304 matches
-
și noțiunea de soartă, pe parcursul unei vieți, În cerc sau labirintice, calme sau năvalnice, ne apare ca iluzorie, ca „minciună”, iar alteori, adeseori și pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră, a ochilor minți, și noi o primim stupefiați, uneori Îngroziți și Încercând a-i desluși dacă nu tot sensul, măcar o parte, o aluzie, așa cum regele Babilonic În plină petrecere și luxură totală a citit, speriat, pe peretele din față, cele trei cuvinte: Manel, tekel, fares Înscrise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Enășoae: „N-am nevoie de competenți, eu am nevoie de disciplinați!” Poți să-i întrerupi și să-i întrebi: „Da’ cine ești, la urma urmelor, tu?” Nu poți! Carol Isac, împreună cu care am trecut în revistă „perlele” jockey-ului, era deopotrivă stupefiat și indignat. Crede însă că nu mai e nimic de făcut: „Protestezi în chestiunea chimiei (a poluării chimice - n.m.), atingi «Familia»; faci caz de competență, te poți alege cu un șut în fund...” Dacă i s-ar „aplica”, el, Carol
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care Direcția Asia nu-l mai dorea, având în vedere pozițiile sale "originale", și care fusese acceptat cu greu, în urmă cu doar două săptămâni, la Direcția culturală. Ce a spus "proprietarul mâinii" m-a lăsat și ne-a lăsat stupefiați pe toți: "Nu-l cunosc prea bine pe tovarășul Macovei, dar am impresia că are o atitudine cam distantă față de clasa muncitoare"! Atât! În acele vremuri era însă suficient pentru a-mi lua adio de la Chile și nu numai! Directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și abuzul la care sunt supuse. Al treilea stadiu al violenței reprezintă doar o virtualitate a cărei concretizare este blocată. Disponibilitatea de a exercita violența pe care o demonstrează acest mic funcționar din categoria nevrico- șilor caragialieni cu aparență benignă stupefiază. Lefter este pregătit să tortureze pentru a scoate de la cele trei femei sau doar de la cea însărcinată adevărul, adică recu- noașterea presupusului furt, pentru care funcționarul nu are nicio dovadă. „- Ia, dă-mi- le, mă-nțelegi, la discreție, să stau eu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nici pe varianta rațional-imorală să-i fure avutul. În schimb, cei doi ciobani reacționează pentru stingerea conflictului (care era de fapt o stare de tensiune derivată din reușita celui de-al treilea și nereușita lor), într-un mod care ar stupefia orice etică a modernității, anume: stârpesc termenul de comparație. Etica mioritică privește tipul de comportament în care tensiunile și conflictele se rezolvă prin anularea (anihilarea, distrugerea) termenului de comparație care ne pune într-o situație defavorabiă. Reacția celui anihilat este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
vrut și ei să joace Trei surori (vârsta Irinei - optzeci de ani etc). Se întrerupeau spunând când au jucat și cu cine, făcând aprecieri despre partenerii de atunci și cei de acum. Își aminteau ce le spunea Stanislavski. Studenții erau stupefiați, venea totul de peste vremuri ca o pâclă. O actriță mai stingheră a spus monologul Zarecniei. Monologul din final cu viața ei. Stupefacție (a se comenta asta). Spectacolul nostru va avea niște împrumuturi. Se va face un scenariu din scrisorile lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
e vorba de o lume întreagă un miliard de oameni și de spațiu. Am auzit de mai multe ori acest raționament. Tinerii revoltați din secolul XXI urcă bulevardul veacului al XIX-lea pe sens interzis, în timp ce noi, bătrânii, ne uităm stupefiați la ei. * * * Tyr, de unde regele Hiram i-a trimis pe calea mării lui Solomon, aliatul său, aurul și lemnul prețios cedru, chiparos și santal necesare înălțării primului Templu. Pe vremea când Isus a trecut pe aici, hipodromul roman în formă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
descopere În arhivele c.c.-ului procesul verbal al excluderii din c.c., din partid și din conducerea Uniunii Scriitorilor a lui N. Breban, Într-o ședință ținută sub conducerea lui N. Ceaușescu, În februarie ’72. Dar ce m-a stupefiat și m-a Întristat cel mai adânc citind stenograma acestei triple excluderi - publicată În revista Dosarele istoriei, numărul 8 (84Ă din 2003 - nu au fost aceste „excluderi”, cât raportul conducerii de atunci a Uniunii Scriitorilor, al Biroului Uniunii, În care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sunt și rămân astfel din „fire”, din neputință de dezvoltare, de adaptare, iar alții, puțini dintr-o prea bună, excepțională „adaptare” la acele „perioade” psiho-fizice ale tinereții sau copilăriei, pubertate și adolescență. Când au sclipit, au „performat”, uimind, uneori chiar stupefiindu-i pe adulții din preajmă, părinți, educatori, dar și pe alții, gazetari de exemplu, În goana după „senzațional”. Forme mimetice de care se Îndrăgostesc unii pedagogi, maimuțăreala, uneori extrem de iscusită, abilă, inventivă, a valorilor lumii adulte, a problemelor ei, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cupluri au fost cele care m-au Întâmpinat și ajutat În primii mei ani parizieni: Aurora Cornu, cu soțul ei, regretatul Aurel Cornea, și Virgil Tănase, cu soția sa, Doina. Deși, În lunga și „fierbintea” vară a lui ’71, când, stupefiat de brusca și brutala Întoarcere a lui Ceaușescu spre primatul partinic, stalinist În domeniile majore ale vieții românești - „Tezele din iulie” -, de fapt, Începutul unei dictaturi personale În sânul dictaturii estice, a „proletariatului”, neștiind bine ce atitudine să iau, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își făcuse deja, ajutat și de amicul Țepeneag, câteva relații literare interesante, pregătea o teză de doctorat cu faimosul hermeneut Roland
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atribute caracteriale ce defineau la ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Informația Bucureștiului. Iar când încă mai tremuram pentru ultima „viză”, cea mai „barosană”, a directorului politic și absolut al editurii, poetul ilegalist Ion Bănuță, acostându-l odată în marele hol, el mi-a dat un răspuns care m-a stupefiat, eu, noi, obișnuiți cu numeroasele și nesfârșitele grile și cenzuri ale puterii: „Eu, tovarășe Breban, îți voi citi noul roman după apariție!...”. Și așa s-a și întâmplat, a fost de altfel singurul meu roman, și înainte, și după Absența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încărcată de electricitate, de formidabile contradicții „ideologice” - un singur exemplu: activiștii superiori erau mai „deschiși” tinerilor „revoluționari” decât mulți colegi „consacrați”, țin minte că atât Ghișe, dar și Marin Rădoi, când se făceau listele pentru vorbitori, au insistat, uimind și stupefiind pe unii scriitori, „tovarăși mai vechi” și rigizi, ca Țepeneag, Dimov, Ivănceanu și alți „indezirabili”, să aibă dreptul de a vorbi!... Consiliul s-a întrunit atunci în pripă și, cum convenisem cu Macovescu, l-am rugat pe Aurel Dragoș Munteanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
începutul anilor ’70 eram încă departe de a bănui, și eu, și prietenii mei, până la ce forme aberante aproape fascistoide, îl va împinge pe Ceaușescu paranoia sa politică, tot mai evidentă, tot mai nocivă, tot mai greu de limitat. Eram stupefiat de incapacitatea elitei științifice și culturale de a reacționa în fața unei dictaturi ce se năștea, aproape fiecare încerca să-și apere propriile poziții sau să apere „pozițiile câștigate” ale breslei. Și încă nu știam, „nu aflasem” ceea ce urma să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
medievalității târzii?!... Ce l-a legat pe acest autor atât de puternic de țară încât, având argumente mult mai mult solide decât alți colegi, „fugiți” și ei, și care, până azi, au ales exilul, s-a întors „de fiecare dată”, stupefiindu-și nu numai colegii, dar și pe cei care-i dădeau vizele de ieșire, sperând ei, probabil, să scape de unul dintre dizidenții cei mai cunoscuți, de unul dintre fermenții „pe față” ai împotrivirii?! Nu puțină lume, în țară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
emisiuni de istoria artei. Majoritatea erau filmate dinainte, așa încât sâmbătă seara le puteam vedea, autocritic, împreună cu cei de-acasă. Odată, s-a întâmplat să stea lângă mine unul din fiii mei, care trebuie să fi avut, atunci, vreo patru ani. Stupefiat de prezența mea simultană pe ecran și în casă, el s-a interesat, mai întâi, dacă cel de la televizor era, într-adevăr, tata, după care s-a întors spre mine, cel viu, de lângă el, și m-a întrebat aproape agresiv
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cârciumi periferice. Când Povestitorul întârzie puțin, îi găsește pe amici la a doua a treia țuică. Memorabila vorbă „Crai de Curtea-veche” îi iese Penei Corcodușa tot într-un acces etilic care o preface într-o „fiară”, cu limbaj ce-l stupefiază până și pe Pirgu. În schimb, la Marin Preda, la beție, un personaj din secta „streliților” aude voci. Bere bea Vitoria Lipan, dar la Hanu Ancuței se bea exclusiv vin, rachiu prin excepție. Vinul cu ulceaua, din oca. Ocaua avea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ca mijloc de transport al pietrei, fără a încăleca. În satele moromețiene căruța este însă absolut necesară și pierderea cailor, o tragedie. Fără ei, personajele s-ar duce „la secere” pe jos! Disconfort și umilință publică. Ilie Moromete nu e stupefiat de fuga fiilor săi, ci de faptul că aceștia i-au luat caii. Căruța devine corabia lui Ulise. Pațanghel și Miai din O adunare liniștită fac o expediție la munte ca să vândă porumb. Ca și Moromete, Pațanghel va relata drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
chiar și cei bogați. Se așteptau să-l găsească locuind într-un palat și să oficieze într-un templu, dar, spre marea dezamăgire a celor veniți, el stătea zgribulit de frig încălzindu-se lângă un cuptor. Vizitatorii s-au oprit stupefiați la o distanță pe măsura averii lor. Atunci, Heraclit s-a ridicat și i-a întâmpinat cu aceste vorbe: "Poftiți! Și aici locuiesc zei!" Iar dacă tot m-ai întrebat ce scriu lângă cuptorul de la Huși, să-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În ținuturile noastre, spiritul de gașcă e covârșitor. Mulți cred că de la Capșa se ajunge mai ușor în Academie decât de la bibliotecă. Sunt prietenos din fire și nu resping viața literară, ci doar unele paliere ale ei. De pildă, sunt stupefiat de superficialitatea unor confrați mai tineri ce se cultivă mai ales pe Internet și pe Facebook. Am răsfoit, în aceste zile, cartea unui tânăr scriitor despre un mare poet român, iar lista lui bibliografică (restrânsă la trei titluri) se deschidea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și de care ne bucurăm foarte mult.Numai că sunt făcute de oamenii în suferință, dar în dezavantajul semenilor acestora,de aceiași categorie socială. Otopeni, Sibiu, București (antitero)cu aprecieri subiective! Citind un articol într-un alt cotidian, am rămas stupefiat de felul cum se împarte dreptatea în țara noastră de către justiția și conducerea statului nostru! Erau relatate câteva întâmplări de la evenimentele din decembrie 1989, de pe Aeroportul Otopeni, unde câțiva criminali au ucis peste 50 de militari și alți câțiva zeci
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
E pescar și iubitor al vinurilor franțuzești, care nu se prea găsesc în zona lui. Lunecăm repede spre subiecte de acasă. Cei doi ne întreabă de ce s-a întors Moldova la neocomunism. Ce s-a întâmplat? Nu puteau înțelege, erau stupefiați. Recunosc că am găsit cu greu explicații. Am vorbit de implicarea KGB-ului, de vina intelectualilor noștri, de faptul că ne-am deznaționalizat, că limba română era interzisă... Vizibil nemulțumit, la un moment dat, Verner mă întrerupe: „Probabil că neocomuniștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ai o meserie cu profil tehnic, ești mînat de anumite rațiuni cînd scrii... Căci, de ce să nu recunoaștem?!, nu poți scrie literatură ca pe o sarcină de serviciu, iar actul de creație nu e o destindere, similară sportului. Mă uit stupefiat la femeia din fața mea, o văd surîzînd, căutîndu-și cuvintele și mă lovește din nou întrebarea: Unde am mai văzut-o?" Cînd mi-a vorbit Brîndușa despre tine, continuă ea, ocolindu-mi privirea, mi-a spus că ai o prietenă foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
domnului Vântu, iar domnul Vântu să facă tot ceea ce îi stă în putință să-l dea jos de la putere pe domnul Băsescu. Nu am însă date legate de implicații politice în reținerea domnului Vântu.“ La ora când scriu, îl aud stupefiat pe CTP vorbind, la fel ca Dinescu, despre „certele înclinații literare“ ale lui Sorin Ovidiu Vântu. Dar despre certele lui înclinații penale, de dinainte și de după ’89, or fi auzit domnii CTP și Dinescu? Oare nu despre asta vorbim noi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]