354 matches
-
întins pe spate în pat. Lumânările pâlpâiau, gata să se stingă. Timpul explorărilor trecuse, ca și cel al sărutărilor, al mângâieilor și al frământărilor, și ea îngenunche deasupra lui, cu bogăția aceea aurie revărsându-i-se peste față ca un stufăriș des, cu ochii ultramarini ascunși, cu mâinile lungi ale bărbatului frământând și mângâind sânii ei mici și ridicați, cu coapsele femeii fremătând ușor pe măsură ce cobora, după care Vultur-în-Zbor s-a trezit în ea. Tot atât de ușor, făcând ca totul să dureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mea nu este decât o pată infimă pe potirul strălucitor al mântuirii. Cândva, în niște clipe de mare spaimă de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a Skybarului din LA, elegant, șic și dungat, cu paturi joase de club, lămpi cu căldură și candelabre de diverse forme geometrice, care Îmbrăcau totul Într-o lumină discretă. Un bar din sticlă opacă se Înălța din spatele unui fel de stufăriș intimidant, iar Într-un alt colț fusese instalată o cabină pentru DJ, aproape invizibilă, ca să nu stea În calea incredibilei priveliști a orașului care se Întindea sub noi. Totuși, nimeni nu părea prea interesat În clipa aceea de Hudson și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în calea pădurii verzi-maronii. Diverse semne indicau direcții spre poienițe, case și oameni. Danny zări acoperișurile unor vile în stil Tudor și coșurile unor cabane de lemn extravagante. Încet-încet, calitatea terenului scădea - fără vedere la ocean, fără briza mării, cu stufăriș tot mai des, fără locuințe. Când ajunse pe culme la Malibu Ridge și începu să coboare, simți că fermele de câini trebuie să fie pe aproape. Priveliștea era acum punctată de prelatele unor colibe, iar pelicula de căldură cobora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care avea să Înrâurească hotărâtor destinul omenirii: a trimis o parte din cetași să aducă lângă sursa de hrană femeile și copiii. Socoteala luminatului la minte era bună: la poalele coastei pe culmea căreia se prăvălise monstrul se Întindeau nesfârșite stufărișuri și ochiuri de apă pline de pești și de zburătoare cu cărnița fragedă. Pe deal creșteau păduri de necuprins. Focul Îl cunoșteau demult, știau să-l facă și să-l păstreze. Așa că s-au așezat aici și n-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
obicei, cu cântecele păsărilor, dar, în ziua aceea, nu se auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului. Din când în când, stufărișul foșnea în vânt. Deși se vedeau vârfurile prăjinilor de la steaguri, pe amândouă țărmurile nu se zărea nici un om sau cal. Pe malul de miazănoapte, însă, cei cinci mii de oameni aflați sub comanda lui Saito Toshimitsu, Abe Sadaaki și Akechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâlnirii dintre Râurile Enmyoji și Yodo era destul de larg, dar, nu departe de confluență, Enmyoji era mic doar cât un pârâu. După cele câteva zile de ploaie, însă, curentul era puternic. În timp ce corpul de trăgători al clanului Akechi apărea prin stufărișul de pe malul din miazănoapte și trăgea în rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni în armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot timpul un prilej de a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încălecă și ieși din tabăra de la Nawabu. Îl însoțeau doar câțiva vasali superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă, în sfârșit, Râul Machiya, Hideyoshi își luase precauția de a ascunde un grup de soldați printre stufărișuri și casele țărănești, în timpul nopții. În șa, Hideyoshi sporovăia amiabil ca și cum nu i-ar fi observat, și, în cele din urmă, descălecă pe malul Râului Yada, aproape de marginile apusene ale Kuwanei. Să așteptăm aici sosirea Seniorului Nuobo? întrebă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căscată. — Iisuse, doar nu vrei să spui că voi două ați făcut deja...? — Nu încă. Long John Silver e încă în cutia lui, dar într-una din zilele astea Eva o să fie puțin mai emancipată... Și Sally zâmbi nostalgică pe deasupra stufărișului. — Poate că nici nu contează așa de mult că suntem blocați aici. Așa măcar avem timp, atât de mult timp plăcut, iar tu poți să te uiți la rațele tale... — Egrete, sări Gaskell. Și-apoi o să ne trezim cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ceva. Cum ar fi explozia unei ambarcațiuni și niște cadavre. — Am putea să umplem o canistră cu benzină, s-o lăsăm peste bord și s-o împingem până plutește departe de vas înainte să-i dăm foc. Și să incendiem stufărișul? Și ce dracu’ mai vrei? Un afurisit de holocaust? — Ge, dragule, nu faci decât să mă descurajezi. — îmi folosesc creierul, nimic altceva, răspunse Gaskell. Dacă mai continui să vii și cu alte idei la fel de sclipitoare ca asta, o să ne bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
eu de ce, zise Gaskell. Pentru că tu te-ai dus și-ai furat afurisitul ăsta de Hesperus! Uite de ce! — Nu l-am furat! L-am... — Asta să le-o spui caraliilor! Numai spune-le. Apucă-te acum și dă foc la stufăriș și-o să-i vezi cum tăbară pe noi și încep cu întrebările. Ceva gen a cui e ambarcațiunea și cum se face că voi navigați cu vasul de agrement al altcuiva... Așa că trebuie să scăpăm de aici fără publicitate. începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Dar care-i problema cu salteaua? — Pe o asemenea vreme? Ai încercat să cârmești vreodată o chestie de genul ăsta? E greu s-o faci și într-o zi cu soare și fără vânt. Dar acum o să nimeresc direct în stufăriș și, oricum, ploaia îmi mânjește ochelarii. — în ordine. Atunci o să așteptăm până trece furtuna. Cel puțin acum știm cum să ne descurcăm. Sally se întoarse în cabină și închise ușa după ea. Rămas afară, Gaskell se ghemui lângă motor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
păsa nicidecum ce se întâmpla cu ea. Vâsli prin valurile micuțe, ce împingeau în larg vestele de salvare, îndepărtându-se și ea de ambarcațiune. Vântul sufla din spate, iar salteaua aluneca ușor pe ape. în cinci minute Eva ieșise din stufăriș, luase colțul și pierduse din vedere ambarcațiunea. Undeva în fața ei, în întuneric, erau apele largi unde văzuseră ei șalupele, iar dincolo de ele era țărmul. Dintr-o dată Eva se trezi dusă de vânt într-o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva ieșise din stufăriș, luase colțul și pierduse din vedere ambarcațiunea. Undeva în fața ei, în întuneric, erau apele largi unde văzuseră ei șalupele, iar dincolo de ele era țărmul. Dintr-o dată Eva se trezi dusă de vânt într-o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise, iar Eva se întinse pe saltea, gâfâind. I-ar fi fost mai ușor dacă scăpa de vestele de salvare. Ajunsese destul de departe de ambarcațiune ca să știe că sunt bine ascunse. Le împinse între trestii, după care ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zise inspectorul și-și scoase haina. — Cer să mi se aducă un avocat, spuse repede Wilt. Inspectorul Flint își puse înapoi haina pe el. — Așteptam să aud asta de la tine. Henry Wilt, te acuz în mod oficial de... 16 în stufăriș, Eva salută zorii unei noi zile umflând salteaua pneumatică pentru a zecea oară. Fie că se spărsese pe undeva, fie că i se stricase ceva la valvă, dar, orice-ar fi fost, înaintarea Evei fusese excesiv de lentă și până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
salteaua pneumatică pentru a zecea oară. Fie că se spărsese pe undeva, fie că i se stricase ceva la valvă, dar, orice-ar fi fost, înaintarea Evei fusese excesiv de lentă și până la urmă femeia fusese obligată să se refugieze în stufăriș, departe de canal. Aici, prinsă între firele de trestie, își petrecuse o noapte în noroaie, dându-se jos de pe saltea ca să o umfle și apoi urcându-se înapoi pe ea și încercând să curețe mâlul și buruienile care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atunci când le purta, dar când acestea erau în mare măsură dezbrăcate de pe ea, Eva era sigură că n-avea nici cel mai mic chef să apară astfel în public. Pe de altă parte, nici nu putea sta toată ziua în stufăriș. Așa că s-a aruncat cu capul înainte, trăgând salteaua pneumatică după ea, pe jumătate înot, dar mai mult târându-se prin noroi și apă. în cele din urmă reuși să iasă dintre trestii și păpuriș în largul apei și descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spere că femeia care locuia acolo va fi înțelegătoare și - cu puțin mai mult noroc - destul de masivă ca să-i poată împrumuta niște haine până ce ajungea acasă. în acest moment Eva și-a dat seama că își lăsase geanta undeva în stufăriș. își amintea că o avusese cu ea pe timpul nopții, dar probabil că îi căzuse de pe saltea atunci când o umfla. în fine... acum nu se putea întoarce s-o caute. Trebuia să-și continue drumul așa, fără ea, și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să judece logic. Nu se putea să nu existe vreo metodă prin care să anunțe pe cineva unde sunt și că au ajuns la anaghie. Nu puteau fi prea departe de uscat. Din câte știau ei, uscatul era chiar dincolo de stufăriș. Gaskell ieși și se cățără pe vârful cabinei, dar în afară de turla bisericii din depărtare, nu reuși să vadă nimic dincolo de trestii. Poate că dacă ar lua o bucată de pânză și ar flutura-o, cineva ar putea să-i detecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care consta în rachiu cu cremă de ou și Irish coffee - și medită la comportamentul imoral al colegilor săi de breaslă mai scandalagii, în strictă legătură cu ziarul de duminica trecută, văzu deodată cu surprindere ceva care se bălăngănea pe deasupra stufărișului din Eel Stretch. Semăna cu un ciorchine de baloane, niște baloane albe, în formă de cârnat, care se ridicară puțin și apoi dispărură. Părintele St John Froude se cutremură, închise ochii, îi deschise iar și se gândi la virtuțile abstinenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se întreba acum dacă nu cumva greșise în privința Evei și dacă soția lui nu era cumva moartă, când îl cuprinse somnul. în curtea bisericii, Eva urmări cum reverendul St John Froude coboară înspre adăpostul bărcii și începe să vâslească către stufăriș. Imediat ce bărbatul dispăru, ea începu să urce cărarea spre casa acestuia. De vreme ce părintele paroh era plecat, Eva era dispusă să înfrunte riscul întâlnirii cu soția lui. Se strecură pe poartă în curtea casei și se uită în jur. Locul degaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu mai vii, îi zic. El e tăcut. După un timp, mă roagă să fac o plimbare cu el. Eu îl refuz. El o pornește la drum. Ezit, apoi picioarele mele îl urmează. Poteca de pe malul râului îi duce în stufărișul des. După jumătate de milă, ea se întoarce brusc, zice că nu mai poate merge mai departe, că trebuie să plece. Ca un leu care prinde o căprioară, el o saltă de la pământ. Ea se zbate să se elibereze. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi spuse pe un ton ce nu admitea replică: — Ascunde-te! zise. Stăpânul tău trebuie să știe ce s-a întâmplat aici. Bătrânul șovăi puțin, dar se supuse îndată; se strecură printre jaime și sheribe și dispăru ca înghițit de stufărișul minusculei lagune. Laila îi chemă apoi pe fiii soțului ei, pe femei și servitori, își luă copilul cel mic în brațe și așteptă mândră și nemișcată ca omul care părea comandantul grupului de soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aici cu patru oameni; știi ce ai de făcut dacă apare targuí-ul! Cincisprezece minute mai târziu, Laila se întoarse să privească pentru ultima oară, acolo jos, în fundul micii depresiuni, apa din guelta, jaimele și sheribele, caprele din țarc și, aproape de stufăriș, colțul unde pășteau cămilele. Toate acestea și un bărbat era tot ce avea pe lume, în afară de pruncul pe care-l ținea în brațe, și o cuprinse teama că nu-și va mai revedea nici sălașul, nici bărbatul. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]