341 matches
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (lacuri, bălți, pajiști sărăturate, păpuriș, stufăriș) ce adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: chiră de baltă ("Sterna hirundo"), prundaș de sărătură ("Charadrius alexandrinus"), piciorong ("Himantopus himantopus"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus", barză albă ("Ciconia
Sărăturile Murighiol () [Corola-website/Science/329773_a_331102]
-
primăvară luncile primeau cele necesare dezvoltării vegetației pentru creșterea animalelor, a pomilor. Lacurile primeau apă proaspătă în care creșteau peștele ( albitură, crapi, caras, cegă, ghindari, lin, etc..), melci, scoici,etc. La margini de lacuri creșteau: trestie, papură, păpurici, iar în stufăriș trăiau păsări sălbatice (rațe, gâște, stârci, bodârlăi, lișițe, etc. ). Pădurile de stejari, de fagi și frasini împodobeau aceste pământuri, îmbogățeau zilnic atmosfera cu aer proaspăt, iar în trecut, constituiau bune ascunzișuri și puncte de apărare împotriva dușmanilor, asigurau lemnul necesar
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Prin comasarea lor s-a format comună Dăbuleni, care în 2004 a devenit oraș. Pe teritoriul Dăbulenilor, "în vale" a existat înainte de al Doilea Război Mondial o zonă umedă, alimentată periodic de revărsări ale apelor Dunării, cu multe bălti și stufăriș, loc unde oamenii pescuiau și de unde se procurau trestie și papura pentru folosință în gospodărie. Acest loc este cunoscut azi sub numele „în baltă”. Zona a fost modificată în urmă desecărilor practicate de regimul comunist, devenind propice pentru agricultură (grâu
Dăbuleni () [Corola-website/Science/297685_a_299014]
-
solului și a microclimei, bazinul pârâului Baraolt, în zona Biborțeni , deține o vegetație spontană relativ bogată, conținând și specii ocrotite. Luna pârâului este ocupată în mare parte de fânețe, iar în zonele joase, cu o vegetație caracteristică șesurilor aluvionare (milaștini, stufărișuri). O caracteristică aparte este faptul că deasupra luncii lipsește etajul dealurilor piemontane. Locul lor este ocupat direct de etajul natural al pădurilor foioase spontane (fag, carpen, gorun, cer, stejar). Pe partea de nord a albiei, pe dealul Tirco se găsește
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.798 hectare. Situl se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Bazinul Fizeșului și include rezervațiile naturale: Lacul Știucilor, Stufărișurile de la Sic și Valea Legiilor. Situl reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, râuri, lacuri, mlaștini, turbării) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce adăpostește și conservă o gamă diversă
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.627 hectare. Situl include rezervațiile naturale: Lacul Știucilor (lac populat cu știucă, un pește ce aparține subspeciei teleosteanilor), Stufărișurile de la Sic (zonă umedă alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură) și Valea Legiilor. Aria protejată aflată în bazinul râului Fizeș (afluent de dreapta al Someșului Mic) și încadrată în bioregiunea geografică continentală
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
o lățime medie de 1,4-1,8 km. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-200 m. Suprafața văii este netedă, uscată, cu vegetație de pajiște. În locurile unde se resimte remuul apei de la lacurile de acumulare, lunca este înmlăștinită, cu stufărișuri și desișuri de arbuști. Albia este puțin șerpuitoare, fără ramificații, cu lățimea de 0,5-2,0 m, până la satul Doibani, prezintă un șir de bălți, legate de un fir de apă. La gura râului, pe malul stâng al Nistrului, este
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
ballerus) numit și cosac cu bot ascuțit, este un pește dulcicol bentopelagic din familia ciprinidelor, asemănător cu plătica. Trăiește în apele dulci și ușor salmastre, stagnante sau lent curgătoare, cu funduri cu mult nămol și vegetație abundentă (mai ales în stufăriș) în cursurile inferioare ale râurilor, în lacuri și bălți. Este răspândit în râurile din Europa Centrală și Europa de Est, care se varsă în Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Azov și Marea Caspică. Arealul se întinde de la Rin spre răsărit până la Urali. În
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
cu ocazi ultimei consolidări a clădirilor, au fost edificate sistemele de încălzire și alimentare cu apă. Legenda spune că Matei Basarab, fiind urmărit de turci, se refugiază pe un platou al muntelui unde se afla un lac montan cu mult stufăriș, datorat și faptului că locul se afla pe versantul de sud beneficiind de mult soare. În preajma lacului existau ruine ale unor biserici, iar Matei Basarab a hotărât că dacă va scăpa, va ctitori o mănăstire. Pentru a determina perioadele în
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
n-am văzut nicăieri vreun bac. — Idiotule! Trebuie să fie măcar o plută pe-aici pe undeva. Altfel, cum să traverseze oamenii un râu lat ca ăsta, în timpul zilei? Mai mult, ar trebui să existe bărci ce cercetași ascunse prin stufărișuri sau ierburile înalte de pe țărm. Ori luntri pentru cazurile când luptele tulbură mersul bacurilor. Căscați ochii și căutați! Oamenii se împărțiră în două grupuri, unul pornind în amonte, celălalt în aval. — A! Uite una! strigă un om din susul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
obicei cu cântecele păsărilor, dar în ziua aceea nu se auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului. Din când în când, stufărișul foșnea în vânt. Deși se vedeau vârfurile prăjinilor de la steaguri, pe amândouă țărmurile nu se zărea nici un om sau cal. Pe malul de miazănoapte, însă, cei cinci mii de oameni aflați sub comanda lui Saito Toshimitsu, Abe Sadaaki și Akechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întâlnirii dintre râurile Enmyoji și Yodo era destul de larg, dar nu departe de confluență Enmyoji era mic doar cât un pârâu. După cele câteva zile de ploaie, însă, curentul era puternic. În timp ce corpul de trăgători al clanului Akechi apărea prin stufărișul de pe malul din miazănoapte și trăgea în rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni în armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tot timpul un prilej de a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își triluiau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din tabăra de la Nawabu. Îl însoțeau doar câțiva vasali superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă în sfârșit râul Machiya, însă, Hideyoshi își luase măsura de prevedere de a ascunde un număr de soldați printre stufărișuri și casele țărănești, în timpul nopții. În șa, Hideyoshi sporovăia amiabil ca și cum nu i-ar fi observat, și în cele din urmă descălecă pe malul râului Yada, aproape de marginile apusene ale Kuwanei. Să așteptăm aici sosirea Seniorului Nuobo? întrebă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ești sigur că ne ține? spuse Heidi ridicându-se ca să se dea jos din barcă. — Sigur, sigur, răspunse Pată Neagră. Moff sări primul și le dădu mâna și celorlalți să coboare. În șir indian, intrară printr-o deschizătură strâmtă În stufărișul des de pe mal. Se Încălzise, iar țânțarii se treziseră și ei la viață auzind mișcare. Imediat Începu să se audă sunetul palmelor peste piele, moment În care Heidi scoase o sticluță de DEET cu concentrație 100% cu pulverizator, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din față, și În semicerc, din spate! spuse, gâfâind, căpitanul de steag Gâlcă. - Știu, răspunse Oană. O jumătate de Încercuire, căci n-au putere pentru mai mult. Până le vin Întăriri. Cerul se luminase, dar soarele nu răsărise Încă. Până la stufărișurile din lunca Nistrului nu puteau fi mai mult de două ceasuri călare. Dar nu mai era atâta timp. În cel mult o jumătate de ceas, manevrele de Învăluire ale tătarilor vor fi fost pregătite, iar atacul se va declanșa. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dincolo de galopul lor neîntrerupt spre hotare, prinde contur un plan mult mai Înalt și mult mai Întins, legat Între munții Moldovei și curțile strălucite ale Europei. Al doilea atac al tătarilor nici nu mai apucă să izbească Înaintarea moldovenilor. Dinspre stufărișurile luncii Nistrului, un nor de săgeți urcă În slava acelei dimineți albastre, prăvălindu-se asupra urmăritorilor. Caii se Împiedicară, călăreții fură aruncați În praf, mulți căzură fără o șoaptă, cu gâtul străpuns. Din fruntea călăreților cu semnul scutului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și de acolo spre Dunăre. Era o zonă de dealuri joase, Împădurite, care prevesteau parcă apropierea fluviului. Deși nu se zărea Încă nimic, vântul aducea miros de apă și de pește, iar păsările făceau ocoluri largi, coborând spre sălcii și stufărișuri. - Negotin... șopti Dușan, privind din umbra pădurii satul care părea adormit. Era un sat mic și liniștit de pescari, rar călcat de patrulele turcești. Acolo, Dușan și Strajan aveau prieteni care l-ar fi putut trece Dunărea pe Oană. Dușan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nevoie. A conduce un Apărător era o onoare inagalabilă. Ținea În același timp de demnitate și de credință. - N-avem timp de pierdut, spuse Slavomir. Vremea e rea și o să fie, dimineață, și mai rea. Vin ploi. Am ascunsă sub stufăriș o barcă mai bună. Nu i-am pus catargul cu o pânză ca să nu isc bănuieli. Cu puterea vântului care vine dinspre nord-vest și cu doi vâslași buni, În cinci-șase zile am ajuns. Poate și mai repede, fiindcă vom pluti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ăsta care-l frige prin interior. Dar poate ar trebui să se obișnuiască, auzise că în el zac puteri supraomenești. Oboseala îi alungase somnul. 13 Dimineața au mîncat, apoi au avut chef de joacă. Marcu a descoperit o barcă printre stufăriș, în timp ce arunca cu pietricele în oglinda apei. Ceva mai încolo, o vîslă, ascunsă și ea ochilor trecătorilor care nu cercetau cu atenție locul. N-a mai găsit alta, cît a mîngîiat rogozul, stuful și mîlul. O broască a sărit foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lor. Marcu, Radu și Cornel au împins barca pînă la o zonă cu adîncimea potrivită. Plini de mîl pe picioare, au sărit în barcă. Cornel era vesel și amețit de la băutură și a fost cît pe ce să nimerească printre stufăriș în loc de barcă, dar băieții l-au tras lîngă ei. Radu a luat vîsla, iar Marcu și Cornel au apucat amîndoi de creangă. Radu se mîndrea că are mai multă forță, deși se vedea că trage din greu. Nu era bine
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
barcă pe Radu, prea cîrpă să poată face ceva. Poate n-a gîndit bine și-ar fi trebuit și el să sară în căutare. Dar atunci credea că-i cumva o glumă și Radu o să apară ceva mai încolo, din stufăriș, rîzînd de ei. Cornel intra și ieșea din apă, mereu cu răspuns negativ. O dată parcă a stat foarte mult, mai mult decît trebuie, dar Marcu nu putea spune c-avea o măsură precisă a timpului, în momentele alea, așa că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
la urmă, l-a tras pe Cornel în barcă și au pornit-o spre mal. Sperau că joacă într-o glumă și Radu o să-i întîmpine pe mal, tăvălindu-se pe jos de rîs. Sau se uită la ei din stufăriș. 14 Ce caut eu aici? se întreba Alin, întins pe iarbă. S-a întrebat de mai multe ori în gînd, apoi cu voce tare, poate-i răspunde cineva. I-a sunat pe dragoni și le-a povestit toată treaba, plîngîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mlaștinile de la apus de Florența Își lăsaseră caii pe lângă o căsuță de țară izolată, pe drumul spre Pisa, sub soarele care urcase binișor pe cer. De acolo, se Îndreptaseră către albia râului, care curgea la vreo două leghe, nevăzut printre stufărișuri și printre hățișurile de baltă. Scurta coloană se târa de mai bine de două ceasuri pe terenul Îmbibat cu apă, Împiedicându-se În armurile grele și străduindu-se să Înainteze printre băltoace. Dante Alighieri, purtând Însemnele prioratului, mergea Înaintea grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pârâiaș de sânge Îi pătase pielea. Își spălă rana cu un strop de apă, apoi fixă nerăbdător mișcările neîndemânatice ale lui bargello, care se tot zbătea să ajungă până la el. - Ei bine, unde e? În fața lor, printr-o deschizătură din stufăriș, se zărea malul râului Arno. Mai Încolo, râul se făcea din nou nevăzut, cotind-o Într-un meandru ascuns de o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată. Duna noroioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]