28,923 matches
-
Criminologie dialectică editată în 1945: " Concepția vedică a Dreptului, exprimată atât de paradoxal, rezumă diferențierile între raționalismul juridic european și iraționalismul juridic oriental". Concluzia îi este dictată de un valoros text sanscrit: "Dreptul și Dreptatea nu umblă pe uliți să strige: Iată eu sunt Dreptul! Eu sunt Dreptatea! Dreptul și Dreptatea sunt ceea ce spune brahmanul...". Pandrea, jurist și filozof antifascist (!), apropiat al ideilor marxiste, nu avea cum să "urască" Orientul. Într-un fascinant roman de călătorii citim: "Popoarele Asiei...! Popoare în
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
le discutăm ca funcție a formei. O altă prejudecată, legată de prima, este că, din momentul în care adevărul lor a putut fi rostit cu voce tare, cărțile rezistenței și-au pierdut interesul. Aceeași hibă de concepție. Poate cineva să strige adevărul lui Hamlet, ignorând piesa care i-a dat ființă? E aberant să vedem literatura doar ca pe o gazdă anonimă pentru niște conținuturi flotante. Dacă nu sunt interpretate ca adevăruri ale operei, ca adevăruri semnate, ele se clișeizează rapid
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
denumiri specifice: Bovarie, Maria, Aprilia, Jeni, Sexembrie, Dragostombrie, iar calendarul iubitafizic neortodox are printre sărbătorile sale: Zenobia Naumista la 12 augusta, Emma Bovary Adulatera la 23 bovarie, Veronika Suicida la 13 jeni etc. Totul gravitează în jurul celor 19 iubite imaginare, strigate într-un pynchonian Lot 19. Cine sînt ele și de ce au creat un univers în jurul lor? Răspunsul are cel puțin două direcții. Iubitele imaginare sînt, cu tot livrescul care le înconjoară, proiecțiile literare ale unui bărbat tînăr în care transpunerile
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
revenire la lirism și romantism într-un peisaj poetic suprasaturat de sexualitate și pornografie versificată. Obișnuiți să ne iubim rece și virtual în această realitate suntem injectați acum cu virusul dulcegăriei, cu șerbet și alte droguri romantice și ni se strigă în urechi: "sunt cel care se scaldă în râul deziluziilor/ mere-pere cine te vinde cine te cere/ scrie în fișa de observație: atenție, virusul romantic!/ nu te pune cu cel ce așteaptă să numere/ contul gras al vedeniei!". Recuperarea acestui
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
se năpustea./ Tu voiai să mori ca o leoaică rănită de dogi,/ eu voiam să mor ca un poet al supremei amăgitoare./ Din turn, la campanile, vedeam muzicanții cu ochi de chihlimbar,/ ei scrîșneau despre orașul de dincolo de lună,/ - Veneția, strigau răzbunători cu spume la gură,/ din cer se sfărîmă și se scufundă în lagună./ Femeie din marmură neputrezită,/ peștele sufletului tău cu ochi bulbucați/ înoată în marea mea liniștită" (A treia scrisoare venețiană). Reziduurile creștine sînt incontestabile, dar ele nu
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
pătrundeam pe aleea finală, simțeam cum îi crește împotrivirea, mă lăsam la voia întâmplării. De la un geam deschis un iz fierbinte de cozonac tocmai scos din cuptor ne țâșni în nări. Dublul meu se poticni, ca săgetat. - Ascultă, i-am strigat, dacă mergi la vot, acolo e tombolă! - Tombolă? - Cu televizoare color din ultima generație - ecran plat, teletex. Ai televizor? - Deci, n-am. - Și este bufet, cu brioșe, cu sărățele, fursecuri, sucuri de fructe - la discreție. De când n-ai mai pus
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora exactă / trebuie să mergem a zis suntem așteptați / de acum încolo măștile nu ne mai sunt de nici un folos / să
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
învoială Ca de acuma și dânșii să fie Oameni ca și alții cu rânduială. Exact ce cere astăzi și deputatul rromilor în Parlament. Moș Drăghici, reprezentantul țiganilor din epocă ia cuvântul în fața mulțimii adunate, îmbărbătând-o astfel: „Bărbați buni! - le strigă înțeleptul Drăghici - Trăind eu pă-hastă lume Multe pății și bune și rele, La multe privii de-adevărat și glume, Dar (vă spun drept) din toate ahèle Ca ș-ahàsta-ori anume, ori în șagă Eu nu văzui în viața-ntreagă. Noi țiganii
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima. În schimb Héctor murise singur, într-o noapte cu brumă, la cinci ore după ce plecase de la Delia de acasă ca în fiecare sâmbătă. Eu nu mi-l amintesc prea bine pe Mario, dar se zice că făceau o pereche
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
casa cu etaje susținu zile întregi că plânsetul lui Rolo fusese ca un urlet înăbușit, un țipăt printre mâinile care vor să-l sugrume și-l rup în bucăți. Și aproape imediat izbitura cumplită a capului de scară, fuga Deliei strigând în gura mare, agitația zadarnică. Fără să-și dea seama, Mario aduna frânturi de episoade, se trezea urzind explicații paralele față de atacul vecinilor. Niciodată n-a întrebat-o pe Delia, aștepta vag ceva de la ea. Uneori credea că Delia știa
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cele pământești, - tahtonim ... În limba modernă, - popoarele, națiunile... Surghiuniți, prigoniți în istorie, iudeii simțeau nevoia să se afirme cu tărie, să-și ia revanșa, exclamând: „Priviți cât de iubiți sunt israeliții de către Sfântul unic (Binecuvântat fie El).” Spiritul Sfânt mai strigă: „Este oare pe pământ un singur popor ca poporul tău în Israel?”... Sigur, nu este!... Dar,... într-unul din secolele următoare, un mare Rabin vizionar va trebui, poate, să-și pună întrebarea... una singură, însă imperioasă: Cu privire la exclusivitate... la fanatismul
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
îl tratează drept o expresie patetică a ființei, o „inimă” sui-generis : „Să presupunem că poemul e o casă închisă, fără ferestre și uși,/ o lespede pe buzele vorbelor, să presupunem că locul gurii/ nu există. Dar ce tenacitate poate să strige/ acel adevăr fără să fie puțin comică?/ Să presupunem că o jucărie în trupul tău/ face tumbe rîzîndu-și pe dinlăuntru de tine. Lovind-o - te lovești; ucigînd-o, te ucizi - mai bine lasă!/ Dacă îți trece prin minte că poți ucide
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Magdalena Boiangiu Ia naștere Dada Pe cîtăvreme Cabaretul lăsa impresia unei brambureli simpatice, mișcarea care începea să se contureze pornea de la un protest radical. Tinerii strigau că nu au încredere în artă și în concesiile impuse de ea. În mod confuz, refuzau să întemeieze o nouă școală de artă modernă. Lucrurile au explodat la Cabaret. «Cei care sînt cu noi își apără libertatea - explică Tzara. Noi
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
transformarea mea din acuzator în acuzat. Se face prea mare caz de persoana mea. Nu am descoperit nici America și nici nu am luat Premiul Nobel. Singurul meu merit, dacă am vreunul, este acela de a fi avut curajul să strig că «regele e gol» din interiorul sistemului. De fapt nici curajul ăsta nu l-am dus pînă la capăt pentru că, după ce am strigat, am ieșit din sistemul sanitar, dîndu-mi demisia. Poate că altora le va mai tăia puțin elanul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
luat Premiul Nobel. Singurul meu merit, dacă am vreunul, este acela de a fi avut curajul să strig că «regele e gol» din interiorul sistemului. De fapt nici curajul ăsta nu l-am dus pînă la capăt pentru că, după ce am strigat, am ieșit din sistemul sanitar, dîndu-mi demisia. Poate că altora le va mai tăia puțin elanul de a-și satisface interesele personale și orgoliile pe seama unui sistem sanitar aflat și așa în mare suferință. Dar poate că nu se va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
de numai două ore și câteodată abia de la ora 17. Dacă din motive fiziologice (căci cea mai apropiată toaletă e la McDonalds în Piața Romană) părăsești parcarea unde se face scrierea pe listă sau ai ghinionul ca vreun oficial să strige lista și tu să nu fii prezent chiar atunci sub geamurile Direcției Pașapoarte - Corpul B - te-ai ars! Altă noapte nedormită pentru a prinde cele 30 de locuri câștigătoare. Un singur angajat sfidează de unul singur, cu un calm mai
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
împarte haina de blugi cu prietena ei, cea cu tenul de lut și ochii de cireși, care tremură de frig. Cîțiva golani, care asistă la spectacol din-afara barierelor, caută să bruieze spectacolul și să-și bată joc de teatrul călător, strigînd ostentativ :”Iisus trăiește”, fără să-și dea seama că ei ar fi cei dezavantajați. Socialismul în chip de schelet De-aici s-a sfîrșit cu tot RDG-ul”, acestea sunt primele cuvinte conspirative ale femeii care ne ghidează prin clădirea
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
un carton cu ouă. Și ca să-și păzească cele treizeci de ouă s-a lăsat furată de geantă, în care n-avea decît șase mii de lei. Într-un tramvai pe trei sferturi gol, bătrîna doamnă n-a îndrăznit să strige după ajutor. S-a lăsat furată în tăcere, de frică să n-o încaseze. După cîteva zile, Poliția îi dă înapoi poșeta, tăiată cu o lamă bine ascuțită, probabil un cutter. Din poșetă nu lipsesc nici măcar cei șase mii de
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
foarte frumos, spunea exact ce gîndeau oamenii sau, în orice caz, ce gîndeam eu, reușea să-i facă atenți, îi atrăgea ca un magnet, îl aplaudau și-l ovaționau. Eram uluită. Arpad cel tînăr și de-o vîrstă cu mine striga, bătîndu-se cu pumnii în piept că fără ei regimul comunist ar fi rezistat o mie de ani, ca al führerului. Și mulțimea îl ovaționa. Nu știa că lucrase ca și taică-su în Securitate, sau nu mai conta. Ei, cei
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
sau: „Dinții mei sfîșie semințele serii./ O vrabie tocmai își trece țipătul/ din celălalt capăt al ploii” (Exerciții de apărare). Sau: „și iat-o, furia, năvălind/ ca o ploaie de vară/ prin orașul năucit de arome” (Cînd pîndește furia). Sau: „Strig și strigătul are gust de zăpadă” (Și iarăși strig). Iată și un crîmpei de viziune retro, în care amestecul de urban și rural e caracteristic: „Încă singur la marginea orașului/ așteptînd diligența de șapte/ malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
își trece țipătul/ din celălalt capăt al ploii” (Exerciții de apărare). Sau: „și iat-o, furia, năvălind/ ca o ploaie de vară/ prin orașul năucit de arome” (Cînd pîndește furia). Sau: „Strig și strigătul are gust de zăpadă” (Și iarăși strig). Iată și un crîmpei de viziune retro, în care amestecul de urban și rural e caracteristic: „Încă singur la marginea orașului/ așteptînd diligența de șapte/ malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
harta poporului român, a României Mari, prin creatorii ei cei mai semnificativi, unii, strălucite spirite tutelare ale nației, el încheie Prefața citată cu admirabila frază: "Și după toate, după o prea lungă desconsiderare de noi înșine, e timpul de a striga cu mândrie, împreună cu Miron Costin: «Nasc și în Moldova oameni»" Reluând mai târziu, după 23 aug. 1944, conceptul de specific, G. Călinescu va veni cu noi precizări utile, distingând între acesta și rasism, pe care-l combate: "Așadar, deosebirea rasială
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
un șef de la pompieri la ce strategie se gândește pentru salvarea pisicului din copac. "Mă gândesc la scară, zice omul, dar n-o putem folosi din cauza crengilor..." Cameramanul focalizează pe "fețele privitorilor" ( citat de la Florin Piersic): toată lumea e disperată. Cineva strigă: "Armata, domnilor, să vină cu un elicopter" Jandarmii se simt umiliți, pompierii la fel. "Chemați trupele antitero, zice altcineva, că ăia se pricep la cățărat". Pisicul miaună jalnic. Parcă ar spune: nu dialoghez decât cu un reprezentant al Guvernului. Trec
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
de lemne să ne conducă, a spus bărbatul. S-au înapoiat în locul unde vorbiseră cu omul. Dar n-au găsit decât lemne tăiate. Tăietorul de lemne dispăruse. A plecat, a spus femeia. Nu poate să fi ajuns departe. Să-l strigăm. Au strigat de mai multe ori. Dar nici o voce, nici o rumoare omenească nu le-a răspuns. Auzeau doar ciripit de păsări, trosnituri de crengi uscate, șoapte ale brizei și frunzelor. Și au mers înainte. Au dat peste un gard viu
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
să ne conducă, a spus bărbatul. S-au înapoiat în locul unde vorbiseră cu omul. Dar n-au găsit decât lemne tăiate. Tăietorul de lemne dispăruse. A plecat, a spus femeia. Nu poate să fi ajuns departe. Să-l strigăm. Au strigat de mai multe ori. Dar nici o voce, nici o rumoare omenească nu le-a răspuns. Auzeau doar ciripit de păsări, trosnituri de crengi uscate, șoapte ale brizei și frunzelor. Și au mers înainte. Au dat peste un gard viu încărcat de
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]