386 matches
-
ce e Patria, ce-i cu România și cu limba strămoșilor. Se visează Eminescu, dar de sub sutană îi scapă coada dracului. Fleică și Drapelul, Folkul și Porcul! Iată programul său electoral. Nu trebuie uitat că un asemenea instrument de produs stupidități trebuie plătit și bine hrănit, ca să umple buzunarele cu îngrășăminte el are nevoie de Mercedesuri cu tarif redus pentru că în Dacia i se apleacă; vrea să fie gâdilat la găoz și, mai ales, să fie întâmpinat cu pun-te masă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
protecția sfîntului respect al poporului pentru instruire, cărți și intelectuali." În sfințenia acestui respect există binele, Belloin cu ai săi, și răul, care s-a dovedit mai tîrziu a fi fost învins. Există stalinismul în germene în candoarea enciclopedismului și stupiditate în inteligență. Există diferența dintre "savanți" și "profani", conducători și conduși ("pro-fanus" fiind cel care rămîne în afara templului științei, transmutat în spațiul tabu de către incinta școlară, apoi sectară). Există metamorfoza lui magister în dominus. Autoritatea intelectuală ca argument al dominației
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să fim cu toții. E o iarnă imbecilă în continuare! Abia o mai suport! Bucurie și liniște! Al tău, cu tot gîndul cel bun, Aurel Borca, 14 martie 1985 Dragul meu, Ies din iarnă fără limbaj, cam tîmpit, sec, prăbușit între stupidități orgolioase, dar cu sentimentul că totul se va schimba în bine odată cu venirea căldurii. Seri și dimineți reci. În rest, soarele. Omătul s-a cam dus. Un buletin constatativ care-mi împuținează ridurile. Acum o săptămînă am fost la P.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
leziuni mai mult sau mai puțin imaginare. Trista realitate economico-socială îi face pe mulți să creadă că procesomania este o sursă de existență mai sigură și mai avantajoasă decât munca. Interesați financiar, rechini ai barourilor autohtone îi încurajează în această stupiditate, astfel încât granița între calomnie și altceva dispare în ochii celor puși pe făcut bani în sălile de tribunal. Interviul realizat de dna Laura Lica, pentru Evenimentul zilei, cu dl Richard N. Winsfield, celebru avocat în legislația de presă, dovedește cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
tânguieli ori răsteli, de la resemnarea mioritică fără mioare la ideologii create de analfabeți hiperactivi. Am închis ochii la postmodernismul unor oameni fără experiența modernității și am descurajat somnabulismul epistemologic al unor rătăciți cumsecade. M-am făcut chiar că nu văd stupiditatea unor eforturi deconstructiviste săvârșite pe buza prăpastiei. Am văzut carismatici locali fierbând împotriva foștilor comuniști basarabeni pentru a se arunca apoi la picioarele șleahtei comunisto-securiste din „țărișoară”. Citesc destul de regulat câțiva din scriitorii de vârf ai Basarabiei. Sunt îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
1968. M-a amuzat întotdeauna sintagma „comunist de omenie”. Nu din cauză că nu ar fi avut niciodată vreo acoperire. La nivelurile de jos ale nomenclaturii, ba câteodată chiar și mai pe sus, am întâlnit eu însumi oameni care încercau să ocolească stupiditatea sistemului pe care îl reprezentau prin sprijinirea unor inițiative sau măcar prin tolerarea unor acțiuni care dădeau bunului-simț ceva mai mult loc de manevră. Era faimoasa strategie a “îmbunătățirii sistemului dinăuntru”. Finalmente, ea s-a dovedit o altă tristă utopie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a rămas de pomină. Aveam și eu ceva fru mos în mine: niște gene lungi și în toarse. Îmi aduc aminte odată, când am făcut cunoștință cu poetul George Lesnea, că mi-a spus: „Vai, ce gene îmbârligate ai!“ O stupiditate ca asta ți se înfige în minte și n-o mai uiți. Ei bine, am fost reclamată la Cadre că vin la birou cu gene false și, credeți-mă, am fost cercetată pe viu. Cel mai mult mă deranja felul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
foarte apropiat. Sunt inginer. Pe vremea aceea eram un ateu convins, singura mea credință fiind știința, cunoașterea demonstrată prin legile fizicii și matematicii. Credința în alte forme de manifestare decât cele materiale (și verificabile) mi se părea cel puțin o stupiditate. Chiar dacă formația mea interioară este una umanistă, instruirea tehnică pe care mi-o însușisem prin studii mă împiedica, în condiții normale, să accept cu ochii închiși un experiment de pe urma căruia să nu constat ceva concret. Dar eu eram deschis experimentului
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Didinei Canta cuzino, măsurându-mă lung de sus și până jos fiindcă purtam haină și lavalieră negre În loc de frac cu crăvățică albă, pe care nu le aveam și nici că le-aș fi pus pe mine. (Nu protesta Împo triva stupidității obiceiului de a pune cravată albă, scria Taine. Un salon este ca o expoziție de mărfuri, iar tu ești ca o simplă marfă care trebuie expusă ca să-și găsească clienți.) Dar mai este și o altă față a omului ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o seară, sunt treizeci de ani de atunci, pe Calea Victoriei, amestecată Într-un cârd vesel de prostituate din acel gen mărunt și obișnuit pe atunci, o plevușcă de prosti tuate foarte tinere, aproape niște copile, depravate Încă de mici, din stupiditate sau rele năravuri de acasă; cu totul improprii oricăror Îndeletniciri, și mai ales celor venusiene, pentru care nu aveau de oferit decât o bucată de trup omenesc Încă inform, Întârziat și rămas locului În creșterea lui naturală, chircit și pipernicit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
știe că ființa iubită, dacă și-ar cunoaște o singură clipă sâmburele ideal ce este iubit, s-ar absorbi luminii care îl scaldă. În acest mod, oricine nu răspunde unei mari iubiri e vinovat și pedepsit totodată cu sărăcia și stupiditatea sa.“ Impresia mea este că, la fel ca în cazul lui Sebastian, Jurnalul va fi marea operă a lui Ion Negoițescu. Mi-aș dori să fiu în viață și să scriu la publicarea lui.1 9 1. Acest text reia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai mare. Când focul meu a cuprins totul afară de obiectul său, când acest foc, nutrit sexual, e totuși de o amploare spirituală extremă, transcendență pură în văpăi - ce pedeapsă mai mare poate fi pentru indiferența față de focul meu decât sărăcia, stupiditatea, materialitatea grotescă a ființei iubite? Și nu e deloc drept să se spună: nu a meritat să iubești atât de mult pe cine nu a știut răspunde decât cu indiferență și cruzime iubirii tale. O astfel de înțelepciune, ca orice
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
știe că ființa iubită, dacă și-ar cunoaște o singură clipă sâmburele ideal ce este iubit, s-ar absorbi luminii care îl scaldă. În acest mod, oricine nu răspunde unei mari iubiri e vinovat și pedepsit totodată cu sărăcia și stupiditatea sa. Desigur că, astfel conceput, jocul iubirii e tragic, adică într-o plasă închisă și fără scăpare. El e totodată creștin, adică întemeiat nu pe plăcerea senzuală a iubirii (care nu e exclusă, ci mântuită în spiritualitate), ci pe semnificația
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Stalin, așa de gustată de lumea unui Averell Harriman : „Câte divizii are Papa?”. Triumful oligofreniei S-au împlinit patru decenii de când în sinistra toamnă a unui an bogat în dezastre s-a săvârșit o crimă atât de cumplită, încât însăși stupiditatea ei strigătoare la cer pălise sub imensa ei oroare. Un om de geniu, dătătorul unei opere a cărei incredibilă vastitate îngreunează cunoașterea nenumăratelor ei splendori, a fost smuls într-o seară din sălașul muncii lui de savant, târât în bezna
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Problema moralei - eterna ̀ ntrebare : ce este bine și ce este rău - m-a preocupat cu înverșunare și durere din primii ani ai tinereții” - cf. Ipocrizia disperării, p. 86), toate aceste înfățișări ale răului sunt, în viziunea lui, reductibile la stupiditate, la prostie ; există un fel de idealism al prostiei care l-a fascinat irezistibil pe Mazilu și pe care el l-a aureolat în faimoasa sintagmă Proștii sub clar de lună. „Un om prost nu poate fi niciodată moral”, spune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ieri, ca și alaltăieri, ca și de un an și ceva încoace, am avut o dimineață cu stări și gînduri contradictorii: unele iuți, drăcești, absurde - „fiori de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită, îmi produce o teribilă (citez iarăși din Bacovia) „enervare pe gînd”. Cum a apărut „rîia” asta? Mi-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pentru Cațavencu ideea de Progres vine odată cu vertijul pe care acesta îl creează. „(...) că legea progresu- lui este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.” Sigur, vedem în discursul lui Nae Cațavencu un exemplu de stupiditate, pentru că suntem tentați să sanc- ționăm prin râs și uneori prin seriozitatea moralei suficiente absurdul afirmațiilor sale. Uităm că acest discurs exaltat și-a făcut efectul și și-a câștigat publicul. Uităm că falimen- tul logicii tradiționale nu exclude însă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu comandantul sau orice ofițer care să mă asculte, nu cu cel care mă acuzase de spionaj la Constantinopol în 1937... Și atunci ca și acum nu pot să nu mă abțin să nu izbucnesc în râs în fața acestei absurdități, stupidități... Dar iată că într-o seară, un locotenent englez tânăr, mare cât ușa, intră în cameră și mi se adresează: Domnule Vizanty, vă rog să mă urmați, luați-vă toate lucrurile, tot ce aveți. Nu vroiam să mă gândesc la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui mentală, ipochimenul bate câmpii candid și face porcării din stupiditate și inadecvare. Dacă încerci să-l trezești, nu-nțelege ce vrei: înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales, adumbrit intelectualmente și tembel. Nu poate fi vindecat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un depozit de viitoare citate. Se adresează contemporanilor, dar mai ales secolelor care vin. E o instituție. Prin urmare, nu poate greși, nu poate fi întrerupt și nu poate fi contrazis. E monumental și ridicol. Gestul e scenografic, privirea - oțelită. Stupiditate solemnă, cu irezistibil efect soporific. 4. Vorbitorul constructiv. Înțelege repede și are propuneri practice. Agitat, tonic, diurn până la insomnie. Nu crede în obstacole, dubii și melancolii. Vrea să te ajute, chiar dacă n-ai chef. Vrea fericirea tuturor. Îți explică, surâzând
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În joc e întreaga societate. În familie, la slujbă, la piață, pe stradă, la televizor, toată lumea e înfierbântată, opacă la dialog, de neclintit în opinii, adeziuni și incriminări. Analiza e înlocuită cu bâzdâcul, luciditatea calmă cu partizanatul isteric, inteligența cu stupiditatea. Nu pot, în acest context, să nu amintesc o vorbă a lui Dostoievski din Însemnări din subterană: Aferim! VI „CETITUL CĂRȚILOR“ Cele 100 de cărți?<footnote id=”*”>Text publicat inițial în volumul Cărțile care ne-au făcut oameni, Dan C.
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
într-un text programatic, publicat în nr. 71 din noiembrie 1957 al revistei România Muncitoare, în preambulul primului episod al unui lung și trist serial - „va înregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor ieși din comun prin stupiditatea, servilitatea și neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care și-au pierdut nu numai conștiința, ci și măsura. Măsura supușeniei lor față de regimul care a răpit României libertatea ei de a fi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
istoriografiei românești. N.M. și D.T. ANTOLOGIA RUȘINII Texte programatice de Virgil Ierunca „Începând cu acest număr, România Muncitoare întocmește o nouă rubrică - «Antologia rușinii»“. Ea va înregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor ieși din comun prin stupiditatea, servilitatea și neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care și-au pierdut nu numai conștiința, ci și măsura. Măsura supușeniei lor față de regimul care a răpit României libertatea ei de a fi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Am avut parte de toate: bucurii, umilințe, amărăciuni, surprize mai mult sau mai puțin plăcute. Inevitabil, vremurile și-au lăsat sigiliul lor de ceară nu numai pe fruntea omului care sunt, ci și în cărțile mele. Am cunoscut rigorile cenzurii, stupiditatea ideologiei comuniste, zelul activiștilor politici, restrângerea libertății de exprimare. Cu toate astea, am continuat să scriu și să cred în posibilitatea ivirii unor vremuri mai bune și mai generoase. Din păcate ceea ce a urmat după decembrie 1989 a depășit cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]