639 matches
-
și perment insuficiente sieși, aproximativă și precisă în aceeași măsură, în esență aproape agnostică. Trivia Iată și alt gen ce carte, o carte-marfă, editată pentru vânzare facilă și profit imediat. Titlul este incitant, condiția grafică excelentă, autorii anonimi și conținutul subțirel. Oricum, nu este literatură, se autoexclude din această categorie. E genul de self help book, cum Humanitas a mai editat și altă dată, cu destul succes. Astfel am învățat noi cum se cuceresc bărbații, cum se face educație sexuală la
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
lui Nic sub nas un bilet. - Și 13 cu ief? - Și cu F, și cu toate literele. Toate locurile, de la 13 la 24. Omul cu ief pleacă bulversat, să se îmbarce. În spatele lui, o doamnă rubicondă și veselă, cu soțul subțirel și vesel. Prezintă biletele și buletinele. Belgianca în uniformă silabisește, uitându-se mirată la bărbat: - Va-si-li-ca? - Hăăă! Asta e nevastă-mea!, răcnește el și-i ia biletul din mână, ca să i-l dea pe cel pe care-l avea în
Cu Tudorel și Vasilica, dincolo de nori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19090_a_20415]
-
pentru câini sau l-ar lăsa pur și simplu în blana goală. Deci clar era femeie. Și sigur era ea însăși îmbrăcată complet nepotrivit pentru nivelul de mercur din termometre. Aș paria pe o fustiță scurtă, ciorapi plasă, un top subțirel, de vară, și un jeep decapotat. Voi?
Culmea modei la căţei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19548_a_20873]
-
un clopoțel. COLINDUL PĂSTORILOR În fața Pruncului, cu frunte-aplecată, păstorii. Au părul alb ca vârful munților pe care norii niciodată nu i-au nins omenește. Sunt aceiași care-și adăpaseră cărările, oile și berbecii lor numai de pe unde luceafărul băuse întâi subțirelul tăcerilor dinaintea vecilor. Fecioara, peste slujitorii stelelor privind, zâmbește cum prin somn suge mielul. E alb ca vârful munților peste care norii niciodată nu au grăit omenește, decât, poate, la-nceputul de lumi ne-nceput de vreo stea în aprins
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
nu aveau haine cu ce să-l îmbrace. Se vorbea că moș Lică intervenea de fiecare dată să nu fie încorporat. Lui Grapă i-a plăcut de Beldie de cum l-a văzut, căci nu mai văzuse un băiat așa de subțirel. Așa se face că în acea seară Beldie a devenit fratele de cruce al lui Grapă. Beldie nu știa ce să spună, nici el nu avea frați buni, dar nu vorbea despre asta. Nu i-a spus lui Grapă nici
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
balconul vilei... - Domnule profesor, dar ce a fost în acest loc? Pare atât de straniu, atât de misterios... am senzația că nu suntem numai noi în încăpere... că nu existăm numai noi aici, singuri... șopti un băiat înalt, brunet și subțirel. Profesorul, un bătrânel înalt, cu figură comică, simpatic, cu părul și mustățile albe afișă un zâmbet ironic, pe fața sa lungă și roșie și explică: - Aici a fost un cămin de copii. Ĩntr-un bombardament, din timpul războiului, o bombă a
DESTINE INTERSECTATE PARTEA I de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385036_a_386365]
-
mea de vrajă, în soli am să-i prefac. Scoase de la piept buchetul de flori firave cărora le spuse: “Prefaceți-vă în chipeși flăcăi!” Din florile aruncate pe podea răsăriră mai mulți voinici, dintre care unul mai chipeș, înalt și subțirel, în veșminte și cizme albe, cu clopoței de argint la cingătoare, făcu o reverență, spunând: - Poruncă, stăpână! Primăvara zâmbi entuziasmată: - O, frumos flăcău, te numesc Ghiocel și fii primul meu vestitor! Ia-ți ceata ta și pleacă în țara lui
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
a plămădit micuța noastră prințesă! - Sau prințișor!? - îi răspunse femeia în culmea fericirii și se strecură subtil sub trupul doritor al soțului. Lunile se scurgeau și burtica Margaretei se rotunjea. La început, femeia avu un mic complex când acel mijlocel subțirel de domnișoară îi dispăru. Paul o consolă asigurând-o că lui îi place cum arată și o asigură că după naștere talia va reveni la dimensiunile normale. Și ca dovadă că o adoră la fel ca la început, o copleși
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
2016 Toate Articolele Autorului PROFESORUL DE MUZICĂ Pe-o cărare prăfuită, Pe-o cărare șerpuită Trece-un ciocârlan cochet Cu alură de poet. Moțul și-l ține pe-o parte, Subsuoară are-o carte, Peste trupușorul mic Și-a pus subțirel ilic, Iar pe mijloc cingătoare, În picioare cizme are Și, ca să fie în ton, La gât are papion. Nu știu dacă ați ghicit, Însă el a fost numit Să predea la școala mea Anu-acesta muzica. Și cum trece pe cărare
PROFESORUL DE MUZICĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382523_a_383852]
-
2015 Toate Articolele Autorului PROFESORUL DE MUZICĂ Pe-o cărare prăfuită, Pe-o cărare șerpuită Trece-un ciocârlan cochet Cu alură de poet. Moțul și-l ține pe-o parte, Subsuoară are-o carte, Peste trupușorul mic Și-a pus subțirel ilic, Iar pe mijloc cingătoare, În picioare cizme are Și, ca să fie în ton, La gât are papion. Nu știu dacă ați ghicit, Însă el a fost numit Să predea la școala mea Anu-acesta muzica. Și cum trece pe cărare
PROFESORUL DE MUZICĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382665_a_383994]
-
plăcea noutatea situației acceptară ca real totul. Degeaba se tot jură flăcăul că el nu merge niciodată acolo, că pe el pădurile îl încântă și atrag... Dar el știa bine că de ceva timp în urmă tot visa o fătucă subțirică și ascunsă între gânduri ca și florile printre spice. Nu știa de când, dar se trezise cu același vis că îl tot urmărea, de aceea și fiorul cînd auzise prima dată descrierea lui. Supărat, se închise în turnul cel vechi al
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
concurs în care în realitate nu era niciun învins. Un zgomot prelung țâșni ca un strigăt de sirenă strangulată. Era soneria. Profesorul Condurache se ridică de pe scaun și cu pași fermi se îndreptă către intrare. - Bună ziua, se auzi o voce subțirică, cunoscută. Angela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea, zâmbind, ceea ce o făcu pe Ramona să roșească de ciudă. - Bună ziua, domnule profesor, spuse eleva cu o nuanță de bucurie în glas. Mă
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
merg să mă cazez într-un hotel și la ora stabilită voi fi la întrunirea cu ceilalți membri ai Filialei Ligii Scriitorilor. La coborârea din vagon cu bagajele în mână, am descoperit spre liniștea mea lăuntrică cum o doamnă elegantă, subțirică, îmbrăcată într-un pardesiu de culoare verde, cu părul bine aranjat, de un roșu închis, cred la fel de emoționată ca și mine, dacă nu mai mult, mă aștepta renunțând la dulcele somn al dimineții. Eram doar prieteni virtuali internauți și ca
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și botforii, iese. Afară, cine era, așa, cam la zece-douăzeci de pași? — Ursu! - mormăi Stejeran. — Dar ce urs, fraților, ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei, dar ăsta, veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se uită ursul la Mădălina. Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mică sau mai mare decât singurătatea primei Epistole către Corinteni? Iată întrebările care-l încercau pe junele călugăr cu puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE REZOLVĂ PASIUNILE — Ierte-mi-se glasul subțirel și cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ți l-aș spune. Nici mie nu-mi plac asemenea lucruri. O carte, oricât de proastă, nu se unge cu dohot, ci nu se citește. Eu cred c-aici a fost mâna turcului. — Mai mult ca sigur - se auzi vocea subțirică a paharnicului Surdu, cel cu un singur ochi, unic în felul său, de culoare roșie. L-am auzit eu pe Ramza-Pașa cerând atunci o căldare de dohot. — Ramza-Pașa mai e în Ieși? - întrebă Vodă. — Mai - răspunse venerabilul Samoilă - și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în jurul ei. Vasilică dădu a lehamite din mână și deschise unul dintre dosarele pe care le aruncase pe birou. Auzise de atâtea ori avertismentele lui Loți încât acum nici nu le mai băga în seamă. Îi plăcea fata, blondă și subțirică, olteanului i se aprinseseră călcâiele, dar nici nu-i trecea prin cap să se însoare. Cel puțin nu deocamdată. Sus, în biroul lui Simion Pop, Cristi răsfoia un dosar gros. Rapoartele cu privire la disparițiile din Baia de Sus erau adunate toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi fost În stare să reproducă acea imagine a unei vitalități autentice, pe care fata o emana. Privirea i se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deloc s-o conving pe Loredana s-o invite de Paște aici... dar gândurile nu i se văd, dacă ar fi proiectate pe un ecran, ar fi nenorocire, cum Dumnezeu îți vin ideile astea?, cum de ai ajuns de la romanul ăla subțirel, și nu mă refer la numărul de pagini, la viziunea dramatizării pe care o faci?, poți să faci un spectacol mare dintr-o carte proastă? — Ideile sunt în text, dacă citești atent, le vezi, le simți ascunse acolo, găsești calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat la vânătoare, / Să vâneze căprioare... Sau despre uitare: Nu știu ce s-a întâmplat/ De mândruța m-a uitat... Unde-o fi puiu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom și Jerry spre o fată cam vulgară, dar blondă și subțirică. Fata se întoarse spre el cu o farfurie. Ochii lor se întâlniră și pentru o clipă aburii de varză au încremenit, lăsându-i să se privească, el flămând și ea flămândă. - Cât e o porție de varză? apucă să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svîrlit în sus, ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte! Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de șoapte, Din bici ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann La vreo Dunăre turcească, Pe șes
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]