189 matches
-
o entitate dinamică, deci ca un proces care implică energie. Crearea particulelor din energie pură reprezintă fără Îndoială un rezultat spectaculos al fizicii relativiste. Ulterior, teoria cuantică a demolat conceptele clasice de corp solid si lege strict deterministă, la nivel subatomic corpurile materiale solide ale fizicii clasice newtoniene prezentându-se ca unde de probabilitate, iar acestea se referă la probabilitatea interacțiunilor.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
simt spaimă deci, dar mai curând o neîncetată sete de cunoaștere, o "dorință de cunoaștere", cum spunea Einstein. Ce este de fapt realitatea noastră? Ce este cu adevărat real, realitate, când însăși cuvinte precum parte sau expansiune spațială pentru particulele subatomice și-au pierdut semnificația? Când anume modul realității elementelor de bază protoni, electroni și mai ales quarki rămâne complet inexplicabil pentru fizicieni? Pentru un teolog este o slabă consolare să se știe că și fizicienii rămân undeva acolo pe insula
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe care natura ni le pune. Am dezbătut chestiunile fundamentale ale științelor naturale cu mulți fizicieni, chimiști și biologi. Fiecare dintre acești gânditori nu se limitează la domeniul activității lui specifice. În fața dimensiunilor inimaginabile ale universului nostru, a complexității lumii subatomice și dezvoltării imprevizibile a vieții pe planeta noastră, chiar și cea intelectuală, cunosc și ei sentimente de stupoare, profund respect și bucurie. Nu se închid în fața întrebărilor fundamentale ale vieții umane ce par să se situeze dincolo de știința lor. Chiar dacă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar trebui să fie descrierea cea mai profundă a lui Dumnezeu: "Dumnezeu este iubire" (1, In., 4, 8.16). Ideea de Dumnezeu ca "Stăpân atotputernic" și "dominator" care "controlează" sau "conduce" toate evenimentele cosmosului, și pe cele referitoare la particulele subatomice, este pentru mine un concept prea antropomorf. Cum să explicăm toate pierderile și pistele oarbe ale evoluției, speciile dispărute, animalele și ființele umane care și-au pierdut viața în mod mizerabil? Cum să explicăm suferințele infinite și tot răul din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
același moment, încât unele regiuni s-ar fi dilatat puțin mai mult decât altele, producând ușoare variații de densitate. Mai multe mecanisme posibile care ar putea să fi dus la această comportare inflaționistă, au fost imaginate cu ajutorul teoriilor fizicii particulelor subatomice. Toate aceste mecanisme, au la bază un concept denumit „vid cuantic”. Vidul cuantic nu este totuna cu spațiul în care materia ar lipsi. Vidul cuantic este un „obiect” care se supune teoriei cuantelor. Fiecare „obiect” cuantic se poate afla într-
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
nu poate avea o valoare definită a energiei la un moment definit de timp. Ne interesează acum incertitudinea în valoarea energiei. Pe câtă vreme, în lumea macroscopică, energia se conservă întotdeauna (ea nu poate fi nici creată, nici distrusă) în domeniul lumii subatomice, a cuantelor, această lege poate fi „suspendată”. Energia se poate schimba în mod spontan și imprevizibil de la un moment la altul. Cu cât intervalul considerat este mai mic, cu atât mai mari vor fi aceste fluctuații cuantice întâmplătoare. O particulă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
aducă lumină la înțelegerea originii mesei particulelor elementare. În ultimul deceniu însă fizicienii au făcut pași însemnați în lămurirea mecanismului care atribuie masă particulelor elementare. A fost mai întâi descoperirea teoretică a mecanismului care contribuie la înțelegerea originii mesei particulelor subatomice. Doi fizicieni, François Englert și Robert Bront, au publicat un articol despre existența unei forțe care „înzestrează” particulele elementare cu masă. Această forță își are originea într-un câmp uniform care umple tot spațiul. Acest câmp este cunoscut sub denumirea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
inclusiv ale farmacopeii), vînătorii, muzicii și profeției; le explica legile morale ale vieții și le rafina personalitatea. Pe de altă parte, afirmînd că acești căi ai lui Urizen erau "mai iuți decît lumină" (ceea ce ne sugerează noțiunea de "tahion", particulă subatomica ipotetica mai rapidă decît lumină), Blake pare să îi identifice cu undele cerebrale, ale gîndului, în stare edenica, singurele capabile de o "viteza" mai mare decît a luminii, fiind în domeniul Imaginației romantice. Vezi și notă despre ai Luminii Aprigi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și guvernează materia și nu invers, iar energia e ca un vehicol între cele două. Aparțin acestei paradigme, ce să fac ?, nu sunt materialist. Iar spiritul meu se află în legătură intimă cu Marele Observator, pentru a nu rătăci. Cîmpurile subatomice sunt fundamentul invizibil a tot ce e viață, ele sunt energie și explică modul cum se formează materia, prin Observator. Cînd Observatorul șterge programul unei rețele neuronale, lumea din jurul nostru se dizolvă, dispare. Conștiința și energia creează natura realității. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vreodată sau poate exista este deja acolo, în neființa spațiului (...), acea neființă conține toată ființa (în The Cosmic Code, New York, Bantan Books, 1990). În acceleratoarele de particule la viteze foarte mari, fizicienii au observat apariția și dispariția de noi particule subatomice dintr-o matrice pe care ei o numesc "vacuumul dinamic". Nu e nimic altceva decît "vidul plin" al orientalilor, care pentru unii reprezintă același lucru cu conștiința absolută. Să fie acesta Marele Creator? Mai mult, acesta nu reprezintă un "dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vreodată sau poate exista este deja acolo, în neființa spațiului (...), acea neființă conține toată ființa (în The Cosmic Code, New York, Bantan Books, 1990). În acceleratoarele de particule, la viteze foarte mari, fizicienii au observat apariția și dispariția de noi particule subatomice dintr-o matrice pe care ei o numesc "vacuumul dinamic". Nu e nimic altceva decît "vidul plin" al orientalilor, care pentru unii reprezintă același lucru cu conștiința absolută. Să fie acesta Marele Creator? Mai mult, acesta nu reprezintă un "dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se îndoiesc. Pe scurt, știința a ajuns pe nesimțite să vorbească despre acel nevăzut pe care tradiția îl trecuse în rîndul entităților cu rang metafizic. Sîntem în plin război nevăzut, dar într-un război ținînd de tărîmul infracosmic al lumii subatomice, unde miza ține de înțelegere, nu de înfrînarea ascetică. Iar dacă, în materie de limbaj metaforic, fizicienii se iau la întrecere cu Böhme, nici cu logica nu se lasă mai prejos. Logica aristotelică e pe cale să dea ortul popii. Terțul
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
ar putea comunica la distanțe de ani-lumină. De aceea, deși separate de distanțe uriașe, cele două particule dovedesc o inseparabilitate funciară în fața căreia fizicienii ridică din umeri: taină și nimic altceva. Cu discontinuitatea e și mai simplu. Energia din lumea subatomică nu e distribuită ca nisipul de pe plaja mării, într-o răspîndire continuă și netedă, fără pauze și fără goluri. Dimpotrivă, energia e ca o dună de nisip cu depresiuni și piscuri între care nu mai încap fire intermediare de nisip
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
ei nelimitată de a exprima idei noi, ea fiind, esențialmente, aceeași. Noua abordare promovată de Chomsky în lingvistică, similară cu tendințele din fizica modernă, de exemplu, în care aspectele lumii vizibile încep să fie explicate prin procesele invizibile, de nivel subatomic, propune existența unei întregi baze mentale în creierul oricărui vorbitor (competența), a cărei existență o intuim privind la manifestările sale exterioare: vorbirea (performanța). În viziunea lingvistului american (mai nou, considerat filozof al limbii), limba este o oglindă a minții, iar
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
spune că nimic nu poate călători în cosmos cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Adică 299.792 de km pe secundă. Cercetătorii de la un laboratorde fizică din Geneva din cadrul CERN susțin că au descoperit că o particulă subatomică, neutrinul, se deplasează cu viteze superioare. Neutrinul ar fi călătorit cu 60 de nanosecunde mai repede decât viteza luminii, spun cercetătorii. Nu am găsit niciun efect instrumental care ar putea explica rezultatul măsurătorilor", a declarat Antonio Ereditato, fizician la Universitatea
Teoria relativităţii a lui Einstein ar putea fi greşită, potrivit unui nou experiment CERN () [Corola-journal/Journalistic/68898_a_70223]
-
Păiuș Laurențiu Cercetătorii de la CERN au descoperit o nouă particulă subatomica, iar aceasta ar putea fi bosonul Higgs, celebra “particulă a lui Dumnezeu” “Pot confirma descoperirea unei particule, ale cărei caracteristici se potrivesc cu cele ale teoreticului boson Higgs”, a afirmat John Womersley, directorul Consiliului Științific și Tehnologic Britanic. Joe Incandela
Particula lui Dumnezeu, aproape de a fi confirmată by Paius Laurentiu () [Corola-journal/Journalistic/66404_a_67729]
-
Sorin Lavric Despre o carte de mecanica cuantică nu poți vorbi decît recurgînd la analogii ajutătoare. Fără propteaua lor intuitivă, efortul de a înțelege ce se întîmplă acolo, în lumea fulgurațiilor subatomice, ar fi o încercare zadarnică. Să ne închipuim așadar că mi s-ar cere să explic de ce sunt îndrăgostit de o femeie. Oricîte detalii aș da și oricît m-aș strădui să surprind nuanțele pe care le consider cele mai
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
Așadar, entropie, temperatură, informație și dezordine. Patru termeni în jurul cărora gravitează o bună parte din mecanica cuantică. Exemplul de mai sus este o rezumare grosieră a ceea ce se întîmplă cu un fizician cînd este pus în contact cu lumea fluctuațiilor subatomice. Prima concluzie pe care o pot desprinde din exemplu este că existența înseamnă dezechilibru și instabilitate, desfășurare și tensiune. A doua e că descrierea unui proces depinde de cît de mult este influențat observatorul de dezordinea stării în care el
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
dificultăți. La nivelul de micime inimaginabilă al feliei cuantice, noțiunea de stabilitate pare să țină de fabulă. Aici intrăm în geometria variabilă a unor spații în interiorul cărora orice proces ajunge să le modifice configurația. Altfel spus, fundalul spațial al tărîmului subatomic e dat chiar de evenimentele cuantice ce se petrec la nivelul lui. Nu mai poți distinge între incinta în care se petrece un proces și procesul ca atare, căci procesul e chiar incinta. Să ne închipuim că, mișcîndu-ne prin cameră
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
poate avea foarte bine cu mult mai multe, atîta doar că ele, în raport cu putința noastră de a le percepe, sînt atît de insesizabile încît pentru experiența cotidiană putem spune că aceste dimensiuni nu au realitate. Iată cum arată un univers subatomic a cărui înțelegere cere în mod obligatoriu sprijinul analogiilor.
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
în ciuda legilor termodinamicii, sau naivitatea de a crede că deșeurile radioactive pot fi desființate prin mijloace mirabile de sorginte științifică, sau încercarea de a folosi cunoștințele de mecanică cuantică pentru a explica cum spiritul omului poate modifica realitatea la nivel subatomic, ori aberația de a interpreta rugăciunea sau telepatia ca mijloace de influențare a universului la nivelul cuantelor de energie, printr-o subtilă intersectare a cîmpului cuantic al spiritului uman cu cîmpurile energetice ale particulelor materiale. Tuturor acestor exemple Robert Park
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
mută poziția principală din mijlocul centrului. Subiectul nu mai este inclus în cadru viziunii observatorului. În schimb apare un câmp de energie/ un câmp introspectiv/ în care observatorul, subiectul, cadrul și mediul interacționează. " Teoria cuantică a observat că la nivel subatomic materia este în același timp particulă și undă, iar obiectele fizice dețin atât proprietăți ale particulelor reducționiste, locale, precum și proprietăți ale undelor holistice, non-locale, care depind de distanța față de poziția observatorului. Această descoperire a pus sub semnul întrebării legile strict
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
inter- sau intratextuală. În afara acestei țesături, opera literară nu este decât o simplă particulă; în interiorul ei, atunci când cititorul stabilește o relație cu alte opere, textul devine o undă, apropiindu-se sau depărtându-se de alte creații. Mai mult, la nivel subatomic, materia nu exisă cu certitudine, ci tinde mai degrabă să apară ca o posibilitate. Nu putem niciodată prevedea cu siguranță un eveniment atomic; putem doar aprecia gradul său de probabilitate. Această dualitate undă-particulă, împreună cu posibilitățile sale interioare, îi face pe
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
face pe fizicieni să vadă universul ca pe o pânză dinamică, cu tipare energetice multiple, dar suprapuse, de neseparat. În mod asemănător, în cadrul domeniului intratextual, operele literare încetează de a mai fi obiecte statice izolate. Ele se ciocnesc precum particulele subatomice, sunt redistribuite pentru a forma noi tipare și rămân permanent deschise spre alte reformulări. Probabil din acest motiv Federman se simte pierdut în laboratorul scriitorului, unde subiectele și personajele, întâmplările adevărate și cele ficționale se combină într-un sistem epuizant
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
într-un joc al perspectivelor în același timp rațional și irațional, creând o serie de personalități multiplicate la infinit ca rezultat al diverselor poziții, mai mult sau mai puțin avantajoase, unde sunt situate din punct de vedere narativ. Precum spațiul subatomic, golul intratextual este mereu prezent și nu poate fi ignorat. Scriitorul încearcă să îl umple prin reiterări obsesive, dar fenomenul îi scapă de sub control și îl aduce la disperare: Nu se mai poate continua astfel. E imposibil. Nu are niciun
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]