442 matches
-
la ceva din afara limbii, din afara sistemelor semnificante: "maeștrii suspiciunii", Marx, Nietzsche și Freud, caută adevărul simbolului în relațiile de producție, în voința de putere sau în pulsiunile erotice ale inconștientului. Așa se face că, în pofida a ceea ce le desparte, semiologia structuralistă și hermeneutica heideggeriană se află de aceeași parte a baricadei teoretice, de partea tematizării limbii. Pentru ambele, limba este o realitate autonomă, chiar o realitate primordială, numai că fiecare o privește de pe un alt versant. Pentru ambele, semnificativul este cea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau intertextual: nu trimite decât la el însuși sau la alte texte. Pentru hermeneutică, cu toată autonomia și primordialitatea neinstrumentală a limbii, ea este însoțită
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
formă a ei care se bazează pe excluderea eterogenului. Iar ceea ce propune postmodernității este de a face eterogenitatea din nou valabilă discursiv prin intermediul filosofiei analitice a limbajului receptată prin structuralismul foucaultian. Gilles Deleuze este între primii care, în plină epocă structuralistă (1968) în Difference et repetition, încearcă să gândească diferența netradițional, adică în afara categoriilor de negație și opoziție și dincolo de categoriile clasice ale identității, asemănării sau analogiei. Este adevărat că, în consonanță, de altfel, cu stilul de gândire, Deleuze nu va
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
definitoriu. Și deconstrucția este până într-atît de specifică încît am putea atribui numele ei postmodernismului, numindu-l în formula lui cea mai pură și mai acută, deconstructivism. Deconstrucția este formula unei "hermeneutici slabe", născută din întrețeserea hermeneuticii heideggeriano-gadameriene cu semiologiile structuraliste și în general cu hermeneuticile negative. Preluată din gândirea heideggeriană și trecută prin semiologia structuralistă, deconstrucția este o operație de desfacere a arhitecturii conceptual-semnificante a oricărui fel de text și, în primul rând, o dizolvare a opozițiilor bipolare ierarhizate valoric
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
numindu-l în formula lui cea mai pură și mai acută, deconstructivism. Deconstrucția este formula unei "hermeneutici slabe", născută din întrețeserea hermeneuticii heideggeriano-gadameriene cu semiologiile structuraliste și în general cu hermeneuticile negative. Preluată din gândirea heideggeriană și trecută prin semiologia structuralistă, deconstrucția este o operație de desfacere a arhitecturii conceptual-semnificante a oricărui fel de text și, în primul rând, o dizolvare a opozițiilor bipolare ierarhizate valoric, pentru a obține arhiconcepte care reabilitează termenul slab. 135 Jean Baudrillard se situează ușor excentric
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnificării și o hermeneutică a discontinuității, pentru care intervalul dintre diferitele orizonturi istorice devenea de netrecut. Este cel mai net exemplu al unei lecturi a semnelor în temeiul imanenței disipate, a diferenței constitutive din sistemele semnificante, ce provine din semiologia structuralistă. Un al doilea tip de sinteză a interiorizat în hermeneutică refuzul structuralist al istoriei, al continuității tradiției. Asumarea discontinuității a condus la exercițiul de interpretare al "hermeneuticilor slabe". Sinteza paradoxală care pare să se impună însă acum vine, neașteptat, dinspre
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
comunicării..............................................5 2. Raționalitate și semn.............................................................................8 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul)..................................................................17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice.......................................53 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii.....................................69 II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii...................................................75 11. Principii, concepte și reguli ale hermeneuticii.................................80
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și clasifică experiențele anormale relatate de pacient sau observate în comportamentul său. Într-o lucrare recentă Ș. Ionescu (1995) inventariază 14 perspective diferite: abordarea teoretică, behavioristă, biologică, cognitivistă, din perspectiva dezvoltării, ecosistemică, etnopsihologică, etologică, existențialistă, experimentală, fenomenologică, psihoanalitică, socială și structuralistă. Putem spune că noțiunile de psihopatologie vor face întotdeauna parte structurală din corpul psihologiei medicale. Psihosomatica este o concepție medicală care stă la baza diagnosticului și terapiei celui aflat în suferință și care înglobează la un loc datele furnizate de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
aprecia, care îl pune în chip fatal în contradicție cu cei care nu țin seama de dimensiunea etică a operei. Sau, cum spunea el în alt loc, cu „volumul moral” al scrierii. Asta înseamnă mai toată școala critică zisă formalistă, structuralistă și poststructuralistă. După decembrie 1989, C. a luat apărarea unor mari valori ale literaturii române (Tudor Arghezi, Marin Preda, Marin Sorescu) în fața valului de contestație și a apărat, în genere, valorile democrației, demonstrând un talent polemic (în latura cu precădere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
his Genius: which is the Holy Ghost în Mân; there is no other / God, than that God who is the intellectual fountain of Humanity" (E: 251). Astfel, potrivit lui Blake, eul creator exercita o dublă funcție (și voi utiliza o referință structuralista pentru a clarifica schemă): pe axa sintagmatica, el încearcă să pună la punct o formă de comunicare socială între oameni, în timp ce, pe axa paradigmatica, urmărește să stabilească o formă mai subtilă de comunicare, de data aceasta cu instanță transcendență. Leonard
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Practice. Dar există o altă însușire a metodei clinice care depășește nivelul unui simplu interviu. În mod normal, în stilul lui Piaget, un grup de cercetători analizează un set de 10-20 de probleme sau experimente, un demers necesar în abordarea structuralistă, deoarece obiectivul nu reprezintă descoperirea modului în care copilul rezolvă problema, ci înțelegerea structurii epistemice normative pentru categoria de sarcini ce corespunde dezvoltării structurii respective. Considerăm că o asemenea cercetare este utilă studiul noastru despre gândirea creativă: într-adevăr, unii
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și mai viguros în eseurile istorico-literare ale lui B. Volumul Eterna regăsire (1979), bunăoară, încearcă o interpretare a sensurilor „mai profunde” ale unor texte (din Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Al. Russo, Eminescu, Labiș, Nichita Stănescu, Caraion ș.a.), folosind metode structuraliste ale antropologiei, pentru „regăsirea” spațiului mitic dacic-mioritic. Autorul pornește de la ceea ce el numește „fondul homeric” al literaturii române vechi, ca să ajungă pe urmele „Mioarei totem” până la Cezar Ivănescu. Următorul volum, Regăsirea continuă (1986), extinde, cu alte metode, cercetarea elementelor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
critic modern fără ostentație, ce slujește perfect opera analizată. Cantemir în Cartea ieroglifelor strânge într-o interpretare de mare coerență argumente de ordin estetic, pentru a-i contura cărturarului o dimensiune universală. Combinând o riguroasă analiză textuală, în bună tradiție structuralistă, cu abordări specifice psihocriticii, S. începe prin a fixa saltul înfăptuit de Dimitrie Cantemir de la proza cronicărească la cea artistică, într-un roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
ale aceluiași tip, combinate cu forme interogative de construcție a datelor, permit trasarea unor "hărți de idei/conceptuale" și deci punerea în evidență a principiilor organizatoare ale acestor ansambluri simbolice și sociale. * Abordarea aspectelor figurative poate fi întreprinsă după modalități structuraliste sau mai fenomenologice și plurivalente, cu riscul de a pierde din rigoarea metodologică. * Studiul conținuturilor unei RS este de neînlocuit, dar trebuie să știm să alegem tehnicile cele mai apropiate de formele asociative sau structurate. Partea a treia Dinamică și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cercetare pe marginea reprezentărilor. O adevărată muncă de articulare conceptuală și metodologică îmbogățește aceste două zone de investigație într-un mod foarte fericit. De reținut * Luarea în considerație a relațiilor cu practicile sociale permite o ilustrare a interesului unei abordări structuraliste care să încerce o mai bună caracterizare a constituanților unei RS. * Observarea modalităților de ancorare este un mod de a înțelege cum văd actorii unei societăți adaptarea lor la eterogenitate. Legăturile de determinare sau influență între RS și factori poziționali
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
un succes limitat. Perroux (1962). Teza a fost susținută și de cercetările coordonate de Offe și Ronge, cu privire la stat, în Germania. Cum ar fi scandalurile Enron și Hulliburton în SUA sau P2 și Parmalat în Italia, în ultimii ani. Tratarea structuralistă a acesteia a fost o piedică majoră. Ea a îmbogățit teoria, prin concepte precum cel al „violenței simbolice”, dar a ascuns realitatea. Cf. Bourdieu și Passeron (1970). În societățile puternic instuționalizate, cum sunt cele occidentale, rolul instituțiilor pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
celuilalt, un val vine după un altul: iată paralelismul"49. Ce demonstrează această genealogie care ne conduce de la Herder la Jakobson, pe un fir subțire care traversează două secole, plecând de la sursele gândirii naționaliste până în miezul activității teoretice din vârsta structuralistă? De trei ori, de-a lungul acestei istorii, paralelismul gramatical a articulat o poziție de etnograf cu una de teoretician. De fiecare dată când realitatea sa a fost scoasă la suprafață printr-o inițiativă folclorizantă și particularizantă, fenomenul a căpătat
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
noi valori și i se pun la dispoziție noi instrumente. Admirarea omului sau a textului, sacralizarea sau monumentalizarea, aprecierea analitică sau extazierea vidă, sunt gesturi istorice, maniere colective prin care societatea legitimează angajarea într-un raport privilegiat de atenție. Close-reading-urile structuraliste presupun un alt stil al atenției față de, să zicem, focalizarea pe detalii din notele lui Ibrăileanu pe poemele eminesciene; după cum spațiul excesiv pe care Călinescu îl alocă "analizelor" în Opera lui Mihai Eminescu se justifică diferit față de seria de "analize
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ideologic și lingvistic pentru o logică polivalenta centripeta a inserției în social. Ea se dezvoltă prioritar că semiotica aplicată, vizând discipline precum marketingul și publicitatea, comunicarea instituțională și politică, analiza media, dar și soluții praxiologice (fragmentare sau integratoare) Conceptele semioticii structuraliste (opoziție binara, secvență narativa, careu semiotic etc.) sunt încorporate în câmpuri multiple, se asociază cercetării calitative și generează ceea ce s-a numit semiotica operațională sau semiotica socială. Metodele structurale, lexicale, actanțiale ale semioticii pure și dure anilor 60-70 se îmbogățesc
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ci și o metodologie originală și un stil de lucru. Dialectician așadar, Eugen Todoran este și un adept firesc al metodei dialectice, construindu-și tezele în marginea atât a antecesorilor săi conaționali, cât și a noii critici și a principiilor structuraliste, de aproape studiate și însușite. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Eminescu, București, 1972; Secțiuni literare, Timișoara, 1973; Maiorescu, București, 1977; Fondul folcloric românesc în poezia lui Lucian Blaga, I-II, Timișoara, 1980-1981; Mihai Eminescu. Epopeea română, Iași, 1981; Lucian Blaga. Mitul poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
1975). Diversificarea școlilor critice începuse încă a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când opera era socotită un complex de sensuri criptice, a căror deslușire impunea interogarea din perspective și cu procedee multiple. Prezentarea criticii sociologice, genetice, existențialiste, psihanalitice, structuraliste etc. M. o realizează analitico-istorist, prin mijlocirea exponenților de prim rang. Calea sinuoasă străbătută de critica literară în epoca modernă răsfrânge - crede exegetul - însăși dezvoltarea literaturii contemporane. După sondajele întreprinse în zonele înnoitoare ale teatrului și prozei actuale, el va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
anumită identitate, fiind prin aceasta diferită de toate celelalte persoane, dar, În același timp, inseparabilă de ele. Punctul acesta de vedere s-a impus gândirii specialiștilor și constituie un argument, mai mult de ordin metodologic, ca atitudine epistemologică de factură structuralistă. Considerat Însă din punct de vedere dinamic, modul de a fi al persoanei umane pune În evidență, În cadrul acceptabilității normalului, modalități de a fi diferite ca tip, grad, aspect, frecvență, care surprind, creând impresia unui caracter antinomic, ambivalent al acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
țări din Europa apar școli lingvistice, care, în cercetările lor, 61 Idem, op.citată, p.32. 62 Ibidem, op.citată, p.178. 41 acordă locul principal analizei limbii sub aspectul structurii ei. Datorită acestui fapt, ele poartă numele de școli structuraliste. Prima manifestare a structuralismului s-a produs odată cu crearea „Cercului lingvistic de la Praga”, în 1926. Aici s-au reunit o serie de lingviști, care militau pentru cercetarea funcțională și structurală a limbii printre care îi amintim pe V.Mathesius, B.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
în lucrările reprezentantului francez al acestei școlii A.Martinet, care, în studiile sale, a introdus explicit și ideea dependenței istoriei limbii de istoria societății. Tot sub influența „Cursului” lui Saussure, s-a creat în 1935 o a doua mare școală structuralista din Europa, Cercul lingvistic din Copenhaga ai cărui întemeietori sunt V.Brondal, L. Hjelmslev și H.J. Uldall. Un rol important în dezvoltarea lingvisticii îl au, în ultima perioadă, școlile și cercetătorii din S.U.A. În ultimul sfert al secolului al XIX
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
de asocierea liberă a conștiinței naratorului și de bunăstarea sau disconfortul fizic ale acestuia 14. Romanul Ulise al lui James Joyce aparține, la rîndul său, acestei tradiții a defamiliarizării actului narației. Acest lucru este subliniat mai cu seamă în interpretarea structuralistă pe care Robert Scholes o face romanului lui Joyce: "Citindu-l, aflăm cum trebuie să-l citim"; cu alte cuvinte, pe măsură ce încercăm să înțelegem forma neobișnuită pe care intermedierea a căpătat-o aici, noi, în calitate de cititori, sîntem transformați, cîștigăm o
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]