445 matches
-
glosînd mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării (ceea ce a și reluat Într-un capitol distinct al lucrării sale Societatea retro, Editura Trei, București, 1999, 196 p.). Titlurile deschid un adevărat rechizitoriu: „Mai merită să mergi la școală În România de azi?”, „Școala pentru profesori” (Gabriel Ivan), „Discriminarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
subzistent), sau foarte aproape de el. Marx și marxiștii de dinainte par a se apropia de adev)r atunci cand consider) c) f)r) intervenția ț)rilor capitaliste dinamice, cele non-vestice ar fi putut r)mane pentru totdeauna în situația lor de subdezvoltare*. Cauzele s)r)ciei sunt multiple și adânc înr)d)cinate în timp, si la fel sunt și cauzele care au dus la bog)ție. Cei care cred c) imperialismul este profitabil într-o m)sur) atât de mare, încât
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
zilnice noi, care vin ca o avalanșă, experiențe personale care Își așteaptă „modelele”, ori sunt ele Însele niște modele. Din acest unghi, să spunem că nu mai există posibilitate de Întoarcere. Întoarcere nu Înseamnă neapărat comunism, ci o dictatură a subdezvoltării, În care individul este instrumentalizat, robotizat. O structură de comandă politică pentru care societatea civilă să nu Însemne decât o vitrină decorativă pentru comisarii europeni. Modul În care intelectualii din universități sunt văzuți ca un fel de funcționari s-a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
totul alți termeni. Iar diferența este suficient de mare pentru a crea, în favoarea României, ceea ce s-ar putea numi „un grad de libertate suplimentar”, concretizat în posibilitatea de a evita acea tranziție spontană care produce noi forme ale dependenței și subdezvoltării și care a caracterizat modernizările Americii Latine sau ale unor țări asiatice. Se poate pune întrebarea dacă, chiar și în aceste condiții, achiziționarea de către România a unei civilizații de tip occidental este posibilă și dacă acel „grad de libertate suplimentar
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
curs de dezvoltare într-o formă funcțională mai degrabă în raport cu dezvoltarea lumii occidentale decât cu dezvoltarea lumii mai puțin dezvoltate. Iar până acum, o astfel de formă a însemnat - într-un număr semnificativ de cazuri - fie menținerea unor caracteristici ale subdezvoltării, fie crearea altora noi, în interiorul societăților care se modernizează. Dar nu există decât motive ideologice pentru a considera că factorul extern este singurul responsabil de eșecurile modernizărilor. Studiile întreprinse dovedesc că până și influența factorului extern în direcția creării de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
care se modernizează. Dar nu există decât motive ideologice pentru a considera că factorul extern este singurul responsabil de eșecurile modernizărilor. Studiile întreprinse dovedesc că până și influența factorului extern în direcția creării de dependențe sau de noi componente ale subdezvoltării depinde de existența unor vectori interni, de la cei politici la cei economici, sociali, religioși sau culturali. Privite din perspectivă internă, eșecurile tranzițiilor românești pot fi la fel de bine explicate ca rezultat al voinței actorilor sociali și politici românești de a construi
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
construiască relația justă dintre cele două componente astfel încât își pot produce propria prosperitate. În ciuda importanței lor, mecanismele sociale, economice și politice care leagă prosperitatea populației de dezvoltare sunt insuficient studiate. În mai mare măsură au fost studiate mecanismele care produc subdezvoltare, anulând eforturile de modernizare economică și socială. Dar putem bănui că măcar o parte a caracteristicilor acestei relații sunt incluse în chiar trăsăturile prosperității de tip occidental. O dimensiune a prosperității unei societăți comună tuturor abordărilor este bogăția acelei societăți
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a celor mai bogați 20% a crescut de la 34,8% la 36,8%. Câtă vreme România și celelalte societăți postcomuniste nu își modifică aceste tendințe, ele nu vor fi înlocuit tranziția de tip postcomunist, cu latura sa de producere a subdezvoltării, cu tranziția către prosperitate caracteristică societății occidentale și, prin urmare, integrarea lor în sistem rămâne problematică. În țările postcomuniste, polarizarea socială este o consecință a tranziției la economia de piață. De fapt, în țările postcomuniste, cifrele care măsoară redistribuirea venitului
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și educației etc. -, iar pe de altă parte, sunt politici de accelerare a integrării selective, prin introducerea de restricții destinate celor două civilizații subdezvoltate românești. Am spus deja - și repet acest lucru - că integrarea elitelor este subvenționată de neintegrarea civilizațiilor subdezvoltării. Elita europenizată românească poate supraviețui în interiorul civilizației europene dezvoltate - adică își poate asigura veniturile necesare educației, atingerii și menținerii standardelor clasei de mijloc specifice unui mod de trai de tip occidental - doar în măsura în care este subvenționată de celelalte două civilizații. Subvenționarea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mai multe ori. Aceste numeroase rupturi de traiectorie au contribuit la compunerea de identități excepționale. Piața științelor sociale s-a constituit În aceste condiții datorită mai ales strategiilor experților ce aveau ca obiectiv separarea cercetării de politică, participând la reducerea subdezvoltării științelor sociale europene, la modernizare cu prețul unui hiper-empirism și al subminării tradiției intelectuale proprii acestor științe: sunt termenii În care Michael Pollak descrie strategia intelectuală a lui Paul Lazarsfeld, co-fondator al mai multor «multinaționale științifice» În cadrul unul «plan Marshall
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mai mică măsură o știință constructivă, un instrument al schimbării sociale. De fapt, această orientare a sociologiei a reflectat orientarea societății înseși. Cu excepția programului comunist, cu eșecul lui, și a unor societăți subdezvoltate preocupate să imagineze strategii de lichidare a subdezvoltării (exemplul României antebelice), societatea se afla într-o dinamică rapidă, dar acesta era rezultatul rezolvării problemelor curente, cumularea lor generând o schimbare continuă, însă neproiectată. De-abia cu câteva decenii în urmă sociologia începuse să dezvolte instrumente de schimbare socială
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aceste societăți, preocuparea pentru dezvoltarea comunitară a apărut, în consecință, referitor nu la comunitățile „normale”, angrenate eficient în sistemul economiei globale de piață, ci, ca excepție, la comunitățile marginale din punct de vedere economic, aflate într-o criză cronică de subdezvoltare. În societățile dezvoltate există zone „canceroase”, incapabile să se integreze eficient în mecanismele economiei de piață care să le antreneze în procesul global de creștere economică. Criza persistentă a acestor comunități este cauzată frecvent de procesul de restructurare a economiei
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al ajutorului internațional pentru dezvoltarea noilor țări. O discuție critică amplă legată de natura acestui ajutor se regăsește adesea sub denumirea de „neocolonialism” (Cooke, apud Forsyth, 2005). Tema dezvoltării sociale a pornit, în acest context, de la îngrijorarea țărilor dezvoltate față de subdezvoltarea cronică a țărilor foste colonii. Aici subdezvoltarea cronic persistentă este cauzată și de lipsa forțelor interne suficient de organizate pentru a elabora și a promova strategii/programe de dezvoltare. În acest caz, țările dezvolte au încercat să imagineze programe de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
O discuție critică amplă legată de natura acestui ajutor se regăsește adesea sub denumirea de „neocolonialism” (Cooke, apud Forsyth, 2005). Tema dezvoltării sociale a pornit, în acest context, de la îngrijorarea țărilor dezvoltate față de subdezvoltarea cronică a țărilor foste colonii. Aici subdezvoltarea cronic persistentă este cauzată și de lipsa forțelor interne suficient de organizate pentru a elabora și a promova strategii/programe de dezvoltare. În acest caz, țările dezvolte au încercat să imagineze programe de dezvoltare socială pe care să le ofere
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ofere țărilor cronic subdezvoltate și să asiste implementarea acestor programe. Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional sunt instituții internaționale constituite și patronate de cele mai prospere țări occidentale, care au avut de la început ca obiectiv susținerea țărilor în criză de subdezvoltare. Motivarea cea mai probabilă este temerea față de tensiunile internaționale în creștere generate de polarizarea social-economică a lumii. În anii ’60, „teoria modernizării” a devenit o componentă-cheie a paradigmei dezvoltării sociale. În anii ’70 însă, din cauza faptului că majoritatea țărilor nou-eliberate
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societăților. A treia clasă este a teoriei agenților capabili să inducă fenomene de dezvoltare într-o societate. Un loc special revine teoriei obstacolelor și teoriei baricadelor. La aceste grupări sau familii teoretice se adaugă marea familie a teoriilor dependenței și subdezvoltării, prin care deja paradigma clasică a tranziției este criticată sever și părăsită în cele din urmă. O poziție specială par să dețină teoriile mondialiste și marea clasă a teoriilor preocupate de efectul de dominație pe care-l induce fenomenul dezvoltării
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
numita tranziție nu înseamnă fatalmente dezvoltare, adică trecerea de la o societate tradițională nedezvoltată spre una modernă dezvoltată, ci poate îmbrăca forma necunoscută a decalajelor structurale durabile ce întrețin în societățile întârziate alte procese dominante, dintre care cele mai relevante sunt: subdezvoltarea, dependența de metropole, războiul mental, cu mari dislocări de tradiții și de forme culturale neurmate de mobilizări creatoare pe măsură, declasare socială cu toate efectele subsecvente etc. Teoriile dezvoltării dependente. Depășirea paradigmei modernizării O examinare istorică În spatele teoriilor modernizării se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
direcție teoretică nouă, insurgentă față de modelul sincronist de gândire, și aceste reacții au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără fond, și apoi în America Latină, Asia și Africa, sub expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
paradigma sociologiei tranziției, punând în locul ei un alt model de gândire și analiză, cu alte procese dominante decât tranziția de la tradițional la capitalismul dezvoltat și deci la modernitatea capitalistă, evidențiind alte procese dominante, în locul tranziției urmate de succes, și anume: subdezvoltare durabilă, declasări sociale masive, dependențe umilitoare, aculturații alienante, crize identitare profunde etc., cu toate efectele lor subsecvente. Cum s-a afirmat așadar noua paradigmă? Ne relatează pe scurt Alvin J. So, pe care îl vom urma și noi în prezentarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gândire. Care sunt așadar diferențele notabile dintre cele două moduri de gândire? Teza modernistă susține că influența occidentală generează modernizare și deci dezvoltarea unei societăți întârziate. Teza teoriilor dependenței (sau a capitalismului dependent) evidențiază, din contră, asocierea influenței externe cu subdezvoltarea și cu starea de colonialism mental (a gândi prin imitație), nu cu dezvoltarea. Numim această asociere dependență. Critici în lanț ale teoriei tranziției. De la M. Manoilescu și P. Prebish la A.G. Frank Să examinăm, în fine, reacția latino-americană la paradigma
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relațiilor de schimb, ceea ce va periclita acumularea națională de capital (domestic accumulation of capital)” (So, 1990). Soluția o reprezintă politicile de industrializare (și stoparea diviziunii internaționale unilaterale a muncii). Industrializarea (prin substituirea importurilor) e considerată un factor sigur al lichidării subdezvoltării. Din păcate, proiectele ECLA au eșuat în anii ’60 și problemele politice răbufnesc tot atunci. Tezele unei strategii sunt sintetizate de Blomstrome și Hettne (1984, p. 45) și sunt recapitulate de Alvin J. So, prin care le sintetizăm și noi
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
obținut din exportul materiilor prime urma să fie utilizat pentru a plăti bunurile de capital din import, sporind rata creșterii economice. Guvernele trebuie să participe în calitate de coordonatoare ale programului de industrializare. Implicarea sporită a guvernelor era menită să rupă lanțul subdezvoltării. (So, 1990) Ce s-a întâmplat în realitate? Puterea de cumpărare a fost limitată la anumite categorii sociale și piața internă n-a dovedit tendințe de dezvoltare. Dependența de import s-a deplasat de la bunurile de consum spre bunurile de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teoriilor modernizării. Întrucât teoriile și categoriile promovate de adepții acestei Școli sunt „elaborate pe baza experienței europene și americane”, aceste „categorii și teorii occidentale” „nu pot ghida gândirea noastră spre înțelegerea problemelor lumii a treia” (So, 1990). Teoriile modernizării explică subdezvoltarea lumii a treia prin raportare la factori interni, iar dezvoltarea prin raportare la factori externi și „presupune că există ceva rău înăuntrul țărilor și popoarelor lumii a treia, precum cultura tradițională, suprapopularea, absența motivației pentru realizare” (So, 1990, p. 94
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și că trebuie să perceapă „țările occidentale ca pe niște mentori, încercând să urmeze calea occidentală a dezvoltării pentru a atinge modernitatea” (So, 1990, p. 96). Pentru a reda starea țărilor lumii a treia, Frank propune conceptul de dezvoltare a subdezvoltării, dezvăluind faptul că „subdezvoltarea nu e o condiție naturală, ci un artefact creat de lunga istorie a dominației coloniale” (So, 1990, p. 96). Pentru subdezvoltare, Frank propune așadar o „explicație externă”. Întârzierea nu poate fi explicată, apreciază el, prin feudalism
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
perceapă „țările occidentale ca pe niște mentori, încercând să urmeze calea occidentală a dezvoltării pentru a atinge modernitatea” (So, 1990, p. 96). Pentru a reda starea țărilor lumii a treia, Frank propune conceptul de dezvoltare a subdezvoltării, dezvăluind faptul că „subdezvoltarea nu e o condiție naturală, ci un artefact creat de lunga istorie a dominației coloniale” (So, 1990, p. 96). Pentru subdezvoltare, Frank propune așadar o „explicație externă”. Întârzierea nu poate fi explicată, apreciază el, prin feudalism sau tradiționalism pentru că țări
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]