204 matches
-
și crește urgia/ Furtunii pe marea ce saltă pe stânci/ Ca hora la Sfânta Maria. Abia mai târziu am aflat că prietenul care îl compusese murise în închisoare, tocmai din cauza cântecului cu pricina. Peste ani, datorită melodiei de o mare suavitate, i l-am cântat lui Ștefan la ceas de seară când toate poveștile erau spuse, toate jocurile jucate, toate cântecele cântate și încă mai rămânea un sfert de oră până la culcare. Uneori, când suntem la drum lung cu mașina pe
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate, compasiune/indiferență, suferință/jubilație, cruzime/delicatețe, expansiune/retractilitate, frustrare/împlinire, timiditate/agresivitate, licențiozitate/ pudoare, gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune/contemplație, metaforă/metonimie, stilizarea realității/"realificarea" stilului. Procesul animă dramatismul vesel al povestirilor, creînd rupturi de ritm și pauze
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
poeticii în chestiune decît alibiul unui umanism protestatar, al unei posturi ecologice nedomolite. Blîndul, blajinul Petre Stoica adoptă o hotărîtă poziție împotriva măsluirii valorilor, sfidînd sfidarea lor astfel: „Filosofia din copita măgarului/ melancolia din șoricul porcului/ umanitatea din gușa corbului/ suavitatea din inima parlagiului/ dulceața din cleștele dentistului/ indulgența din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
înfipte-n cer;/ Lumina-n trapul stelelor cărunte/ De sînge spală ierbile-n eter.// Hai, tată, vînătoarea de-animale/ De mult s-a terminat. S-a tras la sorți/ Pe pușcă și trăgaciul dumitale/ Cerbii uciși de vînătorii morți" (Elegie). Uneori suavitatea se logodește cu teroarea, într-o perspectivă a ingenuității lezate: Mi-a spus un vișin c-ai murit,/ Dar cum se poate muri oare/ Cînd cerul lumii e-nrosit/ De-atîtea păsări cîntătoare.// Acum ninsorile din vis/ Au explodat că o grenadă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
drepte. Poeme, Editura Grinta, Cluj, 2012), dar îi place și ei să simtă cîte-o adiere de mici prețiozități, așa că face delicate arabescuri de stări: „e dor/ e flux/ și reflux/ în seva/ din frunza/ ochilor mei” (Autoportret). Gramatica asta de suavități (altfel destul de controlate, nu scapă mai niciodată în prețiozitatea patentă) e, de fapt, un exercițiu de îmblînzire a unor patimi/gesturi destul de aprige: „am mers drept/ pe linia orizontului/ pînă ți-am cules/ toate dorurile mișcătoare/ fantome pîlpîind grăbite/ cu
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
început să se adreseze oamenilor: înainte nu se întreținea decât cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. Încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avântul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărând cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. Înainte vreme, păcatul se răspândea în dulci tânguiri; a venit clipa când s-a instalat: declamația a înfrânt rugăciunea, romantismul Căderii a
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
și de analiza epică la care își supune activitatea onirică în romanele publicate până astăzi (Claustrofobul și Hydra, primele părți ale unui ciclu proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
borcanul în care-și ține zahărul câteva somnifere, amestecându-le cu acesta. Faptul îi permite să pătrundă noaptea în camera ei, bucurându-se de intimitatea ei fără ca, sedată, femeia să bănuiască această prezență. Dragostea lui Leon rămâne una de o suavitate psihotică, de un romantism trist, tulburat, cu reflexul unei drame de Strindberg speculată bergmanian. Centrat pe imposibilitatea comunicării, dar și cu o mizanscenă freudiană, filmul lui Skolimowski explorează alienarea ființei umane într-un loc unde nu s-a întâmplat nimic
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
a la Edgar Poe în acompaniamentul recitalurilor performate de eroi. Cu coafura flamboaiantă și privirea faustică, asemeni unui poet maudit, Sweeny face să țîșnească arteziene de sînge din carotidele secționate artist, iar scenele morbide alternează cu cele de o mare suavitate cu trilurile celor doi îndrăgostiți, fiica lui Todd, Johanna și marinarul adolescent, imberb cu un glas de castratti, miorlăind moleșit. Pe cît de meticulos acționează sau mai bine zis secționează bărbierul în hardughia lui de pe Fleet Street unde patiseria care
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine zugrăvesc tabloul cu flori. Alături sînt stufurile de lemn cîinesc și stufurile de liliac alb, de liliac albastru. Sus, trandafirii, sub boltă." O suavitate carnivoră își poartă amenințarea prin acest potpuriu vegetal. La fel, dulce și totuși imposibil de atins, de strivit, de trăit, așa încît să-i simți zeama crudă a experiențelor, e viața din roman. O viață cu chirie, din odaie în
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
concert din țară și de peste hotare, fiind aplaudat pretutindeni și răsplătit cu numeroase distincții. Profesorul Jean Lupu - directorul și dirijorul principal al ansamblului - vorbea într-un interviu, despre particularitățile expresive ale corului de voci egale, care prin specificul lui exprimă „suavitatea” vocilor de copii. Valoarea de excepție a prestației artistice de pe scena Ateneului s-a datorat atât calităților muzicale și spirituale ale membrilor ansamblului, cât și măiestriei și profesionalismului dirijorilor. De la prima la ultima piesă, publicul a admirat rafinamentul interpretării, precum și
Corul Symbol la Ateneu by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84049_a_85374]
-
în spiritul libertății a ceea ce destinul a organizat odată sub constrângerea împrejurărilor. Ea seamănă cu o oglindă care, după ce a primit imaginile obiectelor și fenomenelor înconjurătoare, capătă viață și le dispune într-o nouă ordine și o nouă consistență. Cu suavitate și curtoazie memoria caligrafiază trecutul, dovedindu-se un fidel curtean al fiecăruia dintre noi. Absența memoriei ar face din trecut o prăpastie fără fund, un abis de ne umplut. La rândul ei, imaginația pare a fi deopotrivă mama speranței și
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
pastel tradițional, a unei prelucrări folclorice, a transcrierii unei impresii fugitive, dar rezultatul nu are nimic a face cu punctul de plecare. In scurta lui existență terestră, Iosif și-a perfecționat continuu instrumentul. Încă din tinerețe, instinctiv, poetul a căutat suavități sonore, indiferente la tema aleasă; după întoarcerea de la Paris, în 1901, subtilitatea lui prozodică a progresat continuu, atingînd în ultimul volum de versuri, Cîntece (1912), formele cele mai reușite. Chiar în poezii intens-autobiografice (multe dintre Cîntece plîng despărțirea de Natalia
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
interesa de soarta Cristinei, este puțin probabil că în tot acest răstimp să nu-și fi vizitat fata sau să nu fi dorit s-o vadă. Cusut cu ață alb este și dezinteresul tatălui, Felix (Florin Zamfirescu), prorector de o suavitate înduioșătoare împinsă spre infantilism imecilizant; el întinde o carte ca un fel de carte de vizită fiicei regăsite, o carte care are drept subiect cazul ei. Ni se cere să credem că în tot acest răstimp singura grijă a tatălui
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
trupurile diforme cu chipuri feroce sunt inspirate atât de imaginile concepute de Picasso după despărțirea de Olga Koklova, prima sa soție, cât și de expresionismul lui Soutine și forța strigătelor mute ale modelelor sale. Sunt imagini respingătoare pictate însă cu suavitate. „Frumusețea devine iritantă pentru mine. Îmi place grotescul. E mai plin de veselie” - susține cu bravado un artist care nu mai este chiar tânăr... Cu o geometrie cu structuri mereu instabile, cu coordonate incerte și culori care pulsează aparent necontrolat
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși să fi știut că marii poeți se grăbesc/ către mormintele lor încăpătoare
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
sumbre de care autorul e cu prisosință conștient. Între aceste două puncte extreme se desfășoară lirismul lui Ovidiu Genaru, vădind o inocență mai curînd simulată decît nativă, întrucît dominată de voluptățile estete. Fantezia dislocă subiectele, umplîn-du-le cu delicatețuri ingenioase, cu suavități bine puse la punct prin procedee ale insolitării. Senzualitatea motivului trece fără a dispărea într-o senzualitate formală nesățioasă de sine: "Goală ca Suzana în baie floarea de măr pășește prin cenușa / imperiului / Râsul tău / se varsă ca apa într-
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
început să se adreseze oamenilor; înainte nu se întreținea decît cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri; a venit clipa cînd s-a instaurat: declamația a înfrînt rugăciunea, romantismul Căderii a
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
conlucrare excelentă între inteligență și un har asociativ potopitor. „În formulări de maximă concentrare e vizibil un zvâcnit interior care vine de dincolo de cuvânt. Impresionează în special ingenuitatea cu care poetul relaționează realul cu ficțiunea, pendulând de la un univers de suavități, discret sentimentale, la altul de enunțuri cu caracter teoretic. Multe poeme sunt niște comentarii la misterul din ființe și lucruri. Uneori, la o lectură de suprafață, fără să se înțeleagă că-și pierd autenticitatea, pot să pară totuși absconse, dificile
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce este de fapt: într-un poet baroc, într-o sursă inepuizabilă de incantații, de construcții lexicale surprinzătoare
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
au câte o hibă, câte ceva nu tocmai îmbietor, dacă nu de-a dreptul reproșabil. Tocmai asta mi-l face mai respectabil pe autor: nu e el omul să se îmbete cu apă rece, nu crede în idealismul bărbaților, nici în suavitatea femeilor, se îndoiește de faptele dezinteresate și de buna-credință aparentă a acțiunilor umane. Dar în același timp nu e un cinic, nici un dezabuzat, ci ia omul așa cum este, cu calități și defecte; nu-l judecă, nu-l înfrumusețează, nici nu
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
ce se zbătea într-însul.(...) Era atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o procură și nici forța de o posibilă indiferență amară". Sau genialoida distanțare a autorului Bietului Ioanide în raport cu "insectarul" personajelor sale nu doar fictive ci
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
adîncă reverență făcută unui mare înaintaș se înscrie în aceeași manifestare de tradiție elevată a provinciei, id est de ritual al Formei (Lucian Blaga). Aurel Rău e unul dintre puținii noștri poeți actuali care are un limbaj personal, caracterizat prin suavități rigide, prin contorsionate melancolii, reflectînd poate crispările interioare ale celui ce a trecut de la conduita unui mediu social la alta. Citadinismul d-sale înfățișează totodată savoarea artificiului și organicitatea proprie unui nou crez, precum în cazul unui credincios care-și
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul rigid/ Ca gîtul unui lup, cînd nu mă întorn.// Înnoptez într-un
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
din carapace Haiku plin de strălucire. Îngemănează efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]