1,089 matches
-
prefața cărții sale, Ion Petrovici scrie: „Dintre punctele atinse, autorul atribuie o însemnătate specială criticii pe care a făcut-o metodei bergsoniene, a cărei modă strălucitoare a câștigat o bună parte a intelectualilor noștri și mai ales a tinerimii noastre studioase.“ Poziția metafizică pe care se situează Petrovici nu este potrivnică numai lui Bergson, ci și gândirii lui Nae Ionescu, așa cum se poate vedea în continuarea prefeței sale: „Deosebit de convingerea profundă că bergsonismul - cu tot prestigiul și cu toate meritele părintelui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
toate frământările ei. Încearcă să-i fie alături cât îi permite statutul său de „străin”. Nimeni din cei apropiați nu trebuie să știe de „legătura” lor. Profesorul înțelege prudența Teodorei, ba chiar întărește ideea cu vreo sentență rămasă în memoria studiosului în ale limbii și culturii latine: „Quidquid agis prudenter agas et respice finem.” (Orice întreprinzi fă cu înțelepciune și ai în vedere sfârșitul). În orele întâlnirilor ratate, Domnul R. se angajează în lungi convorbiri imaginare cu iubita sa. Uneori îi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Brăilenii, ajunși oameni de afaceri prosperi, dar și ziariști patrioți au ajutat din punct de vedere material pe frații transilvăneni. în 1963, Al. Papiu Ilarian mulțumește brăilenilor pentru cele "cinci stipendii acordate studenților din Transilvania, Bucovina, Maramureș și Macedonia". "Junimea studioasă din toată românimea vă va fi pururea recunoscătoare pentru generoasa subvenție", iar Nicolae Densușianu, care primise un asemenea "stipendiu", în scrisoarea de mulțumire către primăria Brăilei, scria că "este surprins de devotamentul Consiliului municipal" și că "se va putea numi
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
deja tipărite și prospături din periodice. Două lucruri li se cer: autoritate și stil. Fără ele, pamfletul - cît de des o vedem azi, cînd nu mai știm decît să rîdem, fără castigat mores - e doar o golănie: "Primim, în lipsa obiectivității studioase, anoste, a criticii, cu bună dispoziție insulta. Dar o voim inteligentă, și-i pretindem, ca pentru cîntece și blesteme, o situație și un stil. A "înjura" e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
face totdeauna pl?ere s-o v?. Este pl?ut? atr??oare i interesant? ? iubețe artă i are un entuziasm debordant, ceea ce-mi place." ? familia regal? nu lipsete lectură, care devine un ritual zilnic. Regele Ferdinand era un mare studios, Regina le citețe regulat copiilor, că i unor persoane de v?stă ei. Printre alte c?i e amintit românul Lordul Jim al scriitorului englez de origine polonez?Joseph Conrad i Gabriel Conroy, "care ne place foarte mult" al scriitorului
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de ins cufundat în bibliotecă, de studios desprins din curgerea vremelniciei, cu alura borgesiană: "Canterbury, 7 decembrie 1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am căutat iarăși// Paradigma Eternă a Bibliotecii" (Din jurnalul lui Anselmus). Evadat din timp, poetul
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
urmă) ale D-lui Jean Mouton au atras cea mai multă lume și au avut cel mai mare succes. "Hallul" central improvizat în sală de concert, cu scările și galeriile lui gemând de auditori, amintea de colegiile medievale în care studioși din toată lumea, vorbind toate limbile, veneau să asculte cuvântul unui bun și doctissim magister. Căci directorul Institutului Francez era un autentic om de cultură și un talentat exeget literar și critic de artă, autor al multor lucrări ce-i vădesc
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
știe... Mă va întreba înalt-Prea-Luminatul, cine să-l prinză... Dacă îmi îngăduiți, vă răspund pe loc: nimeni pe lumea aceasta nu este mai capabil să-l prindă pe individ, decât feciorul lui Constantin Cantemir, pe nume Dimitrie, un băiat deștept, studios, îndrăzneț, talentat, cântă la tambură ca un înger... Am auzit, am auzit! (sultanul)... cred că acest Dimitrie e omul nostru (continuă hanul). Deci împăratul cum au audzit acele cuvinte într-acel ceas au și răpedzit, făr de știrea vizirului, de-
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
și aplicată pe coperta a doua a exemplarului pe care l-am luat, scrie așa, sub antetul Fundațiilor Culturale Regale: Această carte este dăruită de Majestatea Sa Regele Carol II prin Fundațiile Culturale Regale pentru educarea tineretului și răsplătirea elevilor studioși ce se îndreaptă spre cultură." O donație de bibliotecă, așa cum se făceau multe între războaie, dar cu cîtă greutate... Introducerea lui Bogdan-Duică îl consacră pe Kogălniceanu de mare învățător român, adeverind cuvintele donației. Firește, selecția scrierilor care urmează îi fixează
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
surprizele sale (de pildă, "vulcanii" din ceramică policromă ejectând coloane de apă). Elogiile de mai sus nu exclud ambianța ușor vetustă, lipsită de obsesiile ipohondrice ale "lumii hipercivilizate". Nici străzile uneori la fel de accidentate ca la Cluj, Timișoara sau Iași. Pentru studioșii arhitecturii, dar și pentru orice om avid de frumusețea urbană necontrafăcută, Lisabona, și Portugalia în genere, merită să fie o destinație prioritară.
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
totuși ceva din zbor din acest început lăsat la mijloc, se pornește într-o lungă mărturisire despre întîmplările și suferințele pe care le-a îndurat el în acest domeniu și în multe altele, încă din tinerețea sa aventuroasă (sau cuminte, studioasă, inocentă etc., etc.) și pînă în anii vîrstei a treia - mărturisire terminată (de fapt, numai părelnic!) printr-o acerbă diatribă împotriva indivizilor cărora li s-au datorat, direct sau indirect, aceste suferințe și încercări, pe care nu-i urăște, Doamne ferește
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
cu ce bucurie!". Așijderea e reamintită controversa din jurul lui Eminescu, în relație cu care se emite o temerară prognoză: "nu mă îndoiesc că, nu peste mult timp, poezia lui va avea mai puțini cititori (nu-i iau în discuție pe studioși, pe specialiști, pe profesorii de literatură) decît studiile care vor descrie felul în care poetul a fost citit de către Maiorescu în anii ^80 ai secolului XIX, de către Călinescu după cincizeci de ani sau de către I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
urmă de efuziune intimă între cei doi. De o parte, admirația unei tinere față de celebritatea lui Heidegger, de cealaltă parte, tonul sfătos și adesea protector al unui intelectual ce se simte flatat de interesul pe care i-l acordă tinerele studioase. Cum prestigiul lui Heidegger emana în epocă un cîmp de fascinație pe care femeile îl percepeau ca pe un element de atracție erotică, este firesc ca pentru o femeie de rang superior, ca Elisabeth Blochmann, spiritul lui Heidegger să fi
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
criticii literare, cazurile acelora dintre scriitorii generației '80 care își scot la lumină producțiile anterioare deplinei lor "convertiri" stilistice. Și mai ales teoretice. Salturi spectaculoase sau pur și simplu clivaje lente îi transformă destul de brusc pe unii dintre acești poeți studioși în mărci înregistrate ale celui mai puternic și mai omogen grup literar de la noi. Capul de serie se dovedește, și de data aceasta, Mircea Cărtărescu, care în 2002 își publică la Editura Brumar o serie 50 de sonete de la sfârșitul
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
ale sale nu putea prevedea ceea ce avea să urmeze. Din difuzorul pickup-ului răsună un vals, se formau perechile de elevi trimiși În tabără prin grija Partidului față de tinerele vlăstare, față de omul care se află În centrul atenției, copiii, poporul, tineretul studios, bla, bla, bla, Va observă cum fata a respins cu delicatețe câteva cereri la vals, apoi se Înfioră când realiză că se Îndreaptă În direcția sa, el făcu un pas În față, fata se opri și spuse: Acesta este un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
diminutivul-diminutivului” Tuțy) nu ar fi În stare de vreo mare prostie care s-ar termina foarte prost pentru el. Își Îndreptă pentru a șaptea oară privirea către Ben și nu descifră nici un semn că ieri ar fi suferit ...un șoc. Studios, Rică descoperi mai târziu una din acele priviri pline de cunoscute semnificații aruncate de „profesor” către eleva sa, ochii Întorși În direcția opusă fetei și colțul stâng al gurii ridicat impercetibil pentru toți ceilalți, nu și pentru Ty și Rică
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în vestul atrăgător, adoptând strategia struțului, de-ți vine să te autoflagelezi de naivitatea unora sau să râzi cu mâna la gură ca proastele. Amintindu-le de sloganul lui Lenin : „învățați, învățați, învățați!”, însuși mai marele „licurici jucător”, recomanda tinerilor studioși: „hă-hă, voi din țară să plecați!”. Să fie singura alternativă viabilă emigrarea, în timp ce alții recurg la soluția finală, sinuciderea, a cărei rată este de peste trei mii pe an, detronând țări cu tradiție în suicid? Scopul suprem al omului este acela
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și să ignor cu stoicism orice simțământ, orice foșnire de fustă, oricât de delicată ar fi fost ea. Iubirea - o iluzie deșartă (cum, de altfel, ne-au avertizat atâția oameni de geniu)! Mă consider o persoană cerebrală, o fire analitică, studioasă. M-am dedicat cărților și meseriei mele. Unicul meu prieten este Valeriu, profesor de istorie și el, mai tânăr cu aproape un deceniu. Nevastă-sa (pe care a iubit-o cu sfințenie), l-a părăsit În tinerețe. A fugit În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
exact invers." Iritantă creatură, madam Săvulescu! Mai ceva că moluștele alea din mările tropicale. Comentariile ei de femeie cu școala vieții, cam de curs seral, mă scoteau din sărite. Pe lângă ea, dom' profesor Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moluștele alea din mările tropicale. Comentariile ei de femeie cu școala vieții, cam de curs seral, mă scoteau din sărite. Pe lângă ea, dom' profesor Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tropicale. Comentariile ei de femeie cu școala vieții, cam de curs seral, mă scoteau din sărite. Pe lângă ea, dom' profesor Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă ea și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca atare, Petrică nici nu-și ridica ochii din România Mare. Dacă voia să-și clătească ochii, se uita la studente, nu la conțopistele alea mustăcioase. Că și alea tot în dreptul scării din spate se aranjau, numai că tineretul feminin studios avea mai mult probleme cu cupele sutienelor, pe care și le tot săltau de vreo câteva ori pentru a obține o curbură optimă a sânilor expuși generos din decolteurile ofertante, dar și cu lăsatul pantalonilor în așa fel încât să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe caldarâmul rece. Preocupată doar de soțul ei și dependentă de prezența acestuia, nu-i mai stătu mintea la carte, neglijă facultatea, pierdu examenele și urma să rămână repetentă. Când se întâmplaseră toate astea? Mai ieri era o femeie măritată studioasă, se bucura de un bărbat ce venea vesel de la serviciu și-o scotea în oraș la o prăjitură. Cât de departe erau, oare, vremurile când mergeau la teatru și la concerte, sau la chefurile din "Tudor" unde dansau îmbrățișați, sărutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Pe atunci, vedeam disciplina ca fiind apanajul celor cu minte mai puțină. Eram îndreptățit să cred așa din moment ce, deși n-am depus un efort deosebit în anii de școală, luam note mai mari decît colegii mei care erau mult mai studioși. Astăzi știu că am reușit să trec astfel prin școală nu datorită lipsei de disciplină, ci în ciuda acesteia. Să îți explic cum am ajuns să îmi schimb atitudinea față de disciplină: Într-o zi am fost pe la mentorul meu, iar acesta
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cataramă Gheorghe Lupașcu n-avea somn și aștepta să se facă ora șase ca să se scoale. O emoție intensă îi crease o stare de agitație pe care n-o mai avusese niciodată. Deși se apropia de trei decenii, omul acesta studios nu era însurat și dorea să termine cu burlăcia. Devenise jenant să tot explice colegilor, prietenilor și tuturor cunoscuților de ce nu s-a însurat încă. Profesional era bine realizat, material nu putea să spună că o duce greu și frumușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]