KorAP: Find »[drukola/base=stridie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...28 >

681 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

și cum se despărțeau ei în cele două jumătăți tari și albe ca laptele ale fundului, și încep să număr: 1, 2, 3... În următorul orășel, la următoarea bibliotecă, le spun lui Helen și Mona să stea în mașină cu Stridie cât mă duc înăuntru să pun mâna pe cartea de versuri. E o bibliotecă orășenească oarecare, în miezul zilei. În spatele biroului stă un bibliotecar. Ziarele cele mai recente sunt legate în mape mari, care se citesc la o masă mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fapt că trăiești înseamnă moartea unor plante și a unor animale, poate chiar a unor oameni. Îți convine sau nu, zice, abatoarele, fermele, atelierele clandestine nu trăiesc decât din banii noștri. Îi spun că l-a ascultat prea mult pe Stridie. Șpilul e să omori oamenii intenționat, zice Helen, și ia ziarul cu poza lui Gustave Brennan. Se uită la ea de aproape și zice: Omori intenționat niște străini ca să nu-i omori din greșeală pe cei dragi. Distrugere constructivă. Zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
toate felurile, dar nu mișc un deget pe degeaba. Și de-aia cere pietre prețioase? — Mi se pare oribil să te ciondănești din cauza ratei de schimb, nu? zice ea. Oricum, fiecare masă pe care o iei înseamnă un animal ucis. Stridie din nou. Am impresia că va trebui să-l țin cât mai departe de Helen. Nu e același lucru, îi spun. Oamenii sunt mai presus de animale. Rostul animalelor pe lume e să-i hrănească și să-i slujească pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le dă Stridie în ziare. Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le dă Stridie în ziare. Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate“, zice. Uneori, firmele, cele cu mulți bani, îl plătesc ca să retragă anunțurile. Zice că după sumele pe care le plătesc se poate vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate“, zice. Uneori, firmele, cele cu mulți bani, îl plătesc ca să retragă anunțurile. Zice că după sumele pe care le plătesc se poate vedea cât sunt de adevărate anunțurile. Piciorul nu o să-mi mai încapă în pantof

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
că după sumele pe care le plătesc se poate vedea cât sunt de adevărate anunțurile. Piciorul nu o să-mi mai încapă în pantof. Astăzi, în mașină, am rugat-o pe Mona să se uite la el un pic. Helen și Stridie sunt în oraș să cumpere farduri. O să treacă și pe la un anticariat mare de pe-aici, Hambarul cu cărți, ca să dezamorseze trei exemplare ale cărții de versuri. Ce face Stridie se numește șantaj, îi zic. Calomnie. Deja e aproape miezul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Mona să se uite la el un pic. Helen și Stridie sunt în oraș să cumpere farduri. O să treacă și pe la un anticariat mare de pe-aici, Hambarul cu cărți, ca să dezamorseze trei exemplare ale cărții de versuri. Ce face Stridie se numește șantaj, îi zic. Calomnie. Deja e aproape miezul nopții. Nici nu vreau să știu unde sunt de fapt Helen și Stridie. — El nu zice că e avocat, zice Mona. Nu zice că e vreun proces pe rol. Dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mare de pe-aici, Hambarul cu cărți, ca să dezamorseze trei exemplare ale cărții de versuri. Ce face Stridie se numește șantaj, îi zic. Calomnie. Deja e aproape miezul nopții. Nici nu vreau să știu unde sunt de fapt Helen și Stridie. — El nu zice că e avocat, zice Mona. Nu zice că e vreun proces pe rol. Dă doar un anunț. Spațiile albe le umplu alții. Stridie zice că el nu face decât să semene îndoiala în mintea lor. Zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
aproape miezul nopții. Nici nu vreau să știu unde sunt de fapt Helen și Stridie. — El nu zice că e avocat, zice Mona. Nu zice că e vreun proces pe rol. Dă doar un anunț. Spațiile albe le umplu alții. Stridie zice că el nu face decât să semene îndoiala în mintea lor. Zice că e foarte corect, pentru că și publicitatea ne promite să ne facă fericiți. Așa cum stă, în genunchi, i se văd cele trei stele negre tatuate deasupra claviculei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tatuate deasupra claviculei. I se vede pe sub bluză, dincolo de covorul de lănțișoare și medalioane, și nu poartă sutien, și număr: 1, 2, 3... Mona zice: — Și alți membri ai cercului nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui, Helen și Stridie stau și privesc incendiul, cu capetele atingându-li-se. Stridie ține o sacoșă de cumpărături. Helen îl ține de mână. Ridicând sticla de spirt, Mona se uită să vadă cât a mai rămas. Zice: — Ce mi-ar plăcea să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui, Helen și Stridie stau și privesc incendiul, cu capetele atingându-li-se. Stridie ține o sacoșă de cumpărături. Helen îl ține de mână. Ridicând sticla de spirt, Mona se uită să vadă cât a mai rămas. Zice: — Ce mi-ar plăcea să fiu bioenergetician! Doar să-i ating pe oameni, și ei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona, nu-i place ideea dumneavoastră de normalitate. Instituția în flăcări este Hambarul cu cărți. Helen și Stridie au dispărut din spatele lui. — Știți de ce ne dorim într-o poveste polițistă ca detectivul să învingă? zice Mona. Poate că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona, nu-i place ideea dumneavoastră de normalitate. Instituția în flăcări este Hambarul cu cărți. Helen și Stridie au dispărut din spatele lui. — Știți de ce ne dorim într-o poveste polițistă ca detectivul să învingă? zice Mona. Poate că nu doar ca răzbunare sau pentru a pune capăt crimelor, zice. Poate că de fapt ne dorim ca ucigașul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
America. O, prea frumoase înalturi pline de sturzi, Deasupra valurilor chihlimbarii de cruguliță. O, creste purpurii îmbrăcate în răchitan, Deasupra câmpurilor cotropite de ciumă. America. Asediul ideilor. Marea luptă pentru putere pe care o dă viața. După ce-l asculți pe Stridie, un pahar de lapte nu mai este doar o băutură plăcută care merge cu fursecurile cu ciocolată. Înseamnă vaci cu gestație forțată și pompate cu hormoni. Înseamnă viței care trăiesc doar câteva luni de chin, storciți în boxele lor. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
supa de pui - găinile ouătoare, gănile atât de pline de răni și de jupuite, că nimeni nu le-ar cumpăra în veci de la măcelărie, așa că trebuie tocate și gătite. Ăsta e puiul din cârnați. Puiul de la fast-food. Altceva nu știe Stridie să spună. Asta e molima informațională care vine de la el. Ăsta e momentul în care dau drumul la radio, la muzică country. La baschet. La orice, atâta timp cât e tare, continuu și mă lasă să cred că sendvișul meu e pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ceea ce a fost cândva o țară frumoasă și sălbatică, mușcând din ceea ce a fost cândva un sendviș cu ou, întreb de ce n-au putut să cumpere pur și simplu cele trei cărți după care se duseseră la Hambarul cu cărți. Stridie și Helen. Sau să fure pagina și să lase cărțile acolo. Motivul pentru care am pornit în călătoria asta, le zic, este tocmai ca oamenii să nu ajungă să ardă cărțile. Stai liniștit, zice Helen, care conduce. Anticariatul avea trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pentru care am pornit în călătoria asta, le zic, este tocmai ca oamenii să nu ajungă să ardă cărțile. Stai liniștit, zice Helen, care conduce. Anticariatul avea trei exemplare din carte. Problema era că nu știau pe unde sunt. Și Stridie zice: — Erau amestecate toate. Mona a adormit cu capul în poala lui, iar el îi desparte părul în șuvițe roșii și negre. Doar așa adoarme, zice. Dacă i-aș face tot timpul așa, nici nu s-ar mai trezi. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cu gândul la soția mea, nu știu de ce. La soția și fata mea. Sirenele și mașinile de pompieri nu ne-au lăsat să adormim toată noaptea. — Tot locul ăla, Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]