744 matches
-
și vă mărturisesc că am regretat uneori chiar în cazul cuiva ca Tudor Vianu abandonul acesta. Riscul era să vă lăsați cucerit de filosofiile timpului la propriu, dar ați știut să vă luați distanțele, cum ați făcut-o în cazul structuralismului. Toate unitățile îmi par demne de luat în considerație, în a doua jumătate a veacului nostru, cu excepția celor filosofice. Și, de altfel, filosofie nouă înseamnă de cele mai multe ori regândirea uneia vechi. Citesc, cu interesul pe care-l veți trezi în
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
Alex Goldiș Virgil Nemoianu, Opere I. Structuralismul. Calmul Valorilor, București, Editura Spandugino, 2013. O serie incitantă de relecturi ne propune mica editură Spandugino odată cu proiectul de republicare a cărților lui Virgil Nemoianu. Dincolo de faptul că e vorba de prima reeditare integrală a operelor unui critic postbelic (ceea ce
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
pentru cititorul de azi tocmai modul în care trimiterile la ideologia marxist-leninistă scurtcircuitau demersul logic al ideilor, distorsionându-le într-o mai mică sau mai mare măsură. Ceea ce surprinde, poate, cel mai mult, la relectura primelor cărți ale lui Nemoianu, Structuralismul (1967) și Calmul valorilor (1971), reunite în primul volum al Operelor, e tocmai cultivarea unei etici a distanțării. Pe de o parte, afilierea la Cercul de Poetică al lui Tudor Vianu a însemnat, pentru Sorin Alexandrescu sau Toma Pavel, dar
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
o parte, afilierea la Cercul de Poetică al lui Tudor Vianu a însemnat, pentru Sorin Alexandrescu sau Toma Pavel, dar și pentru Virgil Nemoianu, după cum va recunoaște deschis în Arhipelag interior, o formă de evaziune prin științificitate. Poetica, semiotica sau structuralismul au reprezentat, pentru acești critici, dincolo de mirajul unui limbaj nou, garanția ocolirii principiilor marxist-leniniste în numele unei obiectivități de ordin lingvistic. Ei au preferat coborârii în arena actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a clișeelor marxist-leniniste, o abstragere
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
ordin lingvistic. Ei au preferat coborârii în arena actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a clișeelor marxist-leniniste, o abstragere în mediul rarefiat al cercetărilor literare. Cu Virgil Nemoianu, lucrurile sunt, însă, ceva mai complicate. Primul monograf al structuralismului la noi n-a fost niciodată un structuralist propriu-zis, în sensul că n-a avut, de pildă, niciodată ambiția militantă a lui Sorin Alexandrescu. Așa cum reiese din volumul din 1967, Nemoianu s-a simțit mai confortabil în postura de istoric
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
1967, Nemoianu s-a simțit mai confortabil în postura de istoric al ideilor structuraliste, mulțumindu- se să le claseze de la distanță, ca pe orice alt fenomen al culturii, mai degrabă decât să le asume în litera lor. Primului monograf al structuralismului, curentele Noii Critice franceze nu i se păreau, ca altor interpreți din epocă, nici ireductibile, nici inevitabile. Dimpotrivă. Originalitatea structuralismului e mereu amenințată, în micul studiu al lui Virgil Nemoianu, de perspectiva integratoare și universalistă a istoricului ideilor. „Ni se
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
distanță, ca pe orice alt fenomen al culturii, mai degrabă decât să le asume în litera lor. Primului monograf al structuralismului, curentele Noii Critice franceze nu i se păreau, ca altor interpreți din epocă, nici ireductibile, nici inevitabile. Dimpotrivă. Originalitatea structuralismului e mereu amenințată, în micul studiu al lui Virgil Nemoianu, de perspectiva integratoare și universalistă a istoricului ideilor. „Ni se pare periculos să înțelegem structuralismul într-un mod îngust, de fapt el este o mișcare încă mai largă decât pare
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
nu i se păreau, ca altor interpreți din epocă, nici ireductibile, nici inevitabile. Dimpotrivă. Originalitatea structuralismului e mereu amenințată, în micul studiu al lui Virgil Nemoianu, de perspectiva integratoare și universalistă a istoricului ideilor. „Ni se pare periculos să înțelegem structuralismul într-un mod îngust, de fapt el este o mișcare încă mai largă decât pare, împăcând în mod precar antagonisme poate ireductibile” e cea mai caracteristică afirmație a criticului. Structuralismul e de-teritorializat prin coborârea (discutabilă!) istoriei sale până la romantism
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
universalistă a istoricului ideilor. „Ni se pare periculos să înțelegem structuralismul într-un mod îngust, de fapt el este o mișcare încă mai largă decât pare, împăcând în mod precar antagonisme poate ireductibile” e cea mai caracteristică afirmație a criticului. Structuralismul e de-teritorializat prin coborârea (discutabilă!) istoriei sale până la romantism și prin extinderea sferei de aplicație la domeniul literaturii înseși. Dacă termenul de structuralism poate fi abstractizat la problema raportului dintre general și particular, înseamnă că e legitimă aplicarea lui
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
decât pare, împăcând în mod precar antagonisme poate ireductibile” e cea mai caracteristică afirmație a criticului. Structuralismul e de-teritorializat prin coborârea (discutabilă!) istoriei sale până la romantism și prin extinderea sferei de aplicație la domeniul literaturii înseși. Dacă termenul de structuralism poate fi abstractizat la problema raportului dintre general și particular, înseamnă că e legitimă aplicarea lui pe autori dintre cei mai diverși, citați de Nemoianu nu fără oarecare doză de entuziasm tineresc (în contextul în care în a doua jumătate
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
de entuziasm tineresc (în contextul în care în a doua jumătate a deceniului șapte dăduse liber la bibliografii). Frații Schlegel, Schelling, Hegel, Thomas Mann, Marcel Proust, Stefan George, Heimito von Doderer ș.a.m.d. reprezintă, fiecare, câte o ipostază a structuralismului în accepțiunea sa anistorică, de raport parte-întreg sau de armonizare organică a centrului cu mișcările periferice. Din această înțelegere ecumenică și totalizatoare a structuralismului (pe care critica mai nouă ar taxa-o repede drept „misreading”) derivă, în fond, întreaga gândire
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Marcel Proust, Stefan George, Heimito von Doderer ș.a.m.d. reprezintă, fiecare, câte o ipostază a structuralismului în accepțiunea sa anistorică, de raport parte-întreg sau de armonizare organică a centrului cu mișcările periferice. Din această înțelegere ecumenică și totalizatoare a structuralismului (pe care critica mai nouă ar taxa-o repede drept „misreading”) derivă, în fond, întreaga gândire critică a lui Virgil Nemoianu. Toate marile studii de mai târziu, fie că e vorba de „Mircoarmonia”, de „Îmblânzirea romantismului” sau de „O teorie
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
dinamică de forțe deopotrivă complementare și antagonice, „cu subtile echilibrări și contradicții” necesare pentru ca mecanismul major să funcționeze. Foarte mulți au asimilat această insistență asupra secundarului, evidentă în lucrările de maturitate, „Școlii suspiciunii”, studiilor culturale sau deconstructivismului. Ei bine, recitind Structuralismul și Calmul valorilor azi, devine tot mai clar că originea lor se află mai degrabă într-un umanism liberal, deschis spre diversitate, multiplicitate și democrație, decât în mișcările de descentrare a spiritului. Nu o marginalitate care să detroneze Centrul, în
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Răzvan Voncu Virgil Nemoianu - Opere. I. Critică literară, cultură și societate, reflecții, publicistică. 1. Structuralismul. Calmul valorilor, București, Editura Spandugino, 2013, 354 pag. Virgil Nemoianu este un cărturar care nu mai are de mult nevoie de nici o prezentare. Critic literar și teoretician, filosof al culturii și gânditor politic de anvergură, profesorul Nemoianu este, dintre marii
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
doar în biblioteci (în anticariate, am verificat, dacă apar, dispar imediat). Volumele de la începutul anilor ’90 au apărut în tiraje meschine și sunt încă și mai greu de găsit decât cele din anii ’70. Era necesară reeditarea tuturor acestora, de la Structuralismul (1967) și până la Îmblânzirea Romantismului (apărută în traducere românească în 1998 și reeditată în 2004). Din fericire, în locul unor reeditări disparate, autorul, împreună cu Editura Spandugino, a ales o soluție mai bună: cea a unei ediții de autor. Care să ofere
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
versiune revizuită de autor, ordonată nu cronologic, ci tematic. Redactorul întregii serii este tânărul critic Luigi Bambulea, bun cunoscător al operei profesorului, de care se ocupă de mai mulți ani. Primul volum cuprinde două cărți românești ale lui Virgil Nemoianu: Structuralismul (1967) și, respectiv, Calmul valorilor (1972). Rațiunea alăturării lor - sărind peste Simptome, din 1968 - ține de gândirea critică pe care o configurează: una care începe cu despărțirea de structuralism și ajunge, în ultimul eseu din Calmul valorilor , la definiția criticii
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
ani. Primul volum cuprinde două cărți românești ale lui Virgil Nemoianu: Structuralismul (1967) și, respectiv, Calmul valorilor (1972). Rațiunea alăturării lor - sărind peste Simptome, din 1968 - ține de gândirea critică pe care o configurează: una care începe cu despărțirea de structuralism și ajunge, în ultimul eseu din Calmul valorilor , la definiția criticii simptomatologice. Înainte însă de a ajunge la conținut, se cuvine să remarc modul în care a fost rezolvată o problemă editorială, pe care o pune reeditarea multor cărți de
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
numai câțiva ani de la „amorțirea” realismului socialist, și 3) pornesc de la o înțelegere mai amplă, culturală și chiar identitară, a actului critic. Astfel, anunțat ca o introducere într-un curent aflat în mare (deși superficială) vogă în România anului 1967, Structuralismul reprezintă, de fapt, un prim act de distanțare critică. Dar nu distanțarea de curentul structuralist este meritul esențial al cărții, ci clarviziunea foarte tânărului autor de a vedea în structuralism nu doar un curent critic, ci un mod de a
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
aflat în mare (deși superficială) vogă în România anului 1967, Structuralismul reprezintă, de fapt, un prim act de distanțare critică. Dar nu distanțarea de curentul structuralist este meritul esențial al cărții, ci clarviziunea foarte tânărului autor de a vedea în structuralism nu doar un curent critic, ci un mod de a gândi, identificabil în mai toate domeniile culturii, de la știință la filosofie. Era o îndrăzneală remarcabilă în cultura română din acei ani, dar și în cea occidentală, în care strălucirea Noii
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
mod de a gândi, identificabil în mai toate domeniile culturii, de la știință la filosofie. Era o îndrăzneală remarcabilă în cultura română din acei ani, dar și în cea occidentală, în care strălucirea Noii Critici franceze obscuriza, din păcate, evidența întinderii structuralismului și în alte domenii. Pe care, fie și pe scurt, cartea lui Virgil Nemoianu le parcurge, depășind cu mult sursele pe care le invocau, la acea dată, criticii români. Ar fi riscant să pretind că se văd, în această lucrare
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
arată cum Dinu Pillat - alături de Vladimir Streinu, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu (eu i-aș adăuga și pe Adrian Marino și Alexandru Piru), proaspăt ieșiți din pușcării sau de sub interdicție - a urmat o cale metodologică proprie, aflată la egală distanță de structuralismul care, prin generația ’60, ocupa terenul criticii universitare, și de neoimpresionismul noii critici de întâmpinare, reprezentate de Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Matei Călinescu, Lucian Raicu sau Gabriel Dimisianu. Delimitarea operată de George Ardeleanu este importantă pentru recuperarea diversității unui peisaj
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
sucit capul cîteva metode odinioară în vogă, azi depășite și-n Occident (Jean Paulhan denunța din vreme, pe bună dreptate, un "terorism al metodelor"), proceduri adesea imperative în demersul lor limitativ, cu pretenții de soluție ultimă. Tendința de monopol a structuralismului, bunăoară (la ale cărui rigidități au renunțat chiar și promotori ai săi de marcă, precum Roland Barthes sau Tzvetan Todorov, la noi Mihai Zamfir), a dus la desconsiderarea tradiției critice (nu doar E. Lovinescu și G. Călinescu erau socotiți "depășiți
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
asemenea rînduri descurajează orice încercare de formula întîmpinări malițioase pe marginea procedeului folosit de cercetătorul român. Ioan Petru Culianu mărturisește că a ajuns la acest tip de analiză în urma insatisfacției pe care i-au provocat-o curente de gîndire precum structuralismul, psihanaliza sau hermeneutica fenomenologică. Pentru Culianu, toate aceste mode culturale nu sînt nimic altceva decît simple forme de pseudocunoaștere, o apucătura snoabă și mondenă de a nu spune nimic sub pavăza rostirii unor expresii pe cît de simandicoase, pe atît
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
Foarte discutată este în ultima vreme în presa culturală din Franța cartea lui Charles Dantzig intitulată À propos de capodoperă. Nu vom găsi în carte o definiție a capodoperei și, cu atât mai puțin, una științifică. A trecut timpul structuralismului. Autorul ne spune, cel mult, că o capodoperă este „o ruptură în monotonia utilului” iar criteriul de apreciere, dacă există în definitiv unul, este pur subiectiv („mă fac oare înțeles când spun că, dacă iubesc un autor, e vorba cu
Ce este o capodoperă () [Corola-journal/Journalistic/3973_a_5298]
-
anul 1983, la Editura Dacia din Cluj-Napoca, numit Critică la persoana întâi, este ilustrativ pentru mobilitatea și lipsa de rigoare sistematică a lui Nicolae Steinhardt. Cuprinsul volumului relevă impunerea ca metodă critică a lipsei de sistem. Eseurile de teorie literară (Structuralismul, Structuralismul și Boccaccio, Forma) se îmbină, conform unei rațiuni subtile, interioare, cu reportajul cultural (Parisul viselor, Metroul din New York), cu critica de întâmpinare (Ileana Mălăncioiu, Vlaicu Bârna, Vasile Igna, Liviu Ioan Stoiciu, Cinci tineri poeți), cu interpretarea entuziastă și inedită
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]