4,034 matches
-
a degetului transparent" semnalizînd intens, fosforescent (cînd deschideam), cu raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te curenta, te zgîlțîia ca electrica pipăită la gaura fasungului" așa" din curiozitate" te lipea de pereți, te strivea de mobilele din holul devenit deodată periculos de tandru, de difuz, lichefiind cuierul , oglinda, contorul, taburetul, crema de ghete" creind apoi o forță contrarie, extrem de puternică, de alipire disperată, de confundare a unui trup cu celălalt, într-o îmbrățișare dureros
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
beton prin care conștiința mea nu poate ajunge la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită pe măsură. Vorbesc de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două dimensiuni impuse care ne strivesc, și rațiunea noastră revoltată - rațiunea e mereu revoltată, nu-i așa? - face eforturi să se elibereze, dar e mereu constrînsă să se întoarcă la sînul matern. De ce pe sărac îl interesează ce mănîncă bogatul, de ce pe bogat nu-l interesează
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
scriitorii ruși, cu excepția criticului de artă Aleksandr Benua/ Alexandre Benois, pentru care Petersburgul este un oraș extraordinar, "cu frumusețea căruia puține se pot număra", se constată o omogenitate a atitudinii negative, de fapt duale, căci majoritatea se simt atrași și striviți de capitala impusă Rusiei de Petru. Și autorul-custode ne conduce de astă dată printr-un alt fel de muzeu al istoriei și culturii ruse, un gen de muzeu al figurilor de ceară, în care face opriri mai scurte sau mai
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
cățel Să-i latre și să-i alunge Ori îi voi prinde într-o plasă Noaptea se simte mirosul strugurilor Luna plină văruiește-n albastru Pereții de lut Și se aude vesela discotecă Voi învăța să tai via Și să strivesc sub tălpi potcoavele omizilor Mă va consola de singurătate Culoarea roșie a feciorașului Voi cerceta frunza de viță Năpădită de vene bășici cu sîngele negru Și cîrpa căzută a celei mai albe Flori de mătasă Furculița strîmbă a petalelor știrbe
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
își acutizează tonurile, latura serioasă se face simțită cu mai multă acuitate: "Dar crinul ce trăia în miazăzi,/ Fiind înzăpezit în datorii,// îi răspundea din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă grea/ Strivi parfumul amândurora.// Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,// Doar uneori mai trece monoton/ Prin bulion un vechi poștalion". Finalul poeziei aduce în spațiul textului o melancolie difuză, distanța nu
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
nepieritoare" mai frumoasă, mai proaspătă ca oricând. "Experiențele" lui de o extremă finețe-n conturul ușor tremurat al unei sexualități virginale, al unei pudori atacate de marile taine, feminitatea aceea copleșitoare a tuturor gesturilor țâțoaselor ce-l înconjoară, ce-l strivesc între coapsele lor pe plușul memoriei. Dar Ghiuri, tatuatul din cap până-n picioare cu femeile pe care le-a iubit" Dar Gheran? Alunecarea lui în mit, superba moarte; întreg acest capitol are ceva tulburător, ascuns și dezvăluit în același timp
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
fost! - privirea mi se rotește oarbă pe zidurile în dărîmare o copilă cu cîrlionți de aur și cunună de mireasă coboară Scara Fingerling plutind își împrăștie rochiile peste pietre și joacă șotron mîna mi se inelează-n preajma ei brusc o strivesc sub pleoape și piere într-un rîs zglobiu ca și cum ar ploua cu monezi de aur deasupra acoperișurilor Butoiul de aur Într-un zid din Pasajul Scărilor intrai ca în peșteră un bec împrăștia lumină palidă pe lungile mese întinse consumatorilor
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal în apa rece și limpede înverzită și ea repede de picioarele lui și ele prea tinere sub care-i strivea într-un dans nici azi înțeles era verde crud un verde închis de la tălpi pînă la creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
curgerea vremii se-așterne asemenea unui lințoliu pe neliniștea firii nici un ochi nu mai știe vedenia timpului ce-a sfârtecat și-a ars în focuri sălbatice măduva veacului nu mai sună în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
pe Arthur spre butuc. “Mor pentru Anglia!” a strigat Arthur. “Stați!” a strigat cineva. S-a făcut tăcere. Regele s-a întors, încruntat, spre stânga lui. Se ridicase în picioare regina. Cu privirea țintă la pectoralii apetisanți ai lui Arthur, striviți în frânghii, ea spuse: “Your Majesty, cred că trebuie să mai dăm o șansă acestui tânăr de viitor“. Edward făcu niște ochi cât cepele. “Bine, draga mea, dar tu mi-ai băgat în cap că e periculos și trebuie eliminat
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă și curge. câțiva câini aleargă spre inima sângerânda, încă palpitând, a unui înger. nici zi, nici noapte - doar rază fascinantă a morții strălucește. din slavi se prăbușește un cuvant uriaș, ne strivește, ne face praf și pulbere pe mine și orașul meu. descrierea uneia dintre morțile mele (admiratorul) cineva se uită la mine zi și noapte. e invizibil și probabil uriaș: vom fi arătând amândoi că un guliver cu liliputanul sau. nu
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
așteptam nici o scrisoare. Am vrut să arunc mucul afară dar, la pândă, Ilarie a scos din sertar o scrumeiră și a împins-o pe masă cu bobârnace rapide; era felul său de a da de înțeles că gestul costă. Am strivit mucul și am abandonat pachetul de țigări între degetele lui febrile. - Noi doi, domn’ Caraiman, a spus el plimbând leneș sub nări o țigară și adulmecând-o zgomotos, noi doi, fără supărare, suntem încă adevărați fumători! Ultimii poate din această
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
și ale literaturii, într-o perspectivă degajat ludică la suprafață, dar de o gravitate tulburătoare: “Uneltele folosite în bucătărie sunt de fapt variantele domestice ale unui instrument de tortură... Pe masa de bucătărie se spintecă, se toacă, se răzuiește, se strivește, se pisează, se jumulește, se jupoaie...”, dar tot bucătăria “poate fi... un salonaș monden sau o cafenea literară”, “un sanctuar bântuit de umbre”, un loc al “aventurii” scrisului. Între realismul “documentului” - căci nu lipsesc numele unor poeți cunoscuți dintre prietenii
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre aeriene și șarje de oțel lichid în curțile interioare plutoane de execuție
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți de sistem, iar neîmplinirile personale se dilată vesel la dimensiunea dezastrului național: barbaria forței e ridicată la rang de normalitate socială, îndreptățită "moral", motivată ideologic și protejată legal. Pe aceste coordonate, scena trenului din Disciplina, zglobie și sadică, rămîne una
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
tare mulțumit; fusesem mai șmecher decît toți ăștia! Cîțiva oameni îmi băteau cu pumnul în ușă. - Ocupat, am zbierat. Mama și copilul. M-am trîntit pe banchetă, cu picioarele în sus, și rîdeam cu o poftă grozavă. În curînd apăru strivită de geam și Jeni. Am crăpat ușa să-i dau drumul, dar în urma ei mai năvăliră doi tractoriști." (p. 35) Episodul poate fi considerat un decupaj-etalon al realității socialiste. Grotescul aglomerației mijloacelor de transport în comun (întotdeauna neîncăpătoare și decalate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
aceste rînduri-gînduri, scrisori americane Într-o Scrisoare a Păcii Universale. Nimeni nu are dreptul să ne închidă cutia poștală a simțirii și rațiunii În numele sinuciderii colective. Planetă Terra - pe loc, repaus! 4. Visul zburător în Stele al petrolului se sfîrșește strivit de șenile de tancuri, Ucis de rachete teleghidate și sateliți ai morții. Pînă unde poate merge Cetatea Războiului împotriva Cetății Păcii?! Înarmați pînă-n dinți, morții vii - ducînd cu ei, viața și moartea - deopotrivă în țeava puștii. Văd oceane de soldați
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
-vă acum la mine, să afirmați că nu sînt porc?!" * Raskolnikov omoară baba-n iulie. Tot în iulie, Rogojin bagă cuțitu-n Nastasia! E luna crimelor, se pare! * (Plouă e ora șase și jumătate dimineața. Acoperișurile ude, mirosul bobului de apă strivit pe tablă, zgomotul orașului. O furie strunită bate din copite-n mine. Corectura a doua, sosită la editură de zece zile, îmi va fi trimisă abia săptămîna viitoare! De ce-or fi ținînd-o atît la ei? Și mă macină gîndul
Nastasia Filippovna era lesbiană by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14137_a_15462]
-
păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme și universul mic, apărat de un Dumnezeu mic, face ca ființele mici să trăiască mult mai acut sentimentul neputinței și tragismul existenței. Povara întrebărilor strivește pur și simplu lumea în miniatură, în care totul este din carton, vată și tărîțe. Moartea păpușii și Elegie mică sînt cele două fețe ale morții din lumea mică: într-una "A murit, de congestie pulmonară, / păpușa, madonă de ceară
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
vioara / Pe Terra umblu, un cartier enorm, / sub braț cu poezii fără cadastru / și manuscrise-atârn în crengi de pom." Ce frumos. Nu știu dacă singurătatea se poate deprinde, sau dacă poți învăța vreodată să mori, iubind lumea atunci când ea te strivește, oricum, mie mi se pare spectaculos acest Poet care, atunci când "se ridică de la masa de scris, dă cu capul de Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
mă surprinde cu fața la zidul Berlinului ca un gardian ce-mi pipăie anatomia lasciv convins că toate liniile sunt la locul lor haotice și totuși ceva mai poate sta ascuns în însășI încordarea știutului stăm patru fraulein pe metereze cu gâturile strivind dantelăria de fier forjat și cu un picior în aer pentru ca trecătorii să creadă că între noi și restul lumii nu ar mai fi decât un pas noi dăm seara bună liftierului ce adduce pe tavă amintiri din copilăriile despre
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
al sânilor materni aflați în necontenită ruminație, cerșind de la acest unghi un spor de securitate biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg de feminitate de al cărei miros se răstigneau lacomii culegători de flori cu fața la zidul Berlinului stam, cu gâturile strivind ale nopții arabescuri de fier forjat și cu un picior în aer (ezitând să pășim pe trotuarul aerian dintre două toposuri labile), în psihodrama cu cele patru fraulein împăturind neglijent hlamida subrealului și aruncând-o peste parapetul mult prea înalt
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
că la capătul lumii e chiar capătul lumilor unde prețurile camerelor de hotel sunt mult mai convenabile, am început să-mi dezosez strigătul prin care umpleam nopțile oțelăriei cu ciorchini de angoasă, m-am prins în horă cu dansatorii greci strivind cu călcâiul la fiecare pas câte o stea căzătoare, mi-am răsucit rânjetul pe dos ca pe un ciorap murdar de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al vieții dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
care și-a uitat durerea în lemnul portocaliu al bradului tânăr pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului, vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii când madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor culoarea pe care o poartă hoinarii după o vreme am știut că timpul ce mi s-a dat îmi transformă retina într-o dermă a arșiței trecutul a devenit ceva neverosimil care mă simplifică
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
singur, influențează-mă, Îngere, oricît de puțin!" Dar el n-a mai zis, de departe, decît "Vai de tine, nenorocitule, Vai de capul și de sîngele tău"... Ce-o să facă Îngerul Ce-o să facă Îngerul cînd va fi nevoie să strivească atîția viermei dintr-o dată, ca să mă elibereze? Îi va fi, desigur, scîrbă puțin, apoi va apăsa cu cele șapte sute șaptezeci și șapte de călcîie ale sale, toate de oțel și nemuritoare. Și va spune apoi: acum ești gata, așteaptă numai
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]