454 matches
-
trei ștergare, dintre cele ce trebuiau date de pomană mortului..." (pp. 334-335). Apetența autorului pentru regimul grotesc al figurației nu mai trebuie subliniată. În scena la care am asistat, și în altele, se remarcă însă și un gust dubios pentru stridență gratuită, pentru exces de pastă, alterând verosimilitatea decupajului realist, ca și eficiența simbolică a narațiunii. Numele personajelor sunt ridicole (vom vedea mai târziu o listă întreagă); replicile lor sunt adesea forțate, introduse ca părți, calupuri ale unui supra-discurs ironic; iar
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
alungesc a dispreț, riduri batjocoritoare ți se ivesc de sub bretonul blond, așa că tac în cele din urmă, rușinat, așezând paharele, farfuriile și tacâmurile pe masa de prânz, în timp ce mătușa ta tușește în cămară și taică-tău butonează televizorul în căutarea stridențelor telenovelei. Și totuși, Iolanda, de îndată ce adormi, fața ta boțită în pernă își regăsește nevinovăția de la creșa de odinioară, așa cum te-am văzut, pentru prima dată, în patiseria de la colțul liceului, când degetele tale pătate de cerneală și caietele tale de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
sunt chiar cuvintele cu care Păstorul Bisericii Catolice se adresează familiilor creștine de pretutindeni (profamilia.ro); " Atunci când mănânci sau bei, devino gustul mâncării sau al băuturii și rămâi cu el" (almeea.com). Așadar, utilizarea formei devino! reprezintă mai mult o stridență stilistică, în curs de atenuare. Repetarea monotonă a apelurilor publicitare ne va obișnui, desigur, cu ea. Aș fi preferat mai multă prudență în impunere și mai multe tentative de a o evita, de pildă prin construcții cu conjunctivul (Poți să
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
mai bună sursă iese triumfător. Calitatea de căpetenie a acestei reușite bucăți o percepem abia astăzi, după trecerea anilor: este vorba de o intuiție verbală neobișnuită în epocă. Aceeași intuiție îl făcuse pe Hasdeu să nu comită în Ursita nici o stridență neologistică; dar în Micuța e ceva mai mult - fiecare personaj vorbește în jargonul caracterului său; termenii în limbi străine, întotdeauna cu funcție ironică, încheagă o atmosferă; Micuța pare scrisă într-o românească vorbită cu diferite accente străine, de efect savuros
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
pusă sub ochi și cercetată într-un mod cum astăzi nimeni nu ar mai îndrăzni. Se subînțelege că, atunci cînd a fost scrisă, cartea suna firesc și în ton cu tiparul epocii. Astăzi, ea are ecouri de bolți sumbre și stridențe de frondă ideologică. O semețire de neconformism îi impregnează viziunea, detaliu cu atît mai lăudabil cu cît cartea cade pe un fundal de evidentă oboseală promonarhică. Autorul e direct, fățiș, nu se încurcă în precauții. Și fiindcă nu se ține
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
luate sub impulsul momentului, fără a pune în balanță consecințele. Prima parte a romanului, cu plusurile (desăvârșitul control al vocilor și limbajelor, capacitatea invidiabilă de a mișca personajele într-un spațiu limitat) și minusurile ei (insuficienta motivare logică a acțiunii, stridența câte unei sintagme, de genul "sophisticated eye", "impossible marble fountains" etc.) oferă premisele unui scenariu cu mai multe posibilități de dezvoltare. Acțiunea s-ar fi putut plia, pornind de la relațiile stabilite între personaje în timpul călătoriei, pe o diversitate de tipuri
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
tuturor cuvintelor" (Mă nasc. Acum. Din fiecare rază). Sub tonul rezolut și forma sacadat-ostentativă a acestor strofe se remarcă, pe lângă agresivitatea obișnuită, în registrul imaginarului, a personajului expansiv, deficiențele reale ale unei poezii ce trece cu ușurință de la plasticitate la stridență și la vulgaritate în toată puterea cuvântului. În unele cazuri (Fragment de jurnal..., Icoanele nu se ferchezuiesc, De asta cred că-mi place cel mai mult), autorul dă senzația că nu-și mai poate controla debitul poetic, versurile derapând în
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
practicant al unui "romantism de contrabandă", mi se pare un pic prea succintă. Lecturile și o anume devitalizare, manifestată prin edulcorare emoțională, ar fi, în opinia criticului amintit, nota fundamentală, pe care scurtele schimbări de ton, în manieră expresionistă, înscriu stridențe prea puțin credibile, afirmă Al. Cistelecan, reliefând, în același timp, în fraze calde și apreciative, spiritualitatea demersului specific poetului sibian. Fără a nega impactul lecturilor asupra lirismului acestuia, mărturisesc că ele îmi par a fi doar puncte de pornire ale
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
acre sau dulci, piperate sau sărate. Fericite timpuri!" (Emanciparea țiganilor, V). Să observăm că turnura spre basm se produce în chip natural, fără ca unitatea relatării să sufere. Limba lui Sion nu e, de altfel, o românească impecabilă, complet scutită de stridențe, dar este, global, o limbă armonioasă, discret-neologică, folosind însă frecvnt arhaismul și producînd astfel o mixtură lingvistică mai mult decît agreabilă, perfect adecvată unui discurs atemporal. I-a fost dat acestui ingenuu narator, care scria fără efort și fără înflorituri
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
atunci cînd abordează registrul tragic. Drama Saul (1893), scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, este o pastișă raciniană cu ecouri din Shakespeare; Macedonski arborează aici versul solemn și tiradele nobile, de o artificialitate extremă. Puritatea desenului racinian se estompează din cauza stridențelor lexicale și a verbiozității. Ceva mai reușită, în același regim tragic, va fi Moartea lui Dante: cele trei acte ale piesei răspund în ecou celor trei părți ale Divinei Comedii; pictura pre-renascentistă avută drept model atinge uneori o mare puritate
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
o ciudățenie (și, după cum vom vedea, soarta a știut să se răzbune!), între lucrurile înșirate de Nicolae Manolescu la categoria celor "care-i displac" sunt trecuți și "copiii mici". Am fost frapat, și din acest motiv am ținut minte evidenta stridență. Ea avea să fie zdrobitor infirmată atunci când, în urmă cu șapte ani, s-a născut Ana Manolescu. Nici eu, și nici mulți dintre prietenii și cunoscuții mei, nu știm să fi văzut vreun tată mai încântat de propriul copil. Și
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
mărcile stilistice ale scrisului lui Lucian Boia. Spre deosebire de Eugen Negrici (ale cărui teze, tot atât de radicale, sunt susținute pe un ton nu o dată pamfletar, ca în Literatura română sub comunism sau, și mai și, în Iluziile literaturii), Boia e lipsit de stridențe. Are oroare de excese. Când le detectează (și, slavă Domnului, cât privește reflectarea acestui interval, are unde) prima sa tentație e să le corecteze. Ironia, pentru el, chiar asta e. O formă reținută de penalizare a dezechilibrelor de orice fel
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
Încă de la macedonskiana piesă de debut, uitatul poem Levante și Calavryta, poetul de 22 de ani ne oferise esențialul inspirației sale: romantismul mediu gen Musset, în tonalitate generală de factură Bolintineanu. Spre deosebire însă de pașoptist, Zamfirescu nu acuza nici o stridență lexicală, nu utiliza nici un neologism deplasat, iar tragica bucată se desfășura fără pic de patos, după regulile bunei-cuviințe. Lui Macedonski îi plăcuse, probabil, inspirația solară și sudică a debutantului, atracția lui pentru Mediterana, visul unui clasicism păgîn. Exact ca în
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
ci gînduri, nuanțe și cunoștințe. O excrescență erudită îi încarcă paginile, îngustînd spațiul menit destăinuirilor prețioase, impresia finală fiind cea de jurnal scris pe seama altora, cu ocolirea propriei persoane. Volumul e reconfortant prin lipsa de exces și prin sărăcia de stridențe: o apă a cărei suprafață nu e tulburată de răbufniri venite dinlăuntru sau de evenimente căzute din afară. În totul, o carte calmă pînă la placiditate în care intimitatea autorului nu se dezvăluie aproape nicăieri. Un jurnal fără indiscreții, acesta
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
efuziuni îl împiedică să aibă simț dramatic, de unde tonul rece cu care se judecă pe sine. E ca și cum, ferindu-se să fie patetic, alege o ținută sobră de joasă temperatură descriptivă, din cauza căreia pare o natură delicată fără înclinație spre stridențele focoase. Cultural însă, Ciprian Măceșaru trăiește cu un ton peste pragul mediu de viață, îmbrățișînd optica exclusivismului cultural, fiind încredințat că împlinirea omului nu e posibilă în afara umanismului. Călătoriile întreprinse în țară sau în Europa, de la Bistrița, București, Sîngeorz sau
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
vor deveni spectatori avizați. Buni parteneri de creație au fost pentru coregraf scenograful Alin Gavrilă și mai ales creatoarea costumelor Carmen Siminie. Inspirate ca linie și colorit, costumele medievale au creat ambientul potrivit subiectului, ca și costumele pur clasice. Unele stridențe în combinarea culorilor roșu și verde au apărut însă la dansurile ungurești, și, în genere, e necesară o viziune de ansamblu: când în scenă apar deodată costume diferite, culorile trebuie să se armonizeze în ambientul general al scenei. Dar, dincolo de
Sibiul - pol efervescent al dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6280_a_7605]
-
frazei săltate și neapărat patetice, căreia îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală în care tropii, cu cît sînt mai zgomotoși, cu atît sînt mai inofensivi. Deformarea aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
i de expresie. O piesă exclusiv de dans a apărut abia în ziua a șaptea a Festivalului, piesa polonezei Aleksandra Borys, intitulată Lost in details. Dansatoarea a fost o întruchipare a fragilității: o siluetă filiformă, într-o rochiță transparentă - singura stridență fiind o mare fundă roșie care încheia cordonul la spate - și o mișcare și ea fragilă a tuturor încheieturilor. La polul opus, de o mare fermitate și de un umor debordant și încântător, a fost piesa lui Daniel Linehan (SUA
eXplore dance festival 2011 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5205_a_6530]
-
combătut cu toate mijloacele. Dacă "I.D.Sîrbu este martorul curat, dar nu inocent, ci edificat deplin, al unui secol ticălos pînă în măduva oaselor", avem motive a presupune că relicte ale acestui secol ajung pînă la noi sub înfățișarea unor stridențe, ale unui senzaționalism repulsiv, îmbătat de sine, precum forme încă nedepășite ale sevrajului postcomunist. În cazul lui Alexandru Paleologu se relevă multilateralitatea sa, mediu favorabil conexiunilor dintre viață și cultură, opus izolaționismului cultural, subiectivismului benevol captiv sieși care are trecere
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
E o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin rămîne să fie gustat de un public restrîns și bine pregătit, apt a-i discerne tentele docte. Genul de autor osîndit a fi apreciat numai de cititori de același calibru umanist. Un polivalent care lasă în urmă o
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
filme, radio, rock and roll, desene animate, muzicaluri și hip-hop." E prima oară când o istorie a creațiilor literare are granițe atât de permisive, când baierele pungii par mai largi decât punga însăși! Marele avantaj e că, în felul acesta, stridențele sunt estompate, disonanțele devin parte a discursului și subiectivismele sunt absorbite de Marea Structură. Gândul din spatele fiecărui eseu (insist asupra formulei alese de editori) este umanizarea discursului literar și, atunci când e posibil, asumarea unei perspective subiective. Ambele situații sunt frecvent
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
golește textul de savoarea unor asociații care să surprindă imaginația, incitînd-o la meditație. Tot efortul cititorului se îndreaptă spre parcurgerea unor paragrafe inerte, a căror tehnicitate, în loc să fie profundă, e confuză. Neputința lui Husserl de a pune în text o stridență vie de cuvinte alerte dă volumului alura unei ceremonii prolixe, de curgere diluată. Lipsește concentrarea gîndului în fraze precise, în schimb dăm peste un abuz de bucle sintactice a căror lungime dă impresia de edulcorare. Orice discurs filosofic este o
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
fără stilou. Niște epistole în aparté. Amintindu-și de Piru, Gheran își amintește de Călinescu. Amintindu-ș i de Călinescu, îi vine-n minte, cu siguranță, chipul legendarului său editor, profesorul Rosetti, cel față de care, în corespondență, autorul Istoriei își îngăduia stridențe verbale mai sonore încă decât acelea pe care, peste ani, și le va permite fostul său discipol: „Ipochimenul pus sângeros la punct [...] Vai celor două Kakale”. Adică, pentru necunoscători, D. Caracostea (rebotezat cu aplomb sarcastic D. Cacaprostea) și N.I. Herescu
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
voci feminine pentru textele japoneze, așa cum pe scenă se întâlnesc un dansator și o dansatoare, reprezentanț ii celor două culturi, atât de diferite ca istorie. Fiind însă vorba despre emisari ai dansului contemporan, între demersurile lor artistice n-au existat stridențe sau distanțe uriașe, amândoi integrându- se, de fapt, în sfera deosebit de largă a dansului european de astăzi, din care s-a împărtășit și Motoko Hirayama. Distinsă, delicată, adesea ca un fulg dus de vânt, dansatoarea japoneză a evoluat în forme
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
Ryan, soțul ei. Din păcate, foarte șters, linear, monocrom, neatins de delirul faptelor este Tom Radisch, aș zice chiar personajul principal, dacă este îngăduită o astfel de ierarhie. Ca și Katarina Schmidt în Gabrielle York tînără. Între pasivitate, neimplicare și stridență actoricească, la graniță fragilă dintre profesioniști și amatori i-am întîlnit pe cei doi actori. Din fericire, performanțele celorlalți actori șlefuiesc aceste asperități. Un moment aparte este monologul de la început al lui Gotz Schulte, Gabriel York, un actor subtil, cu
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]