2,394 matches
-
acestui aparat, să continue totuși, în mod hilar, să încerce să se impună, printr-un ton autoritar și sumbru. Să revedem "opiniile" despre Eminescu emise de prima tabără. Cezar Paul-Bădescu povestește că, în timpul liceului, a fost neplăcut impresionat de modul stupid în care o profesoară de română a făcut apologia poetului și că drept urmare poezia acestuia n-a mai existat pentru el. "De când a devenit discutabil și mai ales acum când - iată - realizez un număr la Dilema despre el, Eminescu a
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
că MEN l-a aprobat cu ochii ănchisi. Iată ansa că mai multe personalități ale culturii române care se află an Franța, dintre care o parte doctoranzi serioși, plus personalități precum Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, au protestat ămpotriva acestei stupide moțiuni. Nu e totuși bizar, ca să nu zicem ămpotriva naturii culturii, ca un dr. ing. incapabil să se exprime corect an propria să limba, precedat de diverși semidocți sau patrioți grăbiți poate declara drept antipatriotic un manual de istorie? Bizareria
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
Em. Galan, Dumitru Radu Popescu sau Aurel Mihale, critici și istorici literări că Ov.S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Savin Bratu, Georgeta Horodinca, Ion Vitner sau Silvian Iosifescu. Dacă privim această realitate de foarte aproape, riscăm să fim absorbiți de oțioasele și stupidele probleme pe care și le puneau protagoniștii vieții literare de atunci și să ne trezim, la sfârșit, obosiți și blazați, cuprinși de o greață de literatură de care nu vom mai scapă poate niciodată. Dacă însă păstrăm o anumita distanță
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
și bunului-gust. "Tata - povestește Monica Lovinescu - mi se părea un uriaș din toate punctele de vedere. Degeaba mă vâram eu la Fălticeni în coșul lui de hârtie, sau la București mă cătarăm pe fotoliul sau, inventând cele mai năstrușnice și stupide diminutive. Lui E. Lovinescu să-i susuri la ureche 'tăticontule', ideea mi se pare acum deliranta. Nu și atunci. Nu și lui: mă accepta pesemne că pe pisică noastră persana, Djala (adusă cu avionul de Cella Delavrancea din Egipt), prin
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
de a mai lucra an tehnică trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, ăn anii '60, ani ai tinereții lor, poeții născuți an preajma unui război ce avea să fie pierdut de români au câștigat bătălia cu stupida poetica a "realismului socialist" creând an consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii un veritabil "mit al literaturii". ăntr-o "complicitate fertila" - cum spunea unul dintre ei - cu cititorii prinși și ei an ănchisoarea unei realități dictatoriale și avizi de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
de comunism a avut un efect neașteptat: elitele intelectuale au devenit partizane, libertatea de gîndire s-a prefăcut în militantism propagandistic, discernămîntul a fost surclasat de adeziuni oportuniste în ordine politică și conformiste în ordine intelectuală. Departe de a fi stupida, înapoiata, "bolnavă de comunism", societatea și-a pierdut încrederea în cei pînă atunci atît de prețuiți, și-a retras interesul în ei, i-a marginalizat. Cum să crezi, cum să mai crezi în cineva care, la fel ca toți ceilalți
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
este faptul că "oțiosul" lui Petru Dumitriu își asumă filosofia și merge cu ea până la capăt, chiar și atunci când - din punctul de vedere al majorității oamenilor - își "sacrifică" interesele. El se căsătorește în mod deliberat cu o femeie apatica și stupida, Gina, pe care o studiază adeseori cu satisfacția perversa de a-si fi făcut sieși o farsă matrimoniala. Și tot el se distrează grozav constatând că există un om, Bébé Longhin, care reușește să-l tapeze, cu ingeniozitate, de diferite
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
alege calea simbolică a unei duble risipiri: o dată timpul armatei, anchilozant („În toată viața noastră nu am întâlnit erori ale naturii câte am găsit în armată”) și apoi Revoluția însăși, la care protagonistul nu poate participa direct, din pricina unui accident stupid. Internat în spital în timpul evenimentelor, el nu poate ieși, pentru că ar fi dezertor, iar rănit, el devine un erou fără voie în deruta generalizată. Contează, așadar, felul în care i se interzice individului, prin farsele destinului, activarea memoriei istorice. De
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
decît pe cea verificabilă istoric. În comediile și „momentele” sale, Caragiale a construit, la rîndul lui, o Românie și un București pe măsură: societate eminamente ridicolă, victimă a modernizării precipitate, neasimilată de fondul autohton. Cetățenii acestei lumi, burghezi și mic-burghezi stupizi, vorbesc și ei la nesfîrșit, într-un limbaj al cărui sens îl pricep doar pe jumătate. Ca și îndepărtații și necunoscuții lor colegi de la cealaltă margine a Europei, ei emit în permanență, cu o facondă iresponsabilă, „adevăruri” proprii care nu
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
în problemă. Avînd privire alegorică, Plantinga vede peste tot simboluri, secvențe de sens în stare a fi prinse într-o narațiune. Plantinga vrea fabule și ocolește problemele, Dennett fuge de narațiuni (intervenția dumnezeirii în istorie i se pare o fabulă stupidă) și caută probleme. Avînd privire alegorică, Plantinga îi reproșează lui Dennett că are privire apostrofică, căci anulează din capul locului dimensiunea spirituală a universului. Așa cum apostroful e semnul care marchează căderea unei litere din componența unui cuvînt, tot așa privirea
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
greu de definit în diversitatea ei cu caractere tipice locale, lumea adevăraților bucureșteni, mahalagii care călcau Calea Victoriei o singură dată pe fiecare an, în serile cu iluminații de Zece Mai". Deschizînd ochii asupra universului la apusul secolului al XIX-lea, "stupidul secol", cum l-a numit Léon Daudet, memorialistul nostru îi consemnează aspectele cu un fior de istorie trăită. Este vorba de ultimii "muscali cu cauciuc" din Piața Teatrului Național, "monumentali eunuci în lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Z. Ornea Am mai scris, în revista noastră, de două ori (ultima oară acum cîteva luni) despre cărțile care dau curs acelui stupid scenariu potrivit căruia Eminescu a fost victima unui complot (liberalo-junimist) menit să-l excludă din viața publică în calitatea lui de eminent gazetar. Membrii marcanți ai cabalei ar fi fost, printre alții, protectorul poetului Titu Maiorescu, prietenii săi Slavici și
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
poetul, să ne întrebăm încă o dată, ar mai fi apărut azi gazetarul? Însă, din nou, oricîte erori ar fi avut acest sumar al volumului din 1883-1884 meritul lui Maiorescu de a-l fi publicat este imens și, de fapt, în ciuda stupidelor și năstrușnicilor acuzații ce îi aduce dl Cernăianu (și, s-a văzut, alții) marele critic s-a purtat ireproșabil cu poetul în suferință, istoria noastră literară nemaicunoscînd un caz similar de infinită solicitudine și grijă protectoare. Pentru că boala lui Eminescu
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
Ioan Hudiță devine, în această ipostază, un Gonzalv Ionescu al lui G. Călinescu, care, pentru a căpăta o catedră, ar fi fost în stare să reintroducă iobăgia în țară. Istoria, se vede bine, din nou, e vicleană și plină de stupide ironii. Ioan Hudiță, Jurnal politic, vol. II (7 septembrie 1940-8 februarie 1942). Studiu introductiv și note de acad. Dan Berindei. Editura Institutul European, 2000.
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
pe Mircea Eliade: unde sînt însă Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Emanoil Bucuță și atîția alții?". Linii aspre, impregnate de-o prezumată amărăciune, dar care nu puteau fi altminteri, deoarece ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată unui tendenționism, oricare ar fi el. Există de-o parte servituțile spiritului critic înjugat la felurite forme de constrîngere, pe de alta libertatea
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
ziua republicii de la Ploiești" - p. 41) sau în parafraze. Între mărcile distinctive ale stilului lui Steinhardt aș include și enumerarea, exasperarea seriilor de sinonime: "tremurînd de spaimă, nădușiți de groază, porniți în orice clipă să dea birul cu fugiții, neîndemînateci, stupizi, buimaci" (p. 102); "nebunul, dobitocul și caraghiosul de mine" (p. 111); "foc supărat, întristat, indignat, revoltat, amărît, cătrănit, mîhnit peste măsură, cu sufletul acrit și răscolit de stilul ultimei tale scrisori - circumlocuțional, simandicos, obsecvios, fastițios, năzuros, meandric, contabilicesc" (p. 165
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
al literaturii noastre nu ține de tematică, ci de atitudine. N-am spațiu să argumentez. Geniala proză a lui Sadoveanu, unul din marii scriitori ai secolului, n-a fost decît prea tîrziu și nu radical scăpată din chingile morale ale stupidului sămănătorism de după 1900. Ce exemplu mai înfricoșător aș putea da? întorcînd o vorbă a lui Soloviov, citată de Cioran în Schimbarea la față, aș încheia spunînd că națiunile sînt, în primul rînd, ceea ce ele înseși gîndesc despre ele. Minoratul nostru
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
Deși, mai la bani mărunți, cetățeanul vrea și integrare în U.E. și ca România să intre în NATO. Iar actualul premier se bucură de o considerabilă încredere din partea persoanelor sondate! Cum e atunci cu direcția? Nu cumva această întrebare e stupidă? Și cum nu-i pot bănui de prostie pe autorii de sondaje, ce rost are o întrebare stupidă în sondajele lor? Ce rost are apoi ca autorii de sondaje să se joace de-a probabilistica politică propunînd drept candidați la
Un Hamlet al sondajelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16940_a_18265]
-
Iar actualul premier se bucură de o considerabilă încredere din partea persoanelor sondate! Cum e atunci cu direcția? Nu cumva această întrebare e stupidă? Și cum nu-i pot bănui de prostie pe autorii de sondaje, ce rost are o întrebare stupidă în sondajele lor? Ce rost are apoi ca autorii de sondaje să se joace de-a probabilistica politică propunînd drept candidați la președinția României persoane care nu și-au exprimat o asemenea intenție? Candidații virtuali la președinție nu sînt nici
Un Hamlet al sondajelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16940_a_18265]
-
realizarea artistică) este fără termen de comparație în romanul nostru de dinainte de Camil Petrescu." (Despre nostru, vezi mai sus.) Comentariul dedicat enigmaticei scrieri se încheie interogativ: Cine să fie autorul acestei minunății de tehnică literară dintre toți acești insipizi și stupizi autori de romane populare de la mijlocul secolului trecut? Editorul de astăzi presupune pe criticul, esteticianul și poetul Radu Ionescu. Dovezile lipsesc." Mi-am amintit recent de Catastihul amorului prin hazardul răsfoirii unei vechi mape de corespondență. Alexandru Călinescu îmi scria
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
directoratul ziarului Viața, directoratul la Teatrul Național, membru activ în Asociația Româno-Germană. Aceasta demonstrează cît erau de neînduplecați, neiertători chiar, scriitorii cu un strălucit, totuși, coleg al lor, la moartea căruia își aminteau numai de colaboraționismul său antonesciano-hitlerist. Vremuri, cam stupide, de început de ceea ce toți credeau a fi o eră nouă. Societatea Scriitorilor Români n-a pregetat, și ea, în noiembrie 1944, să anunțe epurații săi. Să-i amintesc: Ion Petrovici, Al. Marcu, Ion Marin Sadoveanu, Romulus Dianu, N. Roșu
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
și care a fugit din PNȚCD pentru a obține voturi personale, în calitate de făcător de bine al urbei. Bucureștiul, care părea la alegerile locale de pînă acum afacerea din capul locului cîștigată de CDR, a devenit obiect de schimbare. Ar fi stupid să considerăm Capitala, azi, un oraș care s-a vopsit în roșu fiindcă dl Oprescu se află în fruntea sondajelor de opinie. Probabil că în turul doi dl Oprescu va fi înfrînt. Probabil, dar nu sigur. Cînd o afacere de
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
și într-o altă formulare, întărind cuceritoarea pledoarie pentru cunoaștere și măsură a compromisului inevitabil. Un film dominat de Maja Komorowska, înger păzitor al unui puști (autorul însuși!) pe care-l inițiază în tainele supraviețuirii în demnitate, la vreme de stupidă restriște. Originala ecranizare polemică a piesei scrisă de Ioan Paul II Frate al Dumnezeului nostru (Polonia, 1997) enunță interogații legate de o veche dilemă - credința în Artă sau în Dumnezeu, dar și privind descoperirea vocației: creația cu trufie demiurgică ori
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
nouăzeci și nouă de cenți, poți lua un lunch. Și cultural New Yorkul e un oraș de nedefinit. Librăriile sînt mai rare și mai greu de găsit decît oriunde. în chioșcurile de ziare, e mai lesne să-ți procuri suveniruri stupide decît un ghid ca lumea al orașului. Despre cărți, new-yorkezul n-a mai auzit din anii de școală. Dar la Metropolitan Opera snobii plătesc biletul cu echivalentul unei lefi mijlocii din România umplînd superba sală și cele patru rînduri de
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
să distingi cît este mimare și cît ardere autentică. E adevărat că în cartea lui N.Ț. există uneori și kitsch și stridențe, impurități care zgîrie urechea esteților. Oare numai subtilitatea, numai rafinamentul dau culoare poeziei? Pun și eu întrebări stupide, compromițătoare, dar mă gîndesc că alăturarea galbenului de roșu face simțurile să zbîrnîie și asta nu e puțin lucru. Cam așa sînt textele lui N.Ț. Supărătoare prea multele trimiteri culturale - etichete excentrice lipite uneori pe cine știe ce complexe, dar unde
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]