii cetății nu mă respectă, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lor. Ar fi putut să-l cheme pe Vânător la post. Cine era el să hotărască reguli? Să le dea ordine? Nu făceau și așa destulă gardă? Oricum, îl aveau pe suspect sub ochii lor. Până la prânz au fost stabilite străjile și semnalul pentru primejdie: după primele împușcături urma să se tragă clopotele, să se afle cu mic, cu mare și să se ferească. Iar bărbații să apuce furci și topoare și să umble în grupuri pe străzi, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mâna. Se pornise vânt subțire, ger. Târgul era numai glasuri și hămăit de câini. Un dulău enorm, alb, a fost străpuns cu furca: făptașul crezuse că e lup. Un alt câine, tot alb, a fost împușcat, la hotar, de către o strajă. Era al unuia dintre paznici, venise adulmecând urma stăpânului. Confuziile au născut un gând periculos: lupii albi puteau fi luați drept câini. Ar fi pătruns în târg nestingheriți! În așezare mai erau cel puțin zece câini albi. Târgoveții au socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mii. Vânătorul să doboare cât mai mulți, să fie purtat pe umeri. Urcat în balconul Primăriei. Și-ar fi făcut, trimfătoare, o căciulă din blana unui lup vânat de el. Lupii nu au venit nici a treia zi. Oamenii murmurau. Străjile erau obosite și înfrigurate. Jandarmii râdeau de neghiobia tuturor; femeile, rămase cu greul casei - bărbații umblând creanga prin târg -, ocărau în gura mare. „Vânător! Să-l ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri înmugurite de sălcie și flori galbene de primăvară cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce. În noaptea sau dimineață zilei de Sân-George capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza brazdele, astfel împodobite, "de strajă "la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire, scrie crestinortodox.ro. Se credea că, astfel, oamenii, vițele și semănăturile erau protejate de forțele malefice, ce deveneau extrem de active
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79635_a_80960]
-
ca de hârtie căzute din ghiveci,/ Fiindcă totul e bleah, absolut totul e bleah." (Bleah). Nimic de recuperat, în această făcătură care nu te poate scăpa de constatările lucidității. Una împărtășită în doi, încredințată unui vecin, care nu e atît straja singurătăților argheziene, cel răspunzător de ascunderea de lume în care modernitatea se complace, cît aschimodia crescută în coșul pieptului, din Bagaj. Eliberarea de el, martorul unei umanități permanent refuzate, e laitmotivul volumului: „Sună stingerea, tăcere, singur lasă-mă, vecine,/ Gândurile
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
lungi aruncă, pe înserat, el își strânge oastea, o așează pe trei coloane. Erudițianul pretinde că nu citise nicăieri să fi fost trei... În rest, admite că e o istorie adevărată. Muntenii înaintează astfel pe furiș, împresurând poziția turcească, păcălind străjile... Intră cu năvală acoperită În tabăra păgână adormită. Masacru. Fiecare pe unde trece, somnul dulce-l mută-n moarte rece (șecspirian!)... Mândrilă, la faptul că turcii nu puseseră străji, opinează că muntenii, neieșind la bătaie, sentinelele otomane se culcaseră fără
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
istorie adevărată. Muntenii înaintează astfel pe furiș, împresurând poziția turcească, păcălind străjile... Intră cu năvală acoperită În tabăra păgână adormită. Masacru. Fiecare pe unde trece, somnul dulce-l mută-n moarte rece (șecspirian!)... Mândrilă, la faptul că turcii nu puseseră străji, opinează că muntenii, neieșind la bătaie, sentinelele otomane se culcaseră fără griji... părere naivă a unui civil. Ca Zeii din Olimp, forțele cerești creștine se amestecă și ele în conflict. Turcii sunt încercuiți. Când încearcă să scape Mahomed însuși se
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
altor treceri,/ Când mai târziu dintr'însa vor răsări luceferi,/ Deprinși să'ngenuncheze și inima să-mi ia!". Un destin pe care omul îl împarte cu cea mai pătimașă dintre stele, cu luceafărul alungat din înălțimile cărora le rămîne, veșnic, strajă trădătoare. Destructurarea versului, care l-a ajuns și pe ultimul Bacovia și care vine, pasămite, dintr-o lichefiere a timpului, spre sfîrșitul, poate, al celui mai bun deceniu de literatură, demnă de imaginația lui Dali, se simte în Veac: "Inerte
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]