3,238 matches
-
în ansamblu poate fi citit ca un "roman" cu un personaj surprins în ipostaze extravagante: poetul, cel care e ductil, disponibil, atent, capabil să metamorfozeze realul, să proiecteze propriile obsesii într-un afară devenit permeabil celor mai obscure impulsuri ale subiectivității Paul Aretzu, Orbi în Paradis, Edit. Cartea Românească, București, 1999, 92 pag., f. preț
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
un "istoric", refuză, de altfel, să tragă concluzii, să dea verdicte. Mușcătoare este doar ironia sa subtilă, amară uneori, salvatoare adesea pentru o conștiință traumatizată de experiența vieții. Mai este apoi un lucru pe care ar trebui să-l menționăm: subiectivitatea aprinsă, pe care René de Flers nu se sfiește să și-o revendice. Ea nu contrazice documentul; nici pe cel real, arhivistic (pe care-l preia însă în interpretarea sa personală) și nici pe cel uman, dar creează o atmosferă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
căutat cu tot dinadinsul antisemitism acolo unde nici gînd să existe. Ar părea o formă de nevroză, de delir fantasmatic, să vezi în Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran niște antisemiți, dacă acuzațiile n-ar avea o mare doză de subiectivitate, un dedesubt ce n-are nici o legătură cu originea acuzatorilor. La fel cum România Mare și Atac la persoană îi trec pe listele cu evrei pe toți cei care contravin intereselor lor, cam așa e sporită și lista antisemiților, din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
montat al "înstrăinării" de lume e încă o dovadă a prezenței lumii în conștiință, e drept că pe muchia pătrunderii în universul subiectiv, în "peștera" intimității depline. "Înstrăinarea" e încă o formă a obiectivității ce năzuiește a se preface în subiectivitate autarhică: "stelele-n larg cu numele lumină/ nu mai au har și muzica nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
mi-a plăcut mai puțin la "Istorie": impresia de "migală artizanală" în compoziție și stil; acolo unde autorul propune o aglomerare de informație sub umbrela "obiectivității" (neutre și, uneori, cenușii) aș fi preferat un plus de culoare, un plus de subiectivitate (în sens călinescian). Există, însă, din fericire, și multe pagini care contrazic această observație, de pildă ideea de a vedea, în Eliza Petrăchescu "un Edward G. Robinson feminin", sau paginile de temerară și personală paralelă portretistică Jean Georgescu-Paul Călinescu. "Istoria
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
fel s-a urmărit construirea unei imagini panoramice, unitare cât de cât, a poeziei românești contemporane; dar dincolo de toate acestea nu putem împinge prea departe speculațiile referitoare la criteriile de selecție, din moment ce, în alcătuirea unei antologii suverane rămân gustul și subiectivitatea celui care o alcătuiește. Important este, înainte de orice, faptul că o asemenea carte există și că ne putem bucura de ea. Dacă există însă unele obiecții, acestea se referă la prefața antologiei - Romanian Poetry: A Sketch for a Portrait (Poezia
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
ceva vreme, dă naștere la noi și noi interpretări: alteritatea, mai exact, modul in care au descoperit românii alteritatea. I-au servit drept material, în primul rând, bogată istoriografie românească, deși acest lucru a presupus o încercare de îmblânzire a subiectivității, ca să spunem așa, date fiind deșele alunecări spre literatura: vechile letopisețe de curte, scrierile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, cronicile muntenești (Stoica Ludescu, Radu Popescu, Radu Greceanu), dar și tratate de istorie, cosmografie, biografii, hagiografii, proza oratorica
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
fantasticul spre ce este el. Din pluralitatea abordărilor, tendința - evident, irealizabila - de constituire a discursului despre fantastic într-o definiție și o teoretizare pertinente s-a conturat destul de limpede. Paradoxul e că această tendință ne trimite în plin cîmp al subiectivității. André Carpentier, în încheierea colocviului, spunea: "nous avons tous des choses singulières à dîre sur le fantastique". Ceea ce ne îndreptățește să credem că reflexia asupra fantasticului e mai degrabă una dispersata decît unificatoare, mai mult analitică decît sintetică. Pînă la
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
de juriul de selecție format din Cristina Dumitrescu, Florica Ichim și Constantin Paraschivescu, membri ai secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Orice selecție are la bază, evident, criterii de valoare, dar este marcată și de aburul unei subiectivități inevitabile. Izbîndă ar fi că aceasta subiectivitate să nu treacă, ea, pe primul loc. Privind nominalizările, la trei dintre categorii, solide, există niște nesincronizări. Pentru Premiul Cel mai bun spectacol au intrat în joc Richard al II-lea al lui
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
Dumitrescu, Florica Ichim și Constantin Paraschivescu, membri ai secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Orice selecție are la bază, evident, criterii de valoare, dar este marcată și de aburul unei subiectivități inevitabile. Izbîndă ar fi că aceasta subiectivitate să nu treacă, ea, pe primul loc. Privind nominalizările, la trei dintre categorii, solide, există niște nesincronizări. Pentru Premiul Cel mai bun spectacol au intrat în joc Richard al II-lea al lui Măniutiu, Livadă de vișini a lui Vlad
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
următoarele zile, cică ninge, sufla vîntul...", 2673) sau metaforă depreciativa ("ghiveci" de soare cu ceață", 2676). Frecvente sînt metaforele animiste, în care factorii meteorologici sînt agenți - " Se zbîrlește vîntul" (RL 2116, 1997, 11); "vîntul ne ăomoară" (2014) iar pacientul e subiectivitatea asumată a persoanei I plural ("ne va lovi viscolul", 2686; "ne paste viscolul", 2670). Experiență cotidiană e implicată prin traducerea în termeni vestimentari (tot o simplificare, în fond) a previziunilor: "Adio căciulă, adio palton" (2150); Astăzi lăsăm căciulă acasă"; "în
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
Sfîntă), caută metaforă: "Poliedru din piatră, painjeniș de coloane căutînd lumină celesta, căpățina de Golgotă în care sînt înfipte cruci peste cruci, vestmînt de cruciați veniți să slobozească din stăpînirile păgîne împărățiile Domnului, așa se înfățișează Biserică Bunei Vestiri". Puțină subiectivitate în aceste note de călătorie; ochiul descoperă, înainte de toate, valorile știute ale spațiului, le caută mereu povestea și dovezile care să le ateste veridicitatea, mentalitățile, caracteristicile unor colectivități, ale unor națiuni, filosofia lor de viață; la evrei, de pildă, admira
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
o explorare a semnificațiilor eticii din perspectiva unor premise fenomenologice. Formulă e, fără îndoială, corectă, dar sună exasperant de sărăcitoare, în comparație cu sublimele pagini dedicate de Lévinas conceptului de chip. Celălalt există pentru mine, susține filozoful, ca figură, chip, sfîșiind orizontul subiectivității mele prin simpla sa apariție. Chipul Celuilalt e vizibil și totuși evanescent, accesibil, dar intangibil. Prezența sa are menirea de a pune însăși existența mea sub semnul întrebării, de a mă obligă să înțeleg mai întîi alteritatea care mocnește înăuntrul
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
insolentă și pernicioasă a bogăției la un pol al societății să fie exclusă, ca instrucția publică și cultura maselor să devină, în fapt, una din prioritățile politicii de stat. Firește, și generalizarea concentrată în verdictul de mai sus suferă de subiectivitate, ea exprimând comparația disperării făcute de o populație lovită crunt prin jaful postdecembrist, prin prăbușirea economiei, a standardelor de viață și a tuturor rânduielilor țării, cele ce le ocrotiseră înainte viața, făcând-o suportabilă în pofida neajunsurilor. În nenorocirea de azi
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
ei forme, „medialectul”, figura paternă și cea maternă, cu moștenirea de ironie și elegie dată fiului, relația afectivă, relația amoroasă și anticiparea/improvizație, „feminitudinea” și fantasmele legate de ea, procrastinația dragă lui Proust și retro-procrastinația dragă lui Fréderic, relația estetică, subiectivitatea, cotidianul, visul, fantasma, amintirea, coșmarul repetitiv, vîrsta înaintată și, strecurată, ici și colo tema sfîrșitului, a epilogului romanesc dar mai ales existențial. O rețea interculturală deosebit de densă, dată de nume foarte variate, provenind din domenii și arte diferite - Pascal, La
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
își pusese amprenta nu numai pe Nichita, ci și pe prietenii lui, Ionel Vianu și Matei Călinescu”). Autoironic și bășcălios, direct și fără menajamente, Ștefan Agopian ne oferă niște amintiri prețioase - și savuroase - pentru reconstituirea unui „parfum” de epocă, cu tot cu subiectivitățile sale acide.
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
Armaghedonului (uluitorul portret al mamei din roman întreține subtile structuri literare comune cu ambivalența creionării lui Mircea Zaciu), portretele filosofice sau literare sunt umplute de admirația, fervoarea, confesiunea, năduful, judecata, tandrețea sau doar respectul rece al Martei Petreu, inundate de subiectivitatea care le dă viață, lume și sens. Pe de altă parte, „literaturocentrismul“ culturii române, după o expresie inspirată de Ion Ianoși, este când emblemă sau fală, când diagnostic, când neajuns istoric pentru o elită a scriitorilor; între care, desigur, și
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
excelent al confesiunii abia deghizate într-o proză de tipul „Bildungsromanului”. Tocmai cruzimea cu care autorul atribuie eroului său trăirile cele mai sfâșietoare pentru cineva cu cultul dreptății și al prieteniei arată nu „obiectivitatea”, ci nevoia de a-și striga subiectivitatea ultragiată. Dar mi se pare că este vorba de dificultăți care decurg din plasarea unui capitol cu rol sintetic și concluziv la începutul cărții. Dacă încercarea de a extrage trăsăturile „sistemului” estetic al criticului s-ar fi făcut după parcurgerea
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
care dovedea de tânăr că se cunoaște bine. Îi mărturisește lui Lovinescu în acea împrejurare absența îndreptățirii morale de a-i judeca pe alții. Nu ia totuși lucrurile în ușor. Știe prea bine că nu se poate critică fără aportul subiectivității, dar e deopotrivă de convins că un critic trebuie să fie „un om de știință”. Oscilarea aceasta se vede și în capitolele care îi revin în Istoria literaturii române moderne, scrisă în colaborare cu Ș. Cioculescu și Vladimir Streinu. E
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
văzut în individualismul de sorginte raționalista sursă întunericului însăși. Astfel s-a afirmat că nazismul și comunismul își au rădăcini comune în obsesia rațiunii instrumentale de a domina și obiectiviza natură externă și de a reprima sau normă natură internă, subiectivitatea individuală. (Afirmația, oricît ar părea de "enormă", o găsesc perfect întemeiata; comunismul este un produs al gîndirii vestice care doar dintr-un capriciu al istoriei s-a altoit pe fond "ortodox".) Astăzi, întreaga gîndire intelectuală occidentală este de acord că
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
la limita palida și misterioasă a liricului. Mihai Sârbulescu oscilează între tentația unui voluntarism al expresiei dense și carnale și conștiința picturii că o formă a posesiunii mistice, ca un act al bucuriei în fața unei desăvîrșiri care trece dincolo de orice subiectivitate. Oarecum singular prin vitalitatea lui livresca, prin spiritul analitic și, în același timp, prin inocentă privirii, Constantin Flondor vede simultan aproape și departe; panoramează voluptos formele grele și construiește cu minuțiozitate existente fragile pînă la transparență. O sete a trăirii
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
planuri în care evoluează Ulise. Unul al aventurii, ca o "cucerire" de orizonturi imprevizibile și uneori șocante, proiecție în obiectivitatea necunoscutului, altul al nostos-ului ca revenire la climatul pierdut al punctului de plecare, ergo ca egalitate cu sine, la triumful subiectivității. Vrednicia eroului este cea de-a fi departajat esența și aparența, de-a fi oferit interiorului și exteriorului ce li se cuvine. Ceea ce remarca Jean Starobinski: "dacă le privim îndeaproape observăm că puterile sale constau aproape toate în arta de-
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
Hoffman autoarea cîtorva cărți de mare succes exilul înseamnă marginalitate, dar o marginalitate fericită, fecundă, în care sinele devine conștient de relativitatea reprezentărilor și tabieturilor sale. Viață într-o altă limbă - exilul - e prezentată ca veritabil paradis al relativității și subiectivității fragmentate care de îndată ce ar încerca să se supună unui principiu tutelar central e sabotată de marginea care a fost cîndva centru. Pentru o Eva Hoffman care s-a născut și a copilărit la Cracovia, și-a petrecut adolescența în Vancouver
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
succesului, sau pedagogică: Învățarea, Atenția, moralistă: Recunoștința, Zece sugestii morale (tocmai rațiunile psihologice și cele morale ar trebui în primul rând despărțite, deculpabilizator, iar nu confuz amalgamate) etc. Sunt inutile nu pentru că s-ar dovedi neadevărate -, ci inaplicabile la o subiectivitate infinită și irepetabilă, aflată în neîncetată mișcare și schimbare; ceea ce autorul propune nu este de fapt, așa cum pretinde, o înțelegere deschisă a faptelor și a persoanelor (și, finalmente, a propriei persoane) în singularitatea lor, ci un manual de manipulare casnică
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
jurnalistic actual. în plus, mărcile distanței sînt necesare într-un tip de text care preia constant informații din diverse surse pentru a le retransmite. Modul special în care se introduc în discurs "evidențialele" ține însă și de gradul ridicat de subiectivitate al presei autohtone, care preferă informației comentariul și care selectează și prelucrează știrile în funcție de simpatii și antipatii evidente. Abuzul de mărci ale distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de a-l trata pe cititor, căruia i se impune
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]