254 matches
-
precedent, am discutat mai multe probleme conceptuale și am încercat, grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am ajuns, în acest punct, la însuși miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice. Cele câteva oaze de teroare scripturală descrise și analizate demonstrează vocația de scriitor a cronicarului și anticipează dezvoltarea epică a literaturii române. 2.2. Teroarea naturală Din perspectiva naratorului, proza care subîntinde această categorie estetică de nișă este, surprinzător sau nu, relativ puțin frecventată atât în literatura română, cât și în cea universală. Motivul rezidă, probabil, în dificultatea de a întreține o atmosferă terifiantă în spațiile trasate de geometria castratoare a verosimilului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
naratori. Teroarea astfel generată se evidențiază prin posibilul transfer de la personaj la lector: ultimul simte, prin capilarele afective, că evenimentele petrecute în operă i s-ar putea întâmpla chiar lui. Includerea spectatorului în spectacol garantează suspansul epic. Dintre prozele care subîntind acest tipar diegetic al terorii, m-am oprit asupra a trei opere, semnate, în ordine, de Constantin Negruzzi, de I.L. Caragiale și de Gala Galaction. 2.2.1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi Punctând cu perfectă îndreptățire substratul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu luciditate anxietatea, chiar în momentul în care aceasta este generată, susținută și augmentată ficțional. Altfel spus, citind despre evenimente imaginare, învăț să mă descopăr și, finalmente, chiar să mă cunosc pe mine însumi. Evident, atitudinea descrisă de mine anterior subîntinde doar categoria terifiantului, fiindcă o mare parte din fantasticul narativ ține de ceea ce s-ar putea desemna drept benign (miraculosul, feericul etc.). Această considerație, pe care mulți dintre noi ar accepta-o fără rezerve, este pusă sub semnul întrebării de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și celorlalte proze grupate sub auspiciile terorii supranaturale. Critica recentă, racordată la gândirea teoretică europeană, a discutat Domnișoara Christina în raport cu sintagmele puse în circulație de marele discipol al lui Gaston Bachelard, Gilbert Durand, i.e. regimul diurn și regimul nocturn, care subîntind imaginarul în ansamblul său. Astfel, Gheorghe Glodeanu pornește de la o confesiune autobiografică a lui Eliade, atribuind regimul diurn personei științifice, iar pe cel nocturn personei artistice a omului de cultură, și consideră că "[p]e o asemenea structură bipolară se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mimetică, așa cum madelainele proustiene suscită nu numai nevoia evocării, dar reprezintă și resortul intim al scriiturii proustiene. Teoria corespondențelor reia pe un alt plan o mai veche epistemă de secol XVI regăsită acum sub forma doctrinelor spiritiste, a ezoterismelor care subîntind aria preocupării estetice, investind-o cu o pondere mistică. "Corespondențele" deghizează în anumite cazuri o formă secretă de transcendență laicizată estetic, în absența, desigur, a divinității, capacitățile vizionare luând locul unei mistici a punerii în prezență a umanului și divinului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
importante contribuții critice la tema viziunii blakeene. Cititorului îi va fi mai ușor să înțeleagă cum se pot genera ambiguități hermeneutice din confuzia pe care unii exegeți o fac între viziunile empirice și cele estetizate. După ce subliniază că ideea care subîntinde întreaga ontologie blakeană este viziunea, Harvey Birenbaum afirmă chiar că aceasta rămâne singura determinație ontologica pe care artistul o acceptă pe deplin. Totuși, concluzia este redundanta, fiindcă devine evident că viziunea "că percepție" nu poate fi deosebită de viziunea că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
înșelate de senzații, percepții și reprezentări superficiale și că numai mintea iluminata, în care simțurile sunt elevate, dobândește acces nemijlocit la realitatea revelației divine. Acesta este sensul cel mai rafinat al viziunii, dar, precum vom vedea, trei alte tipare o subîntind. Mai întâi însă, trebuie să examinăm paradoxul imbricat în conceptul blakean de "viziune", care trebuie înțeles în relația pe care acest fenomen o stabilește cu cele două forme pure de intuiție sensibilă definite de Kant. 3.3. Paradoxul viziunii și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
numerologiei, bazată pe interpretări ale visurilor și ale obsesiilor, este, astăzi, în mare măsură depășită), există o diferență semnificativă între numerele aritmetice (care descriu obiectele în mod matematic, fără a lua în considerare proprietățile lor subtile) și cele simbolice (care subîntind legături misterioase, dar fundamentale cu obiectele cărora le corespund).169 Devine aproape superfluu să afirm că numerele, văzute mai ales in dimensiunea lor simbolică, joacă un rol capital în gândirea și în opera lui Blake. Artistul atribuie numerelor proprietăți specifice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Omenești în trupul spiritual al lui Christos. Prezenta sistematică a acestui scenariu întreit demonstrează, din nou, ca poezia blakeană poate fi plasată, din punct de vedere interpretativ, sub auspiciile unui sistem metaforic organizat. Există, de asemenea, patru metafore importante care subîntind operele lui Blake și care reclamă un scurt tratament special. Seria în cauză se referă la tetrada livresca a lui Urizen: întrupând rațiunea, personajul compune patru cărți. Prima este Cartea de Arama, centrată asupra relațiilor interumane, a doua este Cartea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca produs al forței conjugate a inspirației și a imaginației. Discursul său este o apologie estetică perfectă, un exemplu de retorica bine instrumentata, care are în centru diferența dintre artefacte vizionare și non-vizionare, deci dintre afflatus și labor. Ideea care subîntinde frazele este aceea că artistul suprem trebuie să fie complet lipsit de ego, fiindcă el este condus doar de un instinct generativ de esență sacra și rămâne sub controlul agenților divini. Această stare elocventa de enthousiasmos poate fi confundată cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sisteme reprezentaționale care conțin prototipurile unei societăți, unei epoci. Ele se conservă prin tradiții, se transmit prin mimetism social și contagiune mentală și caracterizează mentalul unei epoci, civilizații. Din punctul de vedere al autorului britanic, întrebarea care sunt presupozițiile ce subîntind fizica sau științele naturii ale unui anumit popor într-un anumit moment nu este cu nimic mai puțin istorică decât cea vizând tipul de îmbrăcăminte pe care o purtau acei oameni 520. Astfel, chiar dacă au un fond anistoric, credințele se
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
produs... cu mari suferințe! Astfel explicăm și dezamăgirile „Viața asta pe care o trăiesc între oameni e o mare păFăleală...” (18.08.38). Generația ei a cunoscut, deopotrivă, „gustul de cenușă al vieții”, dar și pe cel al morții care „subîntinde toată strălucirea de feerie, ca și toată mizeria acestei lumi”, după cum mărturisește în al său jurnal, fratele ei, Arșavir. Jeni Acterian nu și-ar fi dorit să-i fie citit jurnalul. De nimeni. O spune încă din 1935: ”n aș
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care apără toate libertățile, care nu interzice nici o opinie, care nu condamnă legal nici o orientare. Dar care are alte mecanisme capabile să controleze și să limiteze tendințele agresive față de un grup social sau altul. Un puzzle imens de opinii interconectate, subîntins de un sistem informatic (șosele, rețele telefonice și de sateliți, radio și televiziune, libere, presă imens diversificată) pe măsură. Mii de universități, ca un sistem ganglionar intelectual. Cultura, în aceste condiții (restaurantul Bugatti, cu o mașină Bugatti, roșie, de epocă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Valery nu greșea cu totul când afirma că toate poemele scrise 210 vreodată ar putea fi atribuite unui singur poet atemporal, nimeni altul decât spiritul creator. Nu merg chiar așa departe, dar mi se pare limpede că există ceva ce subîntinde (tautologic) toate scrierile ce ar putea fi subsumate culturii înalte, oriunde ar fi ele scrise și oricât de contaminate ar fi cu alte tipuri de cultură: spiritul european. Din acest punct de vedere Mărquez este european, Pynchon este european,. Kawabata
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
regulate. Un alt procedeu constă în atribuirea unei valori numerice pentru fiecare literă a alfabetului. În ambele situații, după modele și grile de calcul complicate, matematicienii puteau emite unele previziuni cu privire la viața și evoluția unei persoane. Așa cum spuneam, divinația matematică subîntinde și o altă ramură, numită divinație geometrică. Combinația dintre cele două subramuri mantice ar fi condus la geomanție. Aceasta ar presupune studierea pământului ținând seama de o serie de puncte convenționale. Mai târziu, geomanția desemnează analiza fenomenelor pământului prin diferite
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care a văzut în statul modern o contradicție între interesele generale și cele private. Ideea centrală exprimată aici este că asocierile politice particulariste duc la înstrăinare intersocietală, la posibilitatea continuă a războiului și a excluderii sociale. Acest tip de argument subîntinde reflecția mai multor gânditori iluminiști ai secolului al XVIII-lea, cum ar fi, printre alții, Montesquieu, Rousseau, Paine și Kant, pentru care războiul era pur și simplu o expresie a politicii vechiului regim și o unealtă a statului. Marx a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structurile, ca produse intersubiective, nu au o existență fizică cum au mesele sau scaunele, ele au totuși efecte reale, concrete (1992b: 133). Structurile produc efecte concrete deoarece oamenii acționează ca și cum ele ar fi reale (Cox 1986: 242). Această viziune ontologică subîntinde încercările lui Cox și ale teoriei critice internaționale de a înțelege ordinea existentă. În contrast cu ontologiile individualiste care percep statele ca atomistice, raționale și posesive și ca și cum identitățile acestora au existat înainte de, sau independent de, interacțiunea socială (Reus-Smit 1996: 100), teoria
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pus de Nietzsche. Puterea politică, instituită și legitimată în statul suveran, nu pune capăt războiului; mai degrabă, "în cea mai mică din cochiliile sale, pacea duce un război secret" (2003: 50). Acest "discurs al războiului" afirmă o structură binară care subîntinde întreaga societate civilă, și în care un grup se află într-o continuă luptă cu un altul. Foucault (1987: 236) susține că unul dintre scopurile afirmate ale genealogiei este "disocierea sistematică a identității". Există două dimensiuni ale acestui scop. În
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
suverane, postmodernismul oferă o înțelegere a eticii detașată de limitările teritoriale. Etosul diplomatic este o etică "deteritorializată" ce se dezvoltă prin depășirea limitelor suverane. Această etică transgresivă se adaugă noțiunii deteritorializate de democrație avansate de Connolly. Cele două idei sunt subîntinse de o critică a suveranității statului ca bază pentru desfășurarea, organizarea și limitarea vieții politice. Cealaltă idee etică este avansată de Campbell. El îi urmează pe Derrida și Levinas prin punerea sub semnul întrebării a abordărilor tradiționale ce deduc etica
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nevrednice în raport cu adevărul..." Platon, Republica, 605a* Grecia Antică, repetă legenda, este leagănul artei occidentale. Traducerea echivocă a lui technè prin "artă", semn de anexare modernistă, întreține neînțelegerea. Textele și faptele tind să dovedească mai degrabă că niciuna dintre opozițiile care subîntind universul nostru estetic nu are echivalent în mentalitatea elenică a epocii clasice, cum nici la moștenitoarea ei medievală. Această absență nu este un deficit, ci semnul unei subordonări a imageriei față de interese superioare. Rămânem tributari unor perspective înguste, informației trunchiate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
căuta să justifice, ca atare, mitul prin raportare la realitate, ci doar să ilustreze coerența sa structurală, teoreticienii sociali preocupați de problemă au insistat că acest element al imaginarului se legitimează prin însăși afirmarea sa, logica pluralistă pe care o subîntinde mizând pe dezvoltarea sa liberă. Cât privește funcțiile sale esențiale în planul imaginarului social, deși nu există un acord clar din acest punct de vedere, în teoriile recente este indicată, în primul rând, aceea de "interpretare" a realității, după care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
social care angajează două dimensiuni una care "mistifică" realitatea și alta care oferă imagini cu privire la ce ar trebui schimbat în această realitate, astfel încât societatea să fie mai bună. Date fiind aceste două "fețe ale lui Janus" pe care ideologia le subîntinde, rolul criticii ideologiei este cel de a "demasca" dimensiunea eronată și de a o potența pe cea utopică. Întrucât, în societatea contemporană, ideologia își manifestă influența în viața cotidiană, prin diversele forme simbolice care îi vehiculează valorile așa cum sunt literatura
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
epistemologice ale ideologiei pot fi recuperate, astfel încât această dinamică să fie explicată și înțeleasă. Chiar regândite în acord cu provocările epistemologice ale filosofiei și teoriei sociale ori politice postmoderne, cele două concepte, ca și fenomenele ori procesele pe care le subîntind, se constituie în continuare, din punctul meu de vedere, în elemente ale abordării societății care nu pot fi ignorate numai din dorința de a ne elibera limbajul de niște concepte în jurul semnificațiilor cărora se duc în continuare polemici consistente (acest
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
autorului -, în contextul unor dezbateri ce au animat lumea intelectuală occidentală ca urmare a catastrofelor sociale și politice din prima jumătate a secolului al XX-lea. Această contextualizare a "sfârșitului ideologiei" nu poate evita însă descrierea poziționării pe care-o subîntinde ca fiind una concentrată mai cu seamă împotriva marxismului, perceput ca un pericol real în condițiile fascinației pe care acesta o exercita în epocă chiar într-o lume situată din perspectiva Occidentului "dincoace" de Cortina de Fier. Urmând această linie
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]