324 matches
-
dadaismul, suprarealismul; pe de altă parte, teoreticieni, esteticieni, filosofi ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist, atitudine confirmată de o întreagă orientare ulterioară, când structuralismul e supus unor atacuri și dezavuări venite din diferite direcții. Totuși, într-o lucrare monografică, Opera lui Tudor Arghezi (1979), B. acceptă, în parte, unghiul formaliștilor, mai precis al predecesorilor acestui
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
mea, nu puteam să apreciez prea bine valoarea literară sau academică, dar studiul Zorei era autentic. Intrase În subiect și-l știa În mare parte pe dinafară. Biblioteca ei era plină de texte de antropologie și de lucrări scrise de structuraliștii și deconstructiviștii francezi. Scria aproape În fiecare zi. Își Întindea hârtiile și cărțile pe birou, Își lua notițe și scria la mașină. ― Vreau să te Întreb ceva, i-am spus Zorei Într-o zi. De ce a trebuit să spui? ― Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Glina și Cățelu, iar printre ele făceam cerc de filosofie, comentam „reacționarii” de atunci și de azi: Noica, Cioran, Vulcănescu și filosofia științei, că doar la astea aveam acces dincolo de gândirea epocală a partidului, vremea existențialismului trecuse, iar față de marxismul structuralist nu aveam nici o simpatie. Postmodernismul filosofic? Haida de! A venit târziu, pentru unii, abia după revoluție, pentru alții nu a venit încă, ba mai sunt și cei pentru care a venit degeaba, ca o cabală sau ca o păsărească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să ne formăm o gândire medicală în conceperea unui tratament a cărui finalitate să o constituie restabilirea “ad integrum” a echilibrului morfofuncțional al sistemului stomatognat, abordând bolnavul în contextul bio-psiho-social în care este integrat. Este o gândire pe baza concepției structuralist integraționiste prin care înțelegem că menirea medicului stomatolog nu este numai de a reface integritatea morfologică a arcadelor dentare, ci și restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat. În concluzie, este necesară restaurarea homeostaziei întregului sistem și prevenirea apariției de noi dezechilibre. Deci
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
studiu al managementului clasei, reliefate și în studiile anterior menționate, dar sub altă denumire, sunt, în proporții diferite, atât paradigma normativă, cât și paradigma interpretativă. Prima dintre acestea, paradigma normativă, introduce realitatea în datele teoriei promovând analize de tip funcționalist, structuralist și sistemic. Ea se soldează, de obicei, cu formularea unor ipoteze generale, ce verifică teoriile la nivelul ansamblului social, ocupându-se numai în ipostaze izolate de indivizii componenți ai unor grupuri. O aserțiune implicită de la care pornește paradigma normativă este
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dacă această interpretare este mai adecvată sau mai puțin adecvată decât cea tradițională - fiecare epocă e liberă, la urma urmelor, să reinterpreteze textele fundamentale în felul său! -, esențialul constând în aceea că, pentru a combate accepțiunea curentă a mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent „referențialism” sau „naturalism”, în secolul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reprezentării, cu întreaga ei carieră multiseculară, se reduce acum la convenția verosimilului care nu ar mai reprezenta decât un cod, împărtășit de autor și cititor, deopotrivă. Cu alte cuvinte, celebra întrebare „Cum reușește literatura să copieze realul?” devine, din perspectiva structuraliștilor, „Cum reușește literatura să ne convingă de faptul că ar putea copia realul?”3. În „Efectul de realitate” („L’effet de réel”4), de pildă, Barthes, stăruie, după cum știm, asupra prezenței redundante a detaliului insignifiant (barometrul amintit de Flaubert în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prin excelență static - care opune originalul și copia, și că el desemnează, în primul rând, o modalitate proprie omului de a construi și locui lumea. După cum anticipam, această resemantizare și (re)îmbogățire a conceptului de mimesis - în contradicție cu postulatele structuraliștilor francezi și ale reprezentanților Noii Critici de peste Ocean - ar presupune, din perspectiva lui Frye, mai întâi de toate tematizarea legăturii dintre literatură și anagnorisis (?íáăíțñéóéò) și, implicit, a relației celei dintâi cu lumea. Celelalte concepte - adeseori ignorate de critici și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
istoric se reîntorc în atenție, permițând revizuirea statutului modurilor. Este drept că în Introducere în arhitext toate acestea lucruri nu apar explicit formulate 183. Însă cu greu am putea afirma că Genette exclude din acest repertoriu „de virtualități” - așa cum procedau structuraliștii - tot ceea ce ține de domeniul extraliterarului. Este drept că teoria genurilor se dovedește, în optica sa, utilă nu numai în delimitarea extensională a câmpului literar, ci și în furnizarea unei definiții intensionale a literaturii în specificitatea sa, însă „transcendența extratextuală
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este un "întreg organizat, format din component care interacționează în mod diferit față de interacțiunea lor cu alte entități și care reprezintă o perioadă de timp".36 Sistemul se realizează printr-un ansamblu (asociere) de părți componente ceea ce conferă un caracter structuralist sistemului. Componentele din care se realizează un sistem se numesc entități, având un caracter real și abstract. Interacțiunea și interdependența entităților conferă sistemului o funcționalitate prin conexiuni între entități. Entitățile nu posedă funcționalitatea sistemului. Orice sistem este un întreg având
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
La țigănci nu simbolizează nimic și nu transfigurează realitatea istorică. Esențială este doar manifestarea acestui omniprezent, statornic dincolo În lumea fenomenală a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos”(/138 139). Sorin Alexandrescu, care a studiat nuvela din punct de vedere structuralist, arăta că este vorba aici de un itinerar spiritual Viață și Moarte, Profan și Sacru, tradus grafic În felul următor: „Real”→ „Ireal”→ „Real”→ „Ireal” (). Cele opt episoade ar marca un număr simetric de intrări și ieșiri sau mai degrabă treceri
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cazul lor, asupra interacțiunii dintre putere și bunăstare (micronivel), sau dintre capitalismul internațional și organizarea sa politică (macronivel). Apropierea a fost posibilă datorită faptului că unii neomarxiști au conceptualizat o sferă politică autonomă și unii realiști au adoptat un cadru structuralist (a nu se confunda cu perspectiva sistemică a lui Waltz). Convergența gîndirii realiste cu cea structuralistă are loc mai ales în jurul conceptului de putere. Neomercantiliști ca Gilpin au încercat să înțeleagă problema dinamicii puterii, adică ce factori definesc istoric puterea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
poate fi ilustrată cu ajutorul a două exemple, care par a traversa matricea în direcții încrucișate. Primul exemplu a fost deja menționat în capitolul 9, atunci cînd s-a introdus dezbaterea din jurul lui Kenneth Waltz cu privire la întrebarea dacă neorealismul său este structuralist (holist) sau individualist. Răspunsul era că acesta trebuie considerat ca o abordare economică. Iar perspectiva economică este cu siguranță individualistă din punct de vedere metodologic: ea se bazează pe comportamentul individual. Cu toate acesea, nu e clar cum se împacă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să readucă în atenție analiza interpretării, a simbolurilor, convingerilor, motivelor și a inconștientului (Buzan ș.a. 1993: 234), atunci alături de abordarea materialistă a structurilor, ar trebui să existe o analiză a limbajului, în egală măsură a celui realist și a celui structuralist. Metateoria hermeneutică a lui Jones se bate cap în cap cu teoria lui Buzan, care continuă în mod evident materialismul waltzian al puterii. Redundanța anarhiei Aspectul cel mai paradoxal și cu cele mai multe implicații al volumului Logic of Anarchy este faptul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Columbia, S.C.: University of South Carolina Press. -and Frank F. Klink (1989) 'Anarchy, Authority, Rule', International Studies Quarterly, 33, 2 (June), pp. 149-73. Oye, Kenneth (ed.) (1985) Cooperation under Anarchy, Princeton: Princeton University Press. Palan, Ronen P. (1992) 'The Second Structuralist Theories of International Relations, International Studies Notes 17, 3 (Fall), pp. 22-9. -(1989) Non-governmental Interactions among Social Formations as the Bridge between the Structuralist Theory of the State and the Study of International Relations, London: London School of Economics and
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Kenneth (ed.) (1985) Cooperation under Anarchy, Princeton: Princeton University Press. Palan, Ronen P. (1992) 'The Second Structuralist Theories of International Relations, International Studies Notes 17, 3 (Fall), pp. 22-9. -(1989) Non-governmental Interactions among Social Formations as the Bridge between the Structuralist Theory of the State and the Study of International Relations, London: London School of Economics and Political Science, PhD thesis. -and Brook M. Blair (1993) 'On the idealist origins of the realist theory of international relations', Review of International Studies
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sinucigașilor e Însă arareori unitematic. La o lectură normală, sinuciderea nu e - nici la Virginia Woolf, nici la Pavese, nici la Drieu la Rochelle - subiectul exclusiv al mărturisirii. Aceasta are mai degrabă rolul unui suport, al „suveicii” atât de dragă structuraliștilor, care „țese” un text al dispariției tocmai prin paradoxul creării unei armături de cuvinte ce alcătuiesc mărturisirea cotidiană. Abia desenul din covor și lectura direcțională atestă prezența obsesiei suicidare, răspândită, de regulă, În doze suportabile În materia nimicurilor semnificative care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
atașați acestui cuvînt nu par legați între ei printr-o solidaritate de doctrină sau de luptă. Structuralismul este doar un lexic" (R. Barthes, 1964: 213). Pentru Jean Piaget, structuralismul reprezintă "un ideal de inteligibilitate căutat și atins de toți cercetătorii structuraliști" (J. Piaget,1970:5). Totuși, ca și Michel Foucault mai tîrziu, Barthes consideră structuralismul o atitudine a spiritului modern iconoclast "o activitate, adică o succesiune regulată de operații mentale... Scopul oricărei activități structuraliste este de a reconstitui obiectul astfel încît
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul imitat relevă ceva care rămînea invizibil sau dacă preferați ininteligibil în obiectul natural. Omul structural ia realul, îl descompune, apoi îl recompune" (R. Barthes, 1964: 214). Instalarea, în anii '50, a fenomenului structuralist coincide cu reconfigurarea spațiului intelectual francez marcat de ascensiunea științelor umane, dar și de criza intelectualului angajat (M. Jean-renaud, 1998: 268). Dacă pentru unii cercetători structuralismul ar fi subsumabil postmodernismului, pentru alții viziunea holistă, ambiția scientizării și credința în progresul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1957), în sens larg el privește toate teoriile care examinează sistemul limbii în imanența sa și în genere toate cercetările sistematice subordonate "pertinenței semantice și inspirate de modelul lingvistic" (R. Barthes, 1964: 213). 2.2. Noțiunea de structură și demersul structuralist Structura ca "totalitate ireductibilă la suma părților" (Raymond Boudon) înseamnă considerarea obiectului ca sistem, descoperirea și construirea coerenței realului prin ordinea și coerența simulacrului care este structura. A afirma că o realitate este sistem (și Saussure va vorbi tot-deauna de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai ales în reguli aplicabile tuturor categoriilor de "jocuri de comunicare", fie ele în planul naturii sau al culturii" (Lévi-Strauss, 1978: 326). Structura se reduce la "jocul intern al combinatoricii sale" (L. Millet & M. Varin d'Ainvelle, 1972: 110). Demersul structuralist procedează prin reducerea variantelor la invariante (a infinitelor pronunțări ale sunetelor, de pildă la cîteva zeci de foneme caracteristice unei limbi). Semnele nu sînt importante prin ele însele, ci prin valoarea pe care o reprezintă în ansamblul sistemului: "Obiectele sînt
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reprezintă în ansamblul sistemului: "Obiectele sînt golite de esența lor proprie pentru a nu mai fi decît elementele unui discurs semiologic a cărui regulă este imanența compoziției interne" (L. Millet & M. Varin d'Ainvelle, 1972: 126). Ipoteza fondatoare a demersului structuralist este "primatul operației cu tot ceea ce comportă în epistemologia matematicii sau fizicii, în psihologia inteligenței și în relațiile sociale" (J. Piaget, 1970:124). Pornind chiar de la etimologia cuvîntului (struere = a construi), structura ne trimite la ideea de edificiu bazat pe
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
J .Piaget, 1970:90). Cele trei direcții de gîndire care i-au fertilizat metodologia și postulatele filosofice sînt: geologia, marxismul și freudismul. Geologia i-a inoculat un simț particular al diferențelor imperceptibile, dar și dimensiunea pancronică ce îl seduce pe structuralist (Je me sens baigné par une intelligibilité plus dense, scrie el în Tropice triste). Sincronia este solidă, sigură; de aici vocația pentru gîndirea sălbatică (La pensée sauvage), pandant în antropologie al geologiei, aptă să ofere un sistem în care istoria
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cultură etc.). Fără să nege existența structurilor determinante, semiotica relevă centralitatea subiectivității umane în transmiterea/interpretarea mesajelor, substituind "structurii structurarea, limbii vorbirea, semnificatului semnificantul, enunțului enunțarea, sistemului de reguli practica semnificantă, subiectului determinat subiectul determinant" (P. Attalah, 1991: 319). Sensul structuralist era un sens al codului, sensul semiotic nu există decît pentru cineva ca sens propriu-zis existențial și contextual. Semiotica se deschide dialogului intercultural, rostirii individuale (parcursurile semiotice ale lui Eco, Barthes-flanerii în "pădurea narativă", respectiv în universul semnelor culturii japoneze
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de particularismul și idiosincratismul gramaticii istorice" (J.P. Bronckart, 1977: 89). Motto-ul teoriei sale ar putea fi o formulare emblematică din curs: "lingvistica are drept unic și veritabil obiect limba concepută în ea însăși și pentru ea însăși" bine-cunoscutul principiu structuralist al imanenței. Împreună cu noțiunea de sistem de care depinde, semnul se constituie drept cheia de boltă a construcției saussuriene. Conform concepției sale psihologice despre limbă ca sistem "Semnul lingvistic nu unește un lucru cu un nume, ci un concept cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]