26,711 matches
-
la marginea orașului, comisiile de recensămînt se străduiau să-i convingă pe țiganii strămutați la bloc să intre în noile lor apartamente; s-au instalat pînă la urmă, dar numai după ce și-au acoperit parchetul, în toată casa, cu un strat gros de pămînt. Dintre membrii comisiilor de recensămînt, mulți erau profesori; făceau parte dintre fericiții care terminaseră cu ani în urmă facultatea și prinseseră o repartiție în Capitală " colegii lor mai tineri făceau mai toți naveta în sate și comune
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
întîmplă și nu se întîmplă nimic. Un drum asfaltat doar pînă la jumătate îl împinge pe cititor într-un univers de moloz și case scăpate de amenințarea demolării în anii sistematizării, cu știr, urzici și găini, cîini fără stăpîn, cu straturi de ceapă, cu o casă mare construită în anii din urmă - a Colonelului -, cu o bodegă, "Tractorul șifonat", locul de întîlnire al bărbaților. E o stradă cu ferestre și porți multe, din spatele cărora îi poți privi, aproape neobservat, dar mereu
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
contre ar pune băieții isteți și fetele zglobii. Că România e condusă, direct sau indirect, de indivizi mânjiți până-n măduva oaselor sau murdari doar pe la mustăți cu mizeria morală secretată de securiști, e o axiomă. Dai puțin de-o parte stratul de vopsea și dincolo de surâs se ivește rânjetul respingător al turnătorului.Cum naiba se face că băieții cu ochi albaștri au căzut nu doar în picioare, ci și în... sus? Mulți dintre ei au ajuns în poziții și la beneficii
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
ciorba pusă la răcit pe balcon ne este glazurată de vecina "de sus" cu firimituri, coji de cartofi și de ceapă, câte-un cocoloș de hârtie, două-trei pene (din perne, nu de gâscă!) ș.a., toate condimentate în final cu un strat de praf protector de la scuturatul covorului. Iar dacă momentul este acompaniat muzical de televizorul aceleiași vecine "dat la maxim" și fixat cu "Super glue" pe frecvența "manele", ne cuprinde o reală stare de fericire... Devenim dintr-odată mărinimoși hotărând pe
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
instaurase un relativ regim de libertate, Nero alunecă treptat spre formule autocratice, contrare spiritului roman, spre formule caracteristice monarhiilor orientale. In anul 65 el se afla la apogeul puterii, când, întâmplător, a fost descoperită o conjurație cu ramificații în toate straturile sociale și în toate cercurile politice (între conjurați se afla și unul din cei doi prefecți ai cohortelor pretoriene, adică ai trupelor de securitate ale împăratului). Imediat Nero a declanșat o teribilă represiune lichidându-i pe toți participanții la conjurație
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
sau Se poartă iarăși genul scurt) într-un secol când suflarea scriitoricească autohtonă se întreabă alarmată "de ce nu avem roman?". Mai mult, revenirea la roman îi pare cronicarului o "recădere", de vreme ce "edificiul romanului nostru se înalță și azi pe un strat considerabil de povestire". Criticul devine astfel un ceasornicar migălos care demontează mașinăriile romanești pentru a da la iveală componentele nuvelistice: în Ucenicul neascultător, "George Bălăiță, nuvelist prin vocație și povestitor prin har, construiește atomizant cinci ansambluri autonome și complet diferite
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
a admira și iubi, încîntarea în fața miracolelor vieții ("nu, serios, eu chiar cred în miracole și am avut parte de ele"), năstrușnicia ludică, pasiunea pentru eroii arhetipali care vin de hac răului. O frumoasă nebunie optimistă în stare să străpungă straturi oricît de tasate de urît și ticăloșie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulți ca el. Și-a asumat din adolescență răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertății spiritului, a demnității, atît de primejduite în veacul absurd XX. Știu
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
doar ideile ci și "punerea lor în pagină". Prin urmare, ce rost are polemica, dacă lucrurile sunt gata clasate, fixate demult în conștiința puținilor inși interesați de ele? În viziunea lui H.-R. Patapievici, cultura română s-a dezvoltat în straturi suprapuse, incapabile de dialog, neinteresate unele de altele, așa cum un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
mediul originar a cărui emblemă rămîne oralitatea ca limbaj colectiv, optînd pentru zona simbolică a scrisului ca limbaj al individualității, atitudine ambiguă după cum am văzut, căci "parvenitismul" se autosancționează printr-o criză a căderii. Scriptorul poartă într-însul nostalgia analfabetului. Strat în sine superficial, oralitatea devine unul din factorii capabili a descoperi dramatismul intern al creației: "De aceea, mai mult decît oralitatea, contează la Ion Creangă în primul rînd tensiunea dintre universul oral, Ťanalfabetť, și lumea semnelor, în care individul își
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
1911, când are loc prima schimbare mai importantă, pricinuită de stabilirea întregii familii în Capitală. Abia la Varșovia, având încă proaspete în minte franchețea și moralitatea neprefăcute ale țăranilor și slujitorilor de la moșie, descoperă Witold cu stupoare juvenilă că "stăpânii", straturile privilegiate ale populației, reprezintă un fenomen cu totul grotesc și nenatural, prostesc, dureros de comic și chiar respingător, întrucât duc o viață lesnicioasă, ale cărei valori și trudă nu le cunosc cu adevărat. Fără îndoială, deși nu este vorba decât
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
potrivnice i-a stârnit o vreme atitudinea distantă și exclusivistă a odraslelor nobiliare, cărora nu le putea impune propriile idei și felul de a se purta. Aici și acum, începe să se cristalizeze acea repulsie proverbială și ciudată față de privilegiații straturilor sociale superioare, care i-a produs atâtea necazuri mai apoi. Neputându-i supune, ar fi trebuit să se plieze el însuși pe tabieturile lor aristocrate, pe care le disprețuia nu o dată, socotindu-le inferioare, artificiale și respingătoare. Dar suferințele de
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
care pune la cale otrăviri ca să-i asigure fiului ei slab de minte moștenirea tronului. Când totul se încurcă, apar profeți sau zei greci și dau indicații personajelor cum să descurce ițele. Războiul, iubirea, trădarea, ignoranța și prostia circulă printre straturile poveștii complicând la nesfârșit intriga, alcătuită parcă din resturile tuturor pieselor și personajelor shakespearene: Comedia erorilor și Regele Lear, Iago și lady Macbeth, Desdemona și Julietta aglomerează solul și subsolul piesei, bulucindu-și trăirile, problemele și monoloagele. Harold Bloom, eminent
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
de apariție: prieten e folosit mai ales cu referire la tineri și la persoane cu un standard social mediu sau ridicat; locuirea în comun nu este exclusă, dar nu e nici presupusă. În cronicile de senzație și în evocarea unor straturi sociale marginale, ziariștii recurg mult mai des la termenul juridic concubin: "Minoră violată de concubinul mamei" (EZ 30.05.2004); "De Paște, un bărbat a fost înjunghiat de concubina sa" (gardianul.ro); "și-a omorât concubina cu un cuțit, pe
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
somptuos. Chiar scenele care, corespunzător libretului, ar trebui să fie jucate lîngă o fîntînă, în pădure, într-o grotă, se desfășoară în același interior, cu o luminație mai intensă, care lasă să se vadă, sub podeaua semitransparentă, ca sub un strat de gheață, nenumărate crizanteme. Aceasta este poate și motivul tragediei: Pelléas și Mélisande, căutând singurătatea și naivitatea amanților romantici în cadrul naturii, nu pot totuși evada din încăperea prejudecăților culturale, nu se pot iubi dincolo de privirea adulților. Acțiunea piesei lui Debussy
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
testament al întregului statuar de pînă la Rodin. Ceea ce urmează este, de fapt, ceea ce anunță insidios și puțin cinic această lucrare: adică o execuție lentă, graduală și polimorfă. Ceea ce la Paciurea reprezentase, prin Giganți, o evaziune spre retorica mitologică, spre stratul unor culturi istoricizate, ușor de localizat, la Brâncuși se realizează prin scufundarea în substrat, în protoistorie, în arhaicul de sub orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
încearcă a și-o anexa în deznădejdea ce l-a cuprins, a o folosi precum un complice, bunăoară jupuind oglinda: "Mărturisesc că nu mi-a fost prea ușor -/ oglinda asta e un adevărat palimpsest./ Totul a mers bine pentru primele straturi,/ pînă ce, astăzi, luciul/ tot mai puțin argintiu/ s-a umplut de sînge,/ de vene, de nervi și de măruntaie.// Stau și mă uit la mine/ ca la un animal/ hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
gafă a lui Călinescu, care, la mijlocul anilor '30 ai secolului trecut, cade pradă unei cumplite erori de transcriere (de tipar, de editare sau de lecțiune, nu putem ști exact). Citind și apoi citând copite în loc de copile în versul: , Când în straturi luminoase basmele copile cresc" din Memento mori, criticul scrie negru pe alb: , Scena e însă de o mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca un animal fabulos în continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeala prefacerii
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
lui Alexandru Dragomir. În fine, ingenuitatea. Sînt pagini în care Dragomir se desprinde cu totul de tradiție și gîndește singur, fără nici un sprijin livresc și fără nici o ipoteză de lucru. În paginile acestea - ca de pildă cele despre ,ținutul urîtului-scîrbosului" (stratul ,câh", cum îl numește savuros la un moment dat) sau cele despre uzură, despre minciună sau despre trezitul de dimineață - în aceste pagini Dragomir stă de unul singur în fața unei realități pe care o problematizează într-un mod cum probabil
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
testament al întregului statuar de pînă la Rodin. Ceea ce urmează este, de fapt, ceea ce anunță insidios și puțin cinic această lucrare: adică o execuție lentă, graduală și polimorfă. Ceea ce la Paciurea reprezentase, prin Giganți, o evaziune spre retorica mitologică, spre stratul unor culturi istoricizate, ușor de localizat, la Brâncuși se realizează prin scufundarea în substrat, în protoistorie, în arhaicul de sub orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei absolute arhaicități, fără definiție și fără identitate, este și el unul greu de citit într-un cod
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
Simona Vasilache Departe de-a nu avea cursele ei rapide, literatura totuși prosperă, adesea, și prin povești încete, aduse cu diligența. Crește, fragilă, vrăjmășită, din întîmplările întinse în strat subțire pe sub care se mai văd, cînd crapă coaja, ca banii buni prin negreală, lumile de altădată. E semitransparența care-i vine pe plac, în tot ce scrie, Gabrielei Adameșteanu, de la întîiul ei roman, Drumul egal al fiecărei zile, un
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
Lumea, iarăși, se desigila." (Lumea se desigila); ,Bula plutea cu tot cu mine prin lume, se plimba cu mine înăuntru./ Eram o pară conservată într-o sticlă, dormind un somn vegetal./ Pieile cădeau de pe mine,/ pielița se dezghioca ușor, lăsând în urmă straturi opaline./ O pară somnoroasă, dormind în burta unei fecioare,/ oh, asta am să fiu pân' am să mor." (Prizonierul unei bule); ,Cântec de leagăn îmi va cânta/ și din nou mă va iubi, mă va săruta./ Voi fi mortul-copil,/ mortul-prunc
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
cosmopolit, folclorul nu reprezenta marea artă. De aceea sancționează ignoranța prin însuși bunul simț popular, din interiorul mentalului colectiv, de acolo de unde venea Simplițian. Tot ce este reacția personajelor din infratext, pune în evidență nivelul cultural al epocii, disproporția între straturile de cultură, între puținii care știu și înțeleg și mulțimea celor care nu știu, dar tratează totul cu agresivitatea ignorantului. Tot acest spectacol ne amintește spusa lui Machiavelli cum că există minți care înțeleg singure, minți care înțeleg cu ajutorul altora
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
toată arta scenariului: personajele sunt palpabil-convingătoare în același timp în care se comportă determinist. Cu alte cuvinte, propagă agresiunea pentru că sunt astfel condiționate de mediu, se prăbușesc unele peste altele ca într-un joc de domino. Acesta nu este singurul strat al filmului. Există și unul simbolic, la nivelul numelor (Dante, Anghel, Virgil pe de o parte, Lazăr, Eva și Avram, pe de alta) și al potrivirilor, unele inserate de scenariști, altele întâmplătoare, toate însă discrete - de aceea pelicula merită vizionată
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
-i fi văzut vreodată. Pe unul, Hector, pe celălalt, fată fiind, Desdemona... Nu auzise, de când se știa, câini să latre mai urât. Căsuța..., mă rog... vizuina,... gaura lui, destul de adâncă și de confortabilă, era bună, iarna, fiind călduroasă, ferită de stratul de flori, de deasupra, chiar și având tulpinele uscate... Vara, o grozăvie. Cum era udată zi de zi cu furtunul, când era căldura mai mare... Știa, constatase el însuși, că oamenii locuiau și ei în niște vizuini, dar mai mari
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]