474 matches
-
iar la Vitellius. — Te ucid! Legatul Legiunii Galbiana îl opri, lovindu-l cu putere peste braț. — Nu așa! strigă Antonius. Pumnalul căzu la pământ. — Ticălosule! izbucni Valerius. Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos roșiatic. O aruncă spre împărat și-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigă Antonius. Pumnalul căzu la pământ. — Ticălosule! izbucni Valerius. Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos roșiatic. O aruncă spre împărat și-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator-ul care se clătina, cu tunica mânjită de sos și doi sturzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator-ul care se clătina, cu tunica mânjită de sos și doi sturzi pe umăr; de pe față i se prelingeau picături de grăsime. — Ucideți-l! Vitellius îi lăsă pe ceilalți să-l ducă spre tricliniu. — E fratele meu. Antonius lovi pumnalul pe care un soldat voia să-l înfigă în spatele lui Valerius. Pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în spatele lui Valerius. Pumnalul zbură prin aer. — Stați pe loc! Toți îi dădură ascultare. Vitellius se lăsă să cadă pe tricliniu. Cu o lovitură de cot, îl îndepărtă pe sclavul care încerca să-i curețe tunica. — Fratele tău... Cei doi sturzi îi alunecară de pe umăr și aterizară pe tricliniu. — O să mori înecat în propriul tău sânge! striga Valerius, continuând să se zbată. Patru soldați îl țineau, dar nu reușeau să-l imobilizeze. Unul îl lovi cu pumnul în față, amețindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aruncă în față. — La fel a făcut și cu Vitellius! se auzi un glas entuziasmat printre râsetele generale. Soldații veniră repede să vadă ce se întâmplase. — Și lui Vitellius, Valerius i-a aruncat în față o farfurie... — ...dar era cu sturzi, nu cu varză, râse Valerius în timp ce gărzile îl scoteau afară. Împăratul nostru se respectă. Când ajunse în prag, zarva se potolise. Valerius întoarse capul și strigă: — Spuneți-le instructorilor că secutor-ul Valerius e închis și că astăzi va lipsi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un iepure după altul, de parcă l-ar fi avut pe masă pe Vitellius. — Din câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata femeie, o căină paharnicul. Oracolul a prezis că Vitellius va domni multă vreme numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici e cald și bine. Ș-apoi aici e casa noastră, și nu în zarea cea albastră. Cucu: Cu-cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mamă dorm îmbrățișați ... Din „Poezii” Constantin Clisu Prozator, poet de talent, publicist, dramaturg pentru copii, este născut la Bârlad la 14 octombrie 1931. Bibliote car, ziarist, conducător de școală românească,este un desăvârșit. Din opera scrisă: „Pentru un pui de sturz” (197 9), „Cântec de dor”, versuri (1980), „Vine moșul pe cărare”, proză pentru copii (1983), „Dorobanț, clanț”, versuri (1984), „Cocoșul singuratic”, proză (1987), „Văluță descoperă lumea”, proză ( 1988), „Un strigăt în noapte” (1992), „Mama nu e vinovată” - roman (2000), „Bastardul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vorbesc despre fericire și mulțumire, despre clipele acelea rare, neașteptate, când glasul dinăuntrul nostru tace și ne simțim una cu lumea. Vreau să vorbesc despre vremea de la început de iunie, despre armonie și repaus încântător, despre prihori și cinteze și sturzi săgetând prin frunzișul verde al copacilor. Vreau să vorbesc despre binecuvântarea somnului, despre plăcerea mâncării și băuturii, despre ce se întâmplă în mintea noastră când pășim în lumina soarelui de ora două și simțim îmbrățișarea caldă a aerului în jurul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
văd pe Hantut. Așa-i spuneam noi nebunului arătat prin păpușoiștile Manei, după trecerea frontului Încolo, către Nistru: Hantutu’. Ne chemam, ne strigam, ne Îndemnam: - Hai, măi, la Hantut! Hai să-l batem! Și ne porneam ca un stol de sturzi când sunt răscoapte vișinile; ca o haită de câini răi. Porneam să-l căutăm pe nebun - și să-l batem. - Haida, măi, să-l batem pe Hantut! Că nu-i di pi la noi! - Hai, măi! Că nu-i de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam că Domnul îngroapă vrăbiile în ramuri / ca să încolțească la primăvară. Știam că liedul pe care-l cântă sturzul / este sufletul lui Iov, după ce și-a pierdut fiii), sunt punctul de plecare pentru textele-psalm (Laudatio Domine; Unde ești, Doamne?; Sufletul; Din pulberi strig către Tine), unde încearcă reiterarea dialogului cu sacrul, posibil în altă epocă a ființei (În turla
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi mulțumit să o fac. Stau la țară; și, de când mi s-au întâmplat acele lucruri din urmă, nu am mai fost la Florența nici douăzeci de zile, dacă le adun pe toate la un loc. Până acum am vânat sturzi cu mâna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare, de păream aidoma cu Geta când se înapoia din port cu cărțile lui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare, de păream aidoma cu Geta când se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă din amărăciune și neobișnuită pentru tine, a încetat, spre părerea mea de rău, iar care este viața mea acum, vă spun
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
este den giumătate de sat,... și un iaz pe valea Ciricului lângă târgul Ieșului, mai jos de iazul monastirii a lui Aron Vodă,... și trii pogoane de vie la Urșăle,... și două pogoane de vie la Șorogari. Și Ilie al Sturzii marele stolnic a aferosât la sfânta mănăstire o crâcimă și locu pentru casă... și alt loc pentru casă... care loc iaste și aproape de mănăstire și-au făcut pe acest loc deasupra crâcimii trapeza sfintii monastiri”. Și, mai departe, vodă spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pastorul cu gravitate. — Și că e bun? Că le-a făcut pe toate? Că iubește ce a făcut? — Cred și în aceste lucruri. Atunci, de ce a făcut puii de cuc astfel încît supraviețuiesc doar dacă-i omoară pe puii de sturz? Unde-i iubire în cazul ăsta? De ce a făcut fiarele care pot trăi doar ucigînd alte fiare? De ce ne-a dat pofte pe care le putem satisface doar făcîndu-ne rău unul altuia? Pastorul rînji și spuse: — Vai. Și lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțea prins în capcană. Deși puteau fi invocate multe contraargumente, singurul care-i veni în minte a fost: — Dar cucii? Pastorul păru încurcat. — De ce a făcut Dumnezeu cucii astfel încît să poată trăi doar dacă-i omoară pe puii de sturz? Și ei au dat lumea pe mîna Diavolului? Sau asta au făcut-o sturzii? Pastorul se ridică în picioare și zise: — Viața fiarelor, Duncan, e atît de diferită de a noastră, că atașamentul puternic față de ele nu-i decît vanitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în minte a fost: — Dar cucii? Pastorul păru încurcat. — De ce a făcut Dumnezeu cucii astfel încît să poată trăi doar dacă-i omoară pe puii de sturz? Și ei au dat lumea pe mîna Diavolului? Sau asta au făcut-o sturzii? Pastorul se ridică în picioare și zise: — Viața fiarelor, Duncan, e atît de diferită de a noastră, că atașamentul puternic față de ele nu-i decît vanitate și autoamăgire. Chiar și taică-tău, ateistul, ar fi de acord cu mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Acolo, se simțea sprijinit întrucîtva de sentimentul că se află printre oameni și poate cineva îl aude și-l ajută dacă țipă suficient de tare. Dar a țipa aici, în munți, era inutil; durerea lui era la fel de nesemnificativă ca durerea sturzului izgonit de cuc și a melcului strivit de sturz. începu să strige, dar se opri imediat. încercă să gîndească, dar gîndurile îi erau prinse în capcana vorbelor pastorului. Cum putea fi oare justificată lumea dacă nu doar ca pedeapsă? Pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
află printre oameni și poate cineva îl aude și-l ajută dacă țipă suficient de tare. Dar a țipa aici, în munți, era inutil; durerea lui era la fel de nesemnificativă ca durerea sturzului izgonit de cuc și a melcului strivit de sturz. începu să strige, dar se opri imediat. încercă să gîndească, dar gîndurile îi erau prinse în capcana vorbelor pastorului. Cum putea fi oare justificată lumea dacă nu doar ca pedeapsă? Pedeapsă pentru ce? în seara aceea, domnișoara Maclaglan chemă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-l astup cu ciorapul lor mâncat de molii pe când el mârâia ca un câine pe care îl purtam în țeastă. * În regiunea de vest a statului Kentucky a fost declanșată o puternică ofensivă împotriva a milioane de mierle și sturzi, prin împrăștierea din helicoptere a unor detergenți care dizolvă grăsimile ce impregnează penele acestor păsări. Lipsite astfel de protecție și expuse la intemperii, ele nu mai pot supraviețui. 17. Ca niște plăci tectonice, masive, inconștiente și invizibile, se mișcau forțele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în timp ce el mă-nvăța să tălmăcesc inscripția, punctând fiecare literă în parte cu o trestie lungă. Trecuseră mai mult de doisprezece ani de la acele zile fericite pe care le petreceam studiind printre cocori cenușii, bâtlani și găinușe de apă, privind sturzii care fugeau din stufăriș și corlele care atingeau apa, panicând rațele pitice albastre. Am ajuns la poarta dinspre nord a Concordiei pe când se făcuse aproape a cincea oră. Există situații care stârnesc în suflet un amestec de bucurie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că îi plac
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și frământat. Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu voluptate, își îngropa năsucul în floarea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Mirabaud, Kalman Mizsei, Ethan Nadelmann, Aryeh Neier, Howard Newman, Kalypso Nicolaidas, Wiktor Osiatynski, Christopher Patten, Istvan Rev, Anthony Richter, Jack Rosenthal, Thomas Scanlon, Laura Silber, John Simon, Robert Skidelsky, F. van Zyl Slabbert, Aleksander Smolar, Jonathan Soros, Mark Steitz, Herb Sturz, Strobe Talbott, Stuart Umpleby, Mabel van Oranje, Byron Wien și Andre Wilkens. Am beneficiat de pe urma unei discuții la Universitatea Central-Europeană din Budapesta la care au participat: Aziz Al-Azmeh, Sorin Antohi, Andri Chassambouli, Yehuda Elkana, Katalin Farkas, Eva Fodor, Janos Kis
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
legănându-și șoldurile, pelicani cu gușile zvâcnind, botgroși cu nasul turtit, acvile cu nasul coroiat și pinguini înșirându-se. Coltuc privea în sus la mulțimile astea, ca la niște stoluri profilate pe cer. Ba chiar vestind anotimpurile : când berzele și sturzii se înmulțeau, venea primăvara, când mulțimea era o aruncătură de corbi, stătea să ningă, iar atunci când se făcea toamnă târzie și totuși sturzii nu plecau, urma o iarnă ușoară. Altă dată era defilarea oamenilor-animale. Cele mai multe erau din cele domestice, gata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]