522 matches
-
unic: prezența unor așezări pre- și protoistorice, unele dintre acestea constituind descoperiri reprezentative pentru acestă zonă a Munteniei; termele și castrul sunt păstrate integral și fac parte din seria de monumente romane din secolul II p. Chr., situate în zona subcarpatică alături de castrele de la Drajna de Jos și Mălăești din județul Prahova și Voinești din județul Argeș; necropola din secolele III-IV p. Chr. este unul dintre cele mai importante situri pentru stabilirea cronologiei culturii Sântana de Mureș - Cerneahov, pentru identificarea componentei
Rezervația Arheologică „Târgșoru Vechi” () [Corola-website/Science/331362_a_332691]
-
(cehă první Československá republika, slovacă Prva Československá republika sau colocvial Prva republika) se referă la primul stat cehoslovac. Statul a fost denumit în mod obișnuit Cehoslovacia (Československo). Acesta a fost compus din Boemia, Moravia, Silezia Cehă, Slovacia și Rutenia Subcarpatică. Sub o presiune enormă a Germaniei Naziste și minorității germane din țară, Cehoslovacia a fost forțată să cedeze regiunea populată de germani, Regiunea Sudeților Germaniei la 1 octombrie 1938, așa cum a convenit în Acordul de la Munchen, precum și partea de sud
Prima Republică Cehoslovacă () [Corola-website/Science/323460_a_324789]
-
a Germaniei Naziste și minorității germane din țară, Cehoslovacia a fost forțată să cedeze regiunea populată de germani, Regiunea Sudeților Germaniei la 1 octombrie 1938, așa cum a convenit în Acordul de la Munchen, precum și partea de sud a Slovaciei și Rutenia Subcarpatică Ungariei și regiunea Zaolzie în Silezia Poloniei. Independența Cehoslovaciei a fost proclamată la 28 octombrie 1918 de către Comitetul Național Cehoslovac de la Praga. Mai multe grupuri etnice și teritorii cu tradiții istorice politice și economice diferite urmau să fie amestecate într-
Prima Republică Cehoslovacă () [Corola-website/Science/323460_a_324789]
-
în bazinul mijlociu al râului Moldova, pe partea dreaptă a văii Moldovei, imediat în aval de ieșirea sa din Carpații Orientali, la contactul Munților Stânișoarei (reprezentați aici prin zona marginală a flișului Obcinii Voronețului) cu sectorul nordic, îngust, al zonei subcarpatice și cu Podișul Sucevei. Administrativ, comuna Valea Moldovei aparține județului Suceava fiind așezată în partea central-sudică a acestuia. Teritoriul ei se învecinează la N cu comuna Capu Cîmpului, la N-E cu comunele Păltinoasa, Drăgoiești și Cornu Luncii, la S-
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
unități geomorfologice bine conturate și având caractere proprii : 1.Unitatea munților flișului Stânișoarei cu înălțime maximă, cu fragmentare și energie de relief mare, dând o notă de dominanță și mai ales având în vedere spațiul din afara limitelor comunei; 2.Unitatea subcarpatică, cu un relief fragmentat și extrem de accidentat, mai ales datorită prezenței conglomeratelor burdigaliene, conturându-se ca o unitate clară chiar dacă se află în partea cea mai nordică. Această unitate pare „sudată” de Carpați în timp ce spre exterior se termină printr-un
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
pădurile. Acestea ocupă aproape toată jumătatea de vest a teritoriului, determinând o încetinire a vitezei vânturilor și o sporire a umidității aerului. Regimul termic se caracterizează printr-o medie anuală de 70 în partea Câmpiei piemontane Baia, 60 în zona subcarpatică și 50 în zona muntoasă. Temperatura medie a lunii ianuarie este de - 50 în șesul Moldovei și de - 3,50 în zona subcarpatică, iar a lunii iulie este de 190 . Media anuală a precipitațiilor este cuprinsă între 850-1000 mm. Cantitatea
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
termic se caracterizează printr-o medie anuală de 70 în partea Câmpiei piemontane Baia, 60 în zona subcarpatică și 50 în zona muntoasă. Temperatura medie a lunii ianuarie este de - 50 în șesul Moldovei și de - 3,50 în zona subcarpatică, iar a lunii iulie este de 190 . Media anuală a precipitațiilor este cuprinsă între 850-1000 mm. Cantitatea cea mai mare de precipitații se înregistrează în sezonul cald, mai-august, când cad aproximativ 60% din totalul precipitațiilor anuale. Topirea zăpezilor primăvara și
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
casnice, boalce, oale cu baiera, cațaveici, ulcioare. Interesantă este și plastică zoo și antropomorfa, reprezentările feminine numite "păpuși" folosite în decorul arhitectural al caselor, ca și figurinele-jucării și obiectele miniaturale. Perimetrul satului Dragăești, situat în zona de tradiție între zona subcarpatica și complexul de terase sudate în Coasta Nordică a Câmpiei înalte a Târgoviștei, se caracterizează prin existența solurilor brune-roscate de pădure din zona stejarului. Pe ambele versante ale râului Dâmbovița în dreptul satului Dragăești apar solurile aluvionare. În vatra satului Dragăești-Pământeni
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
Slovacia și-a proclamat autonomia, condusă de Tiso susținut de germani. A două zi, trupele germane au ocupat Praga, iar Cehoslovacia a încetat să mai existe. În locul ei au apărut Slovacia și Protectoratul Bohemiei și Moraviei, iar Ungaria prelua Ruthenia subcarpatică. În aprilie 1939, Italia a anexat Albania. Ca urmare a ultimelor anexări, Marea Britanie și Franța au încercat să creeze un bloc imun la influență nazistă, oferind garanții teritoriale Poloniei, Greciei și României, sprijinită însă militar de URSS. Polonia și România
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
este un pictor român din Transilvania. - Născut la Ungvar (azi Ujgorod, Ucraina subcarpatică) în 8 iulie 1910. Decedat la Arad în 21 aprilie 1993. A făcut studii la Arad cu pictorul academic Friederich Balla și profesorul Marcel Olinescu (1927-1930), la Baia Mare cu Mikola Andras și Krizsan Janos în cadrul Școlii de Arte Frumoase (1930-1932
Nicolae Chirilovici () [Corola-website/Science/315671_a_317000]
-
denumirea de Chilia-Militari, dezvoltându-se pe baza aspectului târziu al Laten-ului dacic, sub influența română și sarmatica. Operațiunile de evacuare întreprinse de Aelius Catus și Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacica a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele erau plane, iar ca riț
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Scorțeni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Prahova, Muntenia, România. Se află în partea de vest a județului, în Subcarpații de Curbură. Localitatea se situează în zona subcarpatică, deluroasă, în vecinătatea paralelei 45°N și meridianul 26°E, la o altitudine de aproximativ 350 metri. Principalele orașe aflate în vecinătate sunt: Câmpina (14 km), Băicoi (6 km), Plopeni (10 km), Ploiești (25 km - reședința județului Prahova) și Sinaia
Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/301726_a_303055]
-
Bădila, Rușavăț, Viperești, Cislău, Gura Bascei, Mărunțișu, Pătârlagele, Valea Sibiciului, Șețu, Păltineni, Nehoiu, Nehoiașu). Relieful, cu altitudini cuprinse între 300 și 1400 m, este constituit pe roci sedimentare de varsta Paleogen - Cuaternar. Pintenii montani paleogeni provin din Carpații Orientali. Zona subcarpatica este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
există câteva platouri la 500 - 650 m unde sarea apare la zi. Dizolvarea a creat aici forme carstice de o frumusețe și complexitate deosebite. Arealul este localizat în Subcarpații de Curbura, orientarea întregului areal fiind în general SV- NE. Aria subcarpatica dintre Râmnicul Sărat și Slănic este inclusă Subcarpaților Vrancei, în timp ce arealul subcarpatic cuprins între Slănic și răul Buzău este inclus Subcarpaților Buzăului. Limită nordică dintre Subcarpați și zona montană, urmărește marginea sudică a Pintenului Ivănețu, în lungul depresiunii de contact
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Dizolvarea a creat aici forme carstice de o frumusețe și complexitate deosebite. Arealul este localizat în Subcarpații de Curbura, orientarea întregului areal fiind în general SV- NE. Aria subcarpatica dintre Râmnicul Sărat și Slănic este inclusă Subcarpaților Vrancei, în timp ce arealul subcarpatic cuprins între Slănic și răul Buzău este inclus Subcarpaților Buzăului. Limită nordică dintre Subcarpați și zona montană, urmărește marginea sudică a Pintenului Ivănețu, în lungul depresiunii de contact sau de flanc, ce se desfășoară pe aliniamentul Sibiciu- Brăești- Lopătari, dominată
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Hoților, Muchia Hoților, Coastele Pinului, Vârful Malul Alb, Vârful Pietriș. Limită sudică urmărește valea râului Buzău în partea de sud și sud-vest, până la Săpoca, având un grad ridicat de despletire, dominând alternanta bazinetelor de eroziune cu sectoare înguste. Grupa centrală subcarpatica subcarpatica (Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile Buzăului și Slănicului și are altitudinile cuprinse între 400-820 m, cu maxime în Dealul Blidișel (821 m) , vârful Pițigoiul(806m), vârful Bocu (824m); în partea centrală vârful Botanul are
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Muchia Hoților, Coastele Pinului, Vârful Malul Alb, Vârful Pietriș. Limită sudică urmărește valea râului Buzău în partea de sud și sud-vest, până la Săpoca, având un grad ridicat de despletire, dominând alternanta bazinetelor de eroziune cu sectoare înguste. Grupa centrală subcarpatica subcarpatica (Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile Buzăului și Slănicului și are altitudinile cuprinse între 400-820 m, cu maxime în Dealul Blidișel (821 m) , vârful Pițigoiul(806m), vârful Bocu (824m); în partea centrală vârful Botanul are 799m
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
inverse pe culmi. Cauza este legată de deschiderea largă către sud a principalelor artere hidrografice (Buzău, Bălaneasa, Slănic) , ce ușurează pătrunderea maselor de aer mai cald din câmpie. Totuși, temperaturile medii anuale mai ridicate sînt specifice numai depresiunilor și bazinetelor subcarpatice amplasate pe văi largi, cum ar fi Pătârlagele, Pârscov, Cozieni, Gura Dimieni. Depresiunile și bazinetele dezvoltate în zona montană și pe rețeaua hidrografica secundară din subcarpați (Găvanu, Pinu, Trestioara) înregistrează temperaturi medii anuale mai scăzute față de zonele interfluviale, ca urmare
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
urmare a inversiunilor de temperatură deosebit de frecvențe. Ploile cele mai frecvente cad în intervalul aprilie-septembrie, cu un vîrf în luna iunie. În semestrul rece (octombrie-martie), cantitatea de precipitații căzută este mai redusă. În cadrul semestrului rece în special în zona dealurilor subcarpatice, luna octombrie se remarcă printr-o cantitate medie mai ridicată a precipitațiilor. Burniță este în cele mai multe cazuri, un fenomen specific pantelor vestice și nord-vestice. Nebulozitatea cea mai crescută se iregistrează în lunile de iarnă-primavară. Sezonul de vară și începutul toamnei
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
ridicată a precipitațiilor. Burniță este în cele mai multe cazuri, un fenomen specific pantelor vestice și nord-vestice. Nebulozitatea cea mai crescută se iregistrează în lunile de iarnă-primavară. Sezonul de vară și începutul toamnei se caracterizează printr-un timp senin, accentuat în zona subcarpatica drept urmare a efectelor foehnale. Numărul de zile cu cer acoperit crește din zona de munte către cea mai joasă. Prezența numeroaselor depresiuni și bazinete creează condiții favorabile inversiunilor de temperatură , mai accentuate în sezonul rece. Înghețul apare astfel cel mai
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Subetajul fagului (700-1250/1300m) se extinde în asociere cu gorunul și înafara acestor limite. Între 1000-1200 m, fagul se gaseste împreună cu coniferele. Extensiunea pădurilor de fag compacte și pure spre sud subliniază cel mai bine în peisaj contactul dintre zona subcarpatica și cea montană pe aliniamentul: Chiojd-Sibiciu-Lopătari. Predomina evident pădurea de fag, în asociație cu aninul (Alnus incana), mesteacănul, paltinul (Acer pseudoplatanus), ulmul și cu arbuștii, (alunul, tulchin, șoc negru și roșu), care în general apar în arealele despădurite și lipsesc
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
recent se dezvoltă asociații cu părușcă, fragi, zmeura, mure. Treptat ele sunt înlocuite de păduri de tranziție cu specii iubitoare de lumină (plopi, salcii, mesteceni), iar într-o fază înaintată de refacere a pădurii, de către fagi. Subetajul gorunului corespunde zonei subcarpatice. Pădurea este dominată de gorun dar nu lipsește nici fagul, în special în zonele înalte sau în locurile umbroase. În asociație cu aceste două specii cresc mesteacănul, plopul și arinul. Arbuștii (cătina, jneapănul) se îmbină cu plantele ierboase (festuca, bărboasa
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Găvanu are un istoric, ce începe din 1707. Poiana mănăstirii este unul dintre locurile deosebite ale Buzăului, prin poziționarea la baza unui deal subcarpatic spectaculos, precum și prin izolarea deosebită în care se află. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante aflorimente
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
3302. Comuna Pietrari este așezată în partea central-nordică a județului Vâlcea, în zona treptelor înalte ale dealurilor Subcarpaților Getici, pe ambele părți ale cursului mijlociu al Otăsăului (afluent al Bistriței vâlcene, în cadrul depresiunii Otăsău, depresiune ce se încadrează în Depresiunea Subcarpatică Olteană). Centrul civic al localității se situează la întretăierea paralelei de 45°6'22" latitudine nordică cu meridianul de 24°6’30” longitudine estică. Teritoriul comunei se învecinează cu următoarele localitați: Relieful comunei este deluros, la nord fiind format din
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile. Din punct de vedere geomorfologic Municipiul Onești face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind așezat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș, cu afluenții Oituz și Cașin. Pe partea dreaptă a râurilor Trotuș șiTazlău sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de inundații fiind reprezentate de lunca inundabilă adiacentă albiilor
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]