363 matches
-
album, căci pozele mi se par doar ipostaze disperse în care mă recunosc, despre care știu că sunt ale mele, dar pe care le simt oarecum străine. Între mine și imaginile mele se instituie o relație bivalentă de familiaritate și stranietate concomitente. Oare cum sunt eu cel adevărat, de vreme ce principiul identificării, speculare sau narcisice, nu funcționează?!, și cum aș putea ajunge la imaginea mea identificatoare?... Două dintre cele patru cicluri pictate până acum de Romeo Niram au fost intitulate, într-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
atac, aripa amuțita,/Amorfe-accente aspru amputate,/Au asfințit abulic amânate/ Având alături armă ațintita “.(Abrupt atac, aripa amuțita, experiment litera a ), sau “Dispunere domoală-n dicționar,/ Dâram despotic, decadent durată/ Destinului decapitat. Dispar.“( Depun dantelă datinei decise. Experiment litera d ).Stranietatea versurilor, idealismul profund umanist, demnitatea tonului, severitatea și stăpânirea timbrului, iată câteva elemente ce caracterizează sonetele poetului. Poetul brașovean, cu o miscare admirabila, s-a proiectat pe sine în univers că necesară conștiința ontologica, preocupată de a-si construe treptele
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
cuvântului . Paradoxismul respinge categoric artificializarea. Uneori , presiunea internă a combinațiilor Paradoxe , ia amploarea unor seisme lingvistice, cu suflu, halou și iradiație... Însă printr-o răbdătoare alchimie stilistică se obțin esențe. Între infinit și finit sunt multe microuniversuri creatoare în evoluție . Stranietatea paradoxistă constă într-o uimitoare intensie lăuntrică în materia spațială, deci forța sa gravitațională este centripetă, nu centrifugă ! Seamănă cu o gaură neagră care, înghite tot - refulând, apoi, în eter, o spirală de esențe. Viitorului Paradoxismului stă pe sabia timpului
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
dar și metamorfice și pe alocuri bazaltice, “congruente” cu neînțelesul tainic al nașterii stelelor însă martor negreșit și tăcut la acest “spectacol stelar” - “că mii de ani i-au trebuit/ luminii să ne-ajungă” - , “stane” macro și microlitice de o stranietate adesea înspăimântătoare, copleșitoare, întinderi și trecători de-ți taie respirația, te îngrozește dacă ți-ai raporta mișcarea și debilitatea la măreția forței suverane, pe care o degajă această “entitate”, totuși pământeană. Întinderi, trecători, poduri naturale ce leagă maluri și surpușuri
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
cu aceeași idee, a omului dispărut „în hăul propriei umbre”. O proză de introspecție, foarte analitică, în care parcă, totul se scurge, se prelinge în pământ, orașul, străzile, oamenii, o dată cu umbrele oamenilor și ale câinilor vagabonzi care fac hărmălaie, sporind stranietatea atmosferei. Termeni rari precum: distal, puncte luminiscente, scintigrafice, contortă, emisii, acufene, fantă punctiformă, flacără filiformă, entropie, flectată, undă filiformă, duc cu gândul la fizică, la electromagnetism, la universul științifico-fantastic, plin de necunoscute, plin e ondulațiuni universale, dar teribil de exact
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
îl urmărește pe narator, cu insistență. „Părul lung și negru, chipul senin și surâzător, gâtul delicat, umerii, sânii, pubisul, coapsele...Ca o zână goală, din ce în ce mai goală...” Enigma pune stăpânire definitiv pe mintea și inima omului, nu fără frisoanele provocate de stranietatea locului. „Îmi amintesc deodată cum am ajuns și de ce mă aflu în acest loc enigmatic, periculos poate... Un pumnal de spaimă mi se înfige în inima gata să îmi iasă din piept”. Sub voalul Mayei, chemarea insistentă, aprigă, plină de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
a părut imediat rău. În condițiile în care providența dorește să mă las de fumat, eu perseverez?. Am intrat din nou în cameră. Șase zile cât am mai stat cuminte în locul victoriilor ratate nu am mai fumat. Uneori, se întâmplă stranietăți banale. Nu pot face distincția între realitate și simțurile cu care o percep. Viața mea este o carte pe frunze: se citește după ce nervii au intrat în pământ... Cred că El, Scriitorul, așa cum face cu viețile noastre, ale tuturor, lăsându
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
teologia sunt singurele instrumente care ne pot salva de la ratarea mesajului kafkaian. Autorul Procesului vizează în primul rând arhitectura inteligibilă a lumii, principiul de posibilitate a legii, transcendența ei, ontologia, fenomenologia și psihologia structurilor juridice (laice și religioase), metafizica vinei, stranietatea, neverosimilitatea, culpabilitatea și eșecul ființei umane. Kafka ar fi scris Procesul, Castelul și Colonia penitenciară sau în orice caz o operă cu un fond ideatic similar chiar dacă s-ar fi născut la Londra, Paris, București sau Ocna -Șugatag, indiferent de
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
lui Kafka este centrat pe o culpă de cu totul alt ordin; E vorba de o vină eminamente metafizică petrecută în illo tempore, de o greșeală care a compromis ființa la nivel transcendental, prezentă de altfel și în Colonia penitenciară . Stranietatea și insolitul dimineții în care a avut loc arestarea sugerează caracterul neașteptat al conștientizării absurdului existențial, debutul fulgerător al lucidității. Prima privație a acuzatului fără vină, după nedumerirea legată de prezența în dormitor a paznicului care venise să-l aresteze
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
VEREJANU" Autor: Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Ce e poezia Renatei Verejanu, o poetă atât de angajată în luptele noastre politice, culturale, dar și în luptele sufletești, în care Eul refuză ”stranietatea”, adică după Freud - tot ce-i este străin, tot ce contravine firescului, bunului simț, adevărului, acesta privit ca valoare etică supremă? Este un autoreferențial, o confesiune cu dublă adresă: Sieși și Celor din preajmă sensibili și mai cu seamă insensibili
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
LIRICĂ A RENATEI VEREJANU", de Renata Verejanu , publicat în Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014. Ce e poezia Renatei Verejanu, o poetă atât de angajată în luptele noastre politice, culturale, dar și în luptele sufletești, în care Eul refuză ”stranietatea”, adică după Freud - tot ce-i este străin, tot ce contravine firescului, bunului simț, adevărului, acesta privit ca valoare etică supremă? Este un autoreferențial, o confesiune cu dublă adresă: Sieși și Celor din preajmă sensibili și mai cu seamă insensibili
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
sfâșiere lăuntrică, de durere și supărare. De aici spiritul justițiar al poetei, punerea ... Citește mai mult Ce e poezia Renatei Verejanu, o poetă atât de angajată în luptele noastre politice, culturale, dar și în luptele sufletești, în care Eul refuză ”stranietatea”, adică după Freud - tot ce-i este străin, tot ce contravine firescului, bunului simț, adevărului, acesta privit ca valoare etică supremă? Este un autoreferențial, o confesiune cu dublă adresă: Sieși și Celor din preajmă sensibili și mai cu seamă insensibili
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
în care personajele au fumat, se poate ca ei să fi mers la culcare, așa cum afirmaseră toate slugile, iar toată acțiunea să se fi întâmplat doar în mintea lor, iar toată călătoria să fie doar efectul drogului. Derealizarea „sentimentul de stranietate a lumii exterioare în absența oricăror tulburări perceptive. Pierzând «funcția realului» (P. Janet), subiectul se simte detașat, izolat de concretitudinea lumii, care-și pierde „familiaritatea“, devenind pentru acesta un spațiu străin“. Derealizarea este întâlnită la Gavrilescu și la Iancu Gore
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
narem [narreme]. În terminologia lui Dorfman, o FUNCȚIE CARDINALĂ, un MIEZ, un NUCLEU. ¶Dorfman 1969; Wittmann 1975. naturalizare [naturalization]. Rețeaua de procedee pe care destinatarul unei narațiuni o leagă de un model deja cunoscut al realității și, astfel, îi diminuează stranietatea. Dacă MOTIVAȚIA e centrată pe autor, naturalizarea e centrată pe cititor sau destinatar. ¶Chatman 1978; Culler 1975; Rimmon-Kenan 1983. Vezi și VERIDICITATE. nivel diegetic [diegetic level]. Nivelul la care se situează un existent, eveniment sau act de povestire în raport cu o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
altor oameni, ezită să-și abandoneze modul obișnuit, boolean de a gîndi... care este copiat după modul în care limbajul obișnuit corespunde lumii experienței. Ei suspectează că adoptarea unei logici cuantice, non-boolene, este un fel de artificiu ce atribuie neliniștitoarea stranietate cuantică mai degrabă minții lor decît lumii fizice, căreia, după ei, această stranietate îi aparține... "18. Majoritatea logicilor cuantice au modificat a doua axiomă a logicii clasice axioma non-contradicției introducînd noncontradicția cu mai multe valori de adevăr în locul celei a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este copiat după modul în care limbajul obișnuit corespunde lumii experienței. Ei suspectează că adoptarea unei logici cuantice, non-boolene, este un fel de artificiu ce atribuie neliniștitoarea stranietate cuantică mai degrabă minții lor decît lumii fizice, căreia, după ei, această stranietate îi aparține... "18. Majoritatea logicilor cuantice au modificat a doua axiomă a logicii clasice axioma non-contradicției introducînd noncontradicția cu mai multe valori de adevăr în locul celei a cuplului binar (A, non-A). Aceste logici multiva-lente, al căror statut e încă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
posibilă trecerea spre diversele planuri cosmice". Urcușul și coborîrea energiilor par să fie sugerate chiar de cuvîntul lull [ll], folosit de Blake în expresia "lulla lulla". 242 (VIII, 66) Șarpe uimitor: În wondrous sînt cuprinse sensurile de "minune", "mister", "stranietate", "uimire". 243 (VIII, 75) Uvith: Sau Uveth. 244 (VIII, 77) Curgea: Mai exact, "ieșea (din trup) prin asudare". 245 (VIII, 92) sfredeli/ Canale-n dur oțel: Posibil ideea de canale energetice, psihice. Este însă inevitabilă imaginea tumultoasa a Revoluției Industriale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
revărsându-se în el. Plecând de la o superstiție populară, La hanul lui Mânjoală se construiește pe un balans între fantasmagoric și aievea, din care se iscă o nălucire de supranatural. Dar se poate și ca întâmplarea, cu aburul ei de stranietate, să nu aibă nimic nefiresc, eroul fiind tulburat, într-o noapte întunecoasă, de farmecele unei hangițe drăcoase și pline de nuri. La conac e o poveste cu un subiect înrudit, dar mult mai palidă. Kir Ianulea, adaptare după nuvela Belfagor
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
1996), cuprinzând proze scurte sau poeme în proză, greu definibile, autorul transpune drama existenței unui intelectual format și afirmat până în 1980. Este conținută aici biografia unei întregi epoci, niciodată numită direct, dar ușor detectabilă în limbajul analitic, în sentimentul de stranietate al experiențelor parcurse, în raporturile umane sugerate metaforic. Oglinzile sparte (1997), carte subintitulată „roman de gânduri”, întrepătrundere dintre matematică și filosofie pe o urzeală literară, este o concentrată meditație asupra visului, nostalgiei, singurătății, asupra crizei societății actuale. În Literatura. Povestea
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
-ți place s-o auzi, mai ales când acea prostie nu e stupiditate ci zisă numai din naivitate. Aicea așadar nu ne lasă alta să venim la simțământul contradicțiunei dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung, și se face centrul discuțiunei dintre oameni culți, atuncea coloritul dialectului face deja o impresiune jenantă și poate prea ușor să ne stoarcă un surâs, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai lucruri stranii: oameni care muncesc și nu pot face nimic altceva toată viața, oameni care huzuresc, oameni care explorează și găsesc lucruri surprinzătoare, oameni care conduc și au visuri pe care nu le înțeleg... Oriunde mă uit, văd numai stranietate. ― Așa să fie, Doamne? Semnele pe care mi le trimiți sunt clare, dar merită oare omenirea asta, așa imperfectă cum e ea, să treacă prin pârjolul pe care i l-am pregătit? ― Nu știu unde am greșit când v-am făcut. Se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mohorâtă. Caisul său era doar un vreasc uscat. Dar chiar și așa, trunchiul lui firav continua să înfrunte vântul rece, de toamnă târzie. Kyrall. Acum avea o destinație. Un punct la fel de bun ca oricare altul, dar ales de Dumnezeu prin stranietatea pe care o lăsase să existe acolo. Ultima sondă avea să plece spre Kyrall. 35. - Ai căzut în cea mai banală capcană pământeană. Trebuia să întrebi mai întîi... hohoti Maria. Rim răsucea în mâini augustina, neînțelegînd de ce Maria nu dorise
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zeci de generații, călugării augustinieni s-au tot întrebat ce anume poate fi atât de străin încît să-l facă până și pe Dumnezeul lor să-și atingă nemărginirea, fără să știe că însăși Abația a prăsit și ocrotește această stranietate. Încercând inconștient să ne ferim de această greșeală, am inventat Regulamentul canonic, a cărui menire esențială este aceea de a numi și de a arăta, cu exactitate și în chip dogmatic, ceea ce suntem și ceea ce vom deveni. Să fie rigoarea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ea cruțată. După aproape un minut de tăcere încordată, din spatele piedestalului apăru un bărbat care începu să aplaude. - Oksana Bint Laesia. Ce onoare pentru planeta de origine să scoată colții unei asemenea vipere! Cine ar fi crezut vreodată că, în ciuda stranietății despre care povesteau toți prietenii tăi, vei decădea totuși într-atît încît să te aliezi cu viermele ăla de împărat. - Ce vrei să spui? mârâi femeia. - Să nu îmi insulți inteligența! Doar n-o să pretinzi că atacul tău n-arc nici o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]