682 matches
-
poiana smaraldelor! Pe-nserat, Numai filele albe Pe care n-am scris Niciun cuvânt Așteaptă-n genunchi La poarta mirării... Cine-mi aude Tăcerea albastră... Lentoare Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde e sufletul nopții... Adevărat este ca ,,aflăm despre cineva ceva pentru prima dată și atât. De cunoscut, însă, avem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap? Doldora de tine, femeie cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în impozantul imobil avea coșmaruri, se visa dispersată în infime părticele, într-o ,infinitate de pătlăgele roșii care în fiecare clipă se împrăștiau bezmetic în toate părțile, ca argintul viu, descompunând-o, risipind-o și rostogolindu-se în toată încăperea, strivite și tescuite în cădere." Dacă propulsată din joase medii, o fire sensibilă cunoaște scindarea, iar altele cad în apatie, în schimb elemente ale vechii lumi date bine pe lângă noua putere, măgulită de a fi agreată de noii veniți intră spornic
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
la două confidente, poate păstrând amintirea unei faze deja încheiate ale tinereții. Luna se sparge și a dimineții topește ultima briză; Conciliazione, voluntari de Cruce Roșie, miniu, nu, sânge, materie cerebrală, feciorul își întreabă mama ce-i ăla, un antebraț strivit smuls din umăr, fragmente de viață, bătrâna se simte rău, sirene, difuzoare, funcționarul înjură, va întârzia la birou și în timp ce preotul recită solemn litania sfinților, pe furiș printre rămășițele abia mascate ale tămâii, tu ne saluți, fără resentimente. Din ”State
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta alunecoasă untură rîncedă între pulpele slabe ale fetiței lipită de zid fusta roșie acoperă fața îneacă țipătul și dă-i și dă-i grohăitul porcului în icnetul pieptului strivit un pui golaș sub pantofii ăia neatenți dă la maximul casetofonul Ťfrumoasa mea în noaptea asta ne vom iubiť?(p. 92). Interesant este faptul că fiecare text din acest roman este redactat în mod diferit, după alte reguli formale și
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
pe colo, speranțe la stimă. Și la cititori. După cum ne duce-n fandacsie și ideea că francezii, englezii (nemenționați în articol) ar putea să renunțe la cele cîteva publicații care-și țin rangul, sau că puținătatea lor e de aruncat, "strivită" de belșugul nostru. Concluzia Ioanei Nicolaie: varietatea guralivă a presei noastre (încă) exclusiv culturale ne face "zilele mai pasionate. Și, prin asta, mai bune." Iar cine crede că a avea o revistă pentru fiecare grup și un articol pentru fiecare
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
Acela în care apăreau ca protagoniști, așa cum se știe, extraordinarii Giugaru, Birlic, Niki Atanasiu, Radu Beligan, minunatele Carmen Stănescu, Nineta Gusti, Sanda Toma. Va suporta spectacolul pe care aveam să-l văd comparația cu marea montare clasicizată? Nu va ieși strivit, spectacolul de azi, de acela de odinioară? Am mers la teatru în minte cu aceste gânduri. Nu știam nici cine este noul regizor și nici cine sunt noii interpreți. Am aflat, ajuns acolo, că regizorul este Adrian Pintea, el fiind
Notă după un spectacol by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10836_a_12161]
-
sadism, dar ce era de făcut (era ceva, poate chiar destule)?! E limpede că Livia are sensibilitatea ultragiată și că se irită la orice adiere de utopie (inclusiv expresivă; orice utopie e fariseim); sub versurile ei stă tot o candoare strivită, dar una care nu vrea să se lamenteze, ci să riposteze. Iar o sensibilitate excesivă nu poate răspunde decît tot prin excese - aici, premeditat contrare; Livia desenează, prin urmare, cu voluptate masochistă și sadică deopotrivă, coșmaruri existențiale și suplicii de
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
așterni primii tăi pași șovăitori de copil zid pe care-l îmbătrânește iubirea. Zid 2 Plîngăciosul agasantul neseriosul zid o temniță pentru celelalte ziduri. Zid 3 Zid care clocește ouă de umbră. Zid 4 Un zid urlă cum un deget strivit dar nu-l aude nimeni. Semn de carte Sinele cum un fascicul de raze care trecînd printr-o lupă incendiază hîrtia. Actualitîți Cripticul sughiț al ceții frontoane curgînd asemenea rîului pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
Zi îndoită spre moarte. Cine ascultă? Cine vede? Pentru că m-am învins încă o dată, bezmetic secundele bat ca un clopot în trunchiul impudic al beznei ce mă străbate. Și mă dispută. Și mă împarte pe hotarul încins dintre dulcile lumi strivite târziu - ca să pot înțelege - între pleoape, până începe nerușinat să mă ardă încă o zi salvator înclinată spre moarte. Ca o vale uriașă prin care merg fără început și fără pată - ce înțeles mi s-a arătat, Doamne! Cineva din
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
ar fi naturelul, singurul fel în care vei sfârși, odată intrat în sală, este undeva, într-un colț, mic ca un șoricel, umil ca un muritor în fața forțelor supraomenești dezlănțuite, mut de uimire în fața exploziei de violență, cruzime și erotism, strivit, practic, de tot ceea ce se petrece în jurul tău. Purcărete și-a ales niște fragmente din piesa lui Goethe, le-a asamblat cum a vrut și le-a folosit ca pretext pentru un “dicteu automat” absolut delirant din care spectatorul nu
Am fost în iad by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18492_a_19817]
-
sunt vieți pierdute în lupte și războaie, Nu v-așezați pe ea... voi sunteți niște zoaie, Prin voi nu se mai vede mândria milenară. In mintea voastră-ngustă... și răul e tot bine. Orbiți de lăcomie, sub tălpi, fără crâcnire Striviți atâtea vieți... ce jalnică menire. Purtați atâta rău... că otrăviți destine. Cum mai aveți curajul să mai vorbiți de țară Când proprii voștri fii, uitarea pun hotar Dorind să vă renege...? Destinul lor murdar Clădit de mintea voastră... i-așteaptă
SE FURĂ DIN LUMINA ȚĂRII de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373763_a_375092]
-
la mii de milioane Ce se topesc în cluburi, iar ei o pâine cer... Nu vor pomeni și-așteaptă în liniște să vină În fiecare lună un drept care-i al lor; În umbre și-ntuneric privați de-a lor lumină Strivită li-i mândria și lipsurile dor... Și nu se plâng vreodată, și vorba le e dulce Și dăruiesc din toate puține câte sunt; Bătrânii noștri, astăzi cu cea mai neagră cruce Ce-au pomenit vreodată creștinii pe Pământ... Referință Bibliografică
BĂTRÂNII NOŞTRI, ASTĂZI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358272_a_359601]
-
o replică strălucită la Lolita lui Nabokov. Yōko Ogawa s-a născut în 1962 în Okayama. A absolvit cursurile Universității Waseda și în prezent trăiește în Ashiya cu familia sa. Debutează în 1988 cu romanul Agehachō ga kowareru toki ( Fluturele strivit), pentru care primește Premiul Kaien. Nuvela Ninshin karendaa (Calendarul sarcinii, 1990) este recompensată cu Premiul Akutagawa . În 1996 publică Hotel Iris (Airisu Hoteru), romanul care a impuso pe plan internațional. Romanul Hakase no aicrapa sūshiki ( Profesorul și ecuația lui iubită
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
pierde roua-n marginea grădinii. Doar picături de ploaie poți să scuturi Din iarbă și din verdele tulpinii. Prin spuma mărilor urmăm delfinii, Spre vămile iubirii, cu tributuri. Iar orizontul fuge prea departe Și violet se-ntunecă amurgul. De stânci, strivite, valurile-s sparte, Chiar timpul tace, mut e demiurgul, Când ora în secunde se desparte, În contemplarea ta oftează burgul. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: DELFIN / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2096, Anul VI, 26
DELFIN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384894_a_386223]
-
pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În sufletul de toamnă găsit-am ascunziș, Și-am îngropat pe veci durerile-mi amare, Și-apoi prelinsă-n ruginiu eu m-am lăsat, Și pribegită de cărări de frunze de uitare. Referință Bibliografică: ȘI
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului primăvară câte lucruri banale trec pe lângă noi, pășim parcă pe un pat cu vise, dincolo și dincoace de timp zboară imagini: verdele se transformă în albastru, munții sunt niște fructe strivite, văile sunt acoperite cu cioburi de azur, plouă dintr-un cer lacrimogen peste trupuri încolțite de țipete, peste pietre și copaci în floare peste umbre și fantasme rătăcite; așa e primăvara, o explozie de viață care curge ca un râu
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382584_a_383913]
-
acolo ucenicia vieții! Pentru mine, ești crâmpei din existența mea, scenă, decor și figurație pentru comedia tragică a copilăriei, strâns legată de amintirile, când voioase, când duioase, când dureroase, ale acestei copilării. Printre filele îngălbenite ale cărții vieții, am găsit, strivite și decolorate, câteva biete flori, culese de pe maidanurile și din răzoarele grădinii copilăriei mele. Lung, privesc spre ele ochi-mi îmbătrâniți. Să fie iluzia pe care o dă oboseala căutăturii, ori e de vină stropul de umezeală ce mi-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doina pădurii în iarnă Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Păsările i-au plecat demult și frunza rânduri i-a căzut, sub pasul greu al timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
cineva să scriu, la vreme, nu acum, când sunt nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui loc. Zidar. Felcer. Bărbier. Locotenent în Garnizoană: căpitan, la vârsta mea. Aș fi apărat Stațiunea, în loc să o distrug, așa cum mă străduiesc. Pentru că trebuie strivit acest cuib de termite. Șobolani de altitudine. Pitecantropi idioți. Semenii mei întru specie! Doar în două locuri am trăncănit, pe furiș, despre „aurul” din râu și au înnebunit de tot. Voi folosi împotriva Magistratului chiar masa lui de manevră: cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tu Înclinat să crezi. Sigur, nu atât de stricte cât presupui - mă refer la regulile privind relațiile dintre oameni, gradul de libertate de care se bucură ei și așa mai departe. Știu, la Început, fiecare nou-venit se simte supravegheat, copleșit, strivit, vede pretutindeni interdicții și constrângeri, are senzația că a nimerit Într-o Închisoare subterană mohorâtă și sinistră, din care nu va mai ieși niciodată la lumina soarelui. Dacă mai și ajunge aici În circumstanțe speciale, așa, ca tine, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
erau ale Împăratului și care ale soldatului“, citez din memorie. Ascult uvertura la Tannhäuser de Wagner. Acordurile solemne, triumfale, ale suflătorilor, urmate de vaietele sfîșietoare ale viorilor - pași de Învingători ce calcă totul În picioare smulgînd parcă din Însăși carnea strivită fîșii de sunete, repetate mereu mai ascuțit, mai sacadat. Ochii mei caută Înnebuniți pe ecranul televizorului, În masa aceea mișcătoare de capete și mîini care formează o orchestră, acolo În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea nu știe. Asta e problema. Are nevoie de ceva. Știu, am spus pe un ton mai degrabă iritat. Am contemplat în tăcere Chestia. — Parcă abia a venit de undeva din cer, a observat. Ce vrei să spui, că pare strivită? —Nu, nu chiar... pare un fragment de meteorit sau ceva de genul ăsta. —Hmmm. înțelegeam ce vrea să spună, dar eram sătulă de Chestie; chiar și o simplă discuție mă deprima. Astea fiind spuse, m-am urcat pe scară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dacă îmi aminteam bine, noua mea cunoștință Clifford Hammond era marele șef. Ușa avea aproape un metru grosime și arăta de parcă era făcută toată din oțel armat. Speram să fie ținută deschisă de ceva la fel de greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la parterul magazinului. Chiar azi bag întreținerea, că sunt în urmă de vreo patru luni. - Am înțeles, murmură Abdulah, privindu-l pe Marcel în timp ce fugea cu berile în spinare. Ceva mai târziu, fostul Abdulah era în aglomeratul autobuz 104, aproape strivit, cu costumul de Moș Crăciun atârnându-i strâmb, privind uluit oroarea orașului în care îl aruncase fapta sa abominabilă. Era greu de crezut că putea exista ceva atât de urât, se gândi el în timp ce o babă îl strivi de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]