286 matches
-
1885-1888), „Revista independentă” (un număr, 1887) și „Liga ortodoxă” (1896-1897), sunt destinate să-i întrețină spiritul. L. reapare în 1899 (20 februarie-10 iunie), în 1900 (număr unic) și în 1904 (două numere). În ultima serie, 29 iunie 1918-martie 1919, se subintitulează „Organ al grupării intelectualilor”. Sufletul revistei a fost Al. Macedonski, directorul ei. În 1893 pe copertă este menționat numele lui V.A. Urechia, președintele de onoare al Societății Literare, societate care a patronat revista. În 1892 și 1893 figurează ca
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
LUCEAFĂRUL, revistă literară apărută la București, săptămânal, între 10 septembrie și 8 octombrie 1900. Director al acestei publicații, promițător subintitulată de „literatură, artă, știință, politică”, este Ludovic Dauș și tot el, probabil, autorul unui articol-program care anunță intenția de a combate „bisericuțele” literare, mercantilismul, nechemații în literatură. L. publică beletristică, cronici de teatru și artă plastică, articole politice, știri din
LUCEAFARUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287867_a_289196]
-
manieră sunt romanul Cu ce se șlefuiesc diamantele (1966), de fapt o narațiune „cu sertare” alcătuită dintr-o serie de povestiri distincte grupate după tehnica Decameronului, și volumul de nuvele Nume (1972). Romanul Drum de soartă și de răzbunare (1970), subintitulat „o baladă din Ardeal”, evocă figura haiducului ardelean Văleanu, iar Astă-seară îl arestăm pe asasin (1967) ilustrează genul romanului polițist. SCRIERI: Într-o gară, București, 1952; Ana Nucului, București, 1953; Prostul, București, 1953; Povestiri, București, 1955; Liniștea iernii, București, 1956
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
considerându-se o continuare a „Foii României” (care apăruse în 1882), se află, în martie 1890, la seria a doua și la anul al X-lea de apariție. Din ianuarie 1904 devine „România”, apoi „Revista România”. Dacă la apariție se subintitula „Revistă științifico-literară”, mai târziu devine „enciclopedică”. Redactorii responsabili până la 1890 au fost C.N. Chabudeanu pentru partea științifică, și Corneliu Botez pentru partea literară, D. Teleor, G. Russe-Admirescu, I.I. Florescu, Scarlat Orăscu, Al.I. Șonțu, I.A. Bassarabescu, Gr. Mărunțeanu, G.
GENERAŢIA VIITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287213_a_288542]
-
cursivitate; la nivel de întreg, totul apare însă dispersat, impresia de aglutinare rămânând pregnantă. În fond deghizate, și aceste ultime două romane nu sunt altceva decât povestiri și, la urma urmei, așa pot să fie citite, chiar dacă autorul le-a subintitulat „romane”. SCRIERI: Geamul dinspre drum, pref. Marin Bucur, București, 1965; Amintiri simple, București, 1966; Singurătatea lucrurilor, București, 1968; Partea din care bate vântul, București, 1970; Dincolo de aproape, București, 1971; Al doilea motiv, București, 1972; Hora de duminică, București, 1972; Taina
GEORGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287225_a_288554]
-
Asociației Culturale „Marius Bunescu” din Caracal. Autor de romane și povestiri destinate lecturii ca divertisment, M. se străduiește să își câștige publicul hibridând intrigi polițiste cu elemente de literatură de anticipație. Efectul reușește să îl amuze, așa încât alege să își subintituleze câteva proze „romane satirice de aventuri” - Potirul Sfântului Pancrațiu (1971), Damen-vals (1975). În alte cazuri, ca în nuvela Dispariția profesorului din volumul omonim (1974), umorul nu mai trebuie căutat manifest, ci se produce involuntar, atunci când cititorul se confruntă cu dedicația
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
de la Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în exces și golite de sens, precum și o paletă de figuri de stil de asemenea convențională și destul de sărăcăcioasă, abundența interogațiilor retorice încarcă și sufocă substanța poemului. Iarna când au murit cangurii (1984), subintitulat „microroman”, se încadrează în tiparul „literatură de vacanță” - o proză marcată de gratuitate, dar salvată de un umor care face lectura agreabilă. Personajele principale alimentează o intrigă de factură erotică, bazată pe aparentul conflict între o personalitate cam rigidă și
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
Canuș), arată o preferință marcată pentru romanesc. Influențat de ideile lui Ioan Maiorescu, care încerca, prin modelul german, să contracareze invazia literaturii franceze (ce îi părea „ușoară, imorală și fadă”), L. adună în „Mozaicul” numeroase transpuneri din foiletonistica germană: Moneda, subintitulată O povestire fantastică într-o întâmplare adevărată (aceasta i-ar fi servit lui Vasile Alecsandri drept punct de plecare în Istoria unui galbân), O execuție, Istoria arapului de la Veneția, „adevărata istorie a arapului Othelo, care a dat lui Șekspir materie
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
REVISTA ORIENTALĂ, publicație apărută la București din mai până în septembrie 1896 (trei numere). Subintitulându-se inițial „Revue franco-roumaine”, R.o. tipărește și articole sau poezii culte și populare traduse în limba franceză. Redactori par să fie Mircea Demetriade și Bonifaciu Florescu. În două articole din primul număr se arată că, urmând exemplul „Curierului românesc
REVISTA ORIENTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289246_a_290575]
-
Claudian, de la numărul 3-4/1936 Emil Lovin, iar de la numărul 7-8/1936 Ioan Șt. Botez. Deschizându-se cu un articol de Nichifor Crainic (Epocă de tranziție) și conținând numeroase articole semnate de Mihail Cruceanu, Ion Nisipeanu, Toma Vlădescu ș.a., revista, subintitulată „Socială - literară - polemică”, manifestă la început o orientare naționalistă, de care se debarasează treptat, pe măsură ce capătă un caracter tot mai accentuat literar. Cu toate că materialul e organizat doar în câteva rubrici („Cărți și reviste”, „Polemice”, „Recenzii”), sumarul este variat. Se reproduc
REVISTA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289274_a_290603]
-
ROMÂNIA NOUĂ, revistă apărută la Craiova, săptămânal, de la 13 noiembrie 1905 la 2 noiembrie 1908; alt număr iese la 10 februarie 1911. Gazeta, subintitulată „Organ național liberal”, dispune de o rubrică în care sunt incluse cronici teatrale și de alta intitulată „Litere - arte - științe”, prin care publicul este ținut la curent cu mișcarea literară și artistică din țară și din străinătate. Aici A. Zaman
ROMANIA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289331_a_290660]
-
ROMÂNIA TÂNĂRĂ, revistă apărută la Brașov, lunar, din mai 1942 până în decembrie 1943, sub direcția lui Ilie Hașeganu. Publicație de orientare tradiționalistă și, concomitent, de promovare a unor repere europene, R.t., subintitulată „Îndreptar politic, economic, literar”, își susține programul prin versuri, articole, interviuri, traduceri, cronici și recenzii, revista revistelor. Poezia este ilustrată de Cornelia Buzdugan-Hașeganu, Radu Gyr, Al. Lungu, Lucian Valea, Mariana Moșoiu, iar istoria și critica literară de Basil Munteanu (Cărturarii
ROMANIA TANARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289333_a_290662]
-
din montaje de citate, alternate cu „întrebări” adresate unor personalități sau personaje din trecut (Aristotel, Hamlet, Goldoni, Ion Sava, Schiller, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, George Enescu, Lucia Sturdza Bulandra, G. Călinescu). Volumul Cad măștile (2000) este subintitulat Amintirile unui băileștean. SCRIERI: Fața văzută și nevăzută a teatrului, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Teatrul în cetate, pref. Eugen Barbu, Iași, 1974; Talia...Thaliei, București, 1975; Teatrul și publicul, București, 1977; Dialog la scenă deschisă, pref. Ion Iordache, București
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
noțiunilor-cheie de sinteză, recurență și devenire și în stabilirea unui raport echilibrat de forțe în triada autor-text-receptor -, S. urmează multiculturalismul din Occident și adoptă metoda deschiderii literaturii înspre „sensul cultural” intercontextual din care acesta face parte. În Melancolia descendenței, carte subintitulată în ediția a doua „o fenomenologie a memoriei generice în literatură”, se află „o suită de studii de tipologie și naratologie cu puncte de plecare, teoretic vorbind, în Genette (Mimologiques și Palimpsestes) și Northrop Frye (Marele Cod). Ele vor să
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
un moment semnificativ în evoluția dramei psihologice românești. Debitoare naturalismului prin supralicitarea eredității, dar având afinități și cu teatrul ibsenian, Patima roșie este sincronă cu o direcție principală a teatrului european și, în anumite aspecte, anticipează formule viitoare. S. o subintitulează „comedie tragică”, denominație ce preludează „farsa tragică”, cultivată ulterior. Tehnica lui e una clasică, în linia lui I. L. Caragiale, însă aliajul de comic și tragic face din autorul Patimii roșii, într-o anume privință, un precursor al teatrului absurdului. Dacă
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
pentru relevarea omenescului mai adânc, prezentă la S. în scrierile dramaturgice. Patima roșie a stârnit la întâile reprezentații o vie discuție. Unii au văzut în ea un produs al genialității și o capodoperă în materie de „comedie tragică”, cum se subintitulează piesa. De fapt denominațiunea „comedie tragică” este fără motivare, deoarece piesa e o dramă pasională cu aspecte secundare de umor. Drama modernă este tocmai adunarea laolaltă, spre a da sentimentul vieții, a comediei și a tragediei, genuri prea absolute. Detractorii
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
, revistă apărută la Câmpina, lunar, de la 1 iunie 1932 până la 4 mai 1936, sub conducerea unui comitet. Director: Al. Tudor-Miu. Publicația, subintitulată „Ziar liber, literar, social”, are, după un an de funcționare regulată, apariții sporadice. Primul număr enunță programul minimal al libertății de „a publica politică fără a face politică și de a scrie literatură fără a face literatură”. Semnează articole pe
STRADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289965_a_291294]
-
, periodic apărut la București, bisăptămânal, de la 4 aprilie până la 5 decembrie 1857 și de la 2 aprilie până la 22 decembrie 1860, sub conducerea lui Gr. R. Bossueceanu. Deși se subintitula „jurnal politic-comercial”, S. publică și literatură. Se continuă astfel acțiunea politică și literară a ziarului conservator „Timpul”, în locul căruia a apărut în două rânduri, atunci când acesta a fost suspendat de autorități. Colaborează I. Heliade-Rădulescu, în primul rând ca om politic
SECOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289600_a_290929]
-
Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității și a unor largi acolade-lest, chiar dacă și acum atenția acordată detaliilor, stilul alert dau impresia de naturalețe. Abandonând ficțiunea, S. dă în Dosarul „Marin Preda”, subintitulat „viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și fotodocumente”, o carte de mare valoare documentară. Coroborând datele accesibile până în momentul redactării, Dosarul... se remarcă și prin abilitatea autoarei de a oferi posibile explicații sfârșitului lui
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
dramatic Don Juan sentimental (1915), situând personajul principal într-o ipostază mai puțin obișnuită, de erou aflat la „capăt de linie”, respins de Dona Bianca. Don Juan însuși realizează că e doar năluca celui de altădată. Urmează comedia Masca (1923), subintitulată „grotescă dramatică într-un act”, a cărei „acțiune se petrece în Europa”, în timpul unui bal mascat. Melodrama Femeia cu două suflete (1925) - dedicată celor două iubiri pe care protagonista le împărtășește: pentru sculptorul Dionis și pentru directorul de teatru Fink
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
poate nu întreg la minte, obișnuit al cafenelelor bucureștene, călătorit în străinătate și cu oarecare cultură, Petru Albulescu-Albastru, „director proprietar, redactor, administrator, perceptor și casier”, a scris aproape singur cele optzeci și opt de numere ale periodicului, pe care îl subintitula „conservator, liber, albastru, risipitor, socialist, popular, avar, original, inamovibil” și pe care îl vindea el însuși. Amestecând relatări autobiografice, comentarii politice insolite, opinii de plezirist, teoretizate ca și cum ar fi fost vorba de o concepție, numind-o „nostologie”, Albulescu obține o
TURNU BABILON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290313_a_291642]
-
și pertinența observațiilor, mai ales când e vorba de autori afini cu criticul: George Coșbuc, Adrian Maniu, V. Voiculescu sau Lucian Blaga. După același principiu recuperator, susținut acum de o schemă riguros articulată, e construit și studiul Mihail Sadoveanu (1978), subintitulat Universul artistic și concepția fundamentală a operei. Propunându-și să reconstituie Weltanschauung-ul sadovenian, T. situează universul autorului analizat între doi poli (natura și durata istorică), antinomia originară fiind interpretată prin intermediul a trei opoziții secundare: natură/om, natură/civilizație, trecut
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
lănci în mână, și ochii („o gârlă de ochi verzi”) și, în fine, privirea acaparatoare de care stă suspendată lumea. Viziune teribilă, de un onirism negru: „Sîntem fructificați. Atârnăm/ de capătul unei priviri care ne suge”. O elegie (a șaptea, subintitulată Opțiunea la real) exprimă în stilul solemn de la început solidaritatea cu pietrele, merele, cărămizile, caii. Versurile, de o suspectă umilință, rupte și, din loc în loc, sacerdotale ca un comunicat al Sfântului Scaun, proclamă abandonarea totală a subiectivității pentru ca, odată instruit
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Bogza. Volumul este ilustrat cu fotografii ale scriitorului, precum și cu desene, unele inedite, semnate de S. Perahim, Victor Brauner, M. Blecher, Constantin Brâncuși, dar și de interlocutor. În fine, Mica prăvălie cu orori (1997) este o culegere de proze scurte, subintitulate „11 romane”, populate de personaje misterioase: vagi informatori, aristocrați decadenți, adolescenți rebeli, cupluri în destrămare etc. Stilistica tranșantă alternează cu ambiguitatea poetică, cu sugestia nostalgică sau cu notații ce definesc o feminitate discretă. Sunt surprinse evenimente politice, sunt restituite revelații
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
îmi sunteți invitații de-o seară/ să bem de plăcerea sateliților Li/ Tai Pe masă în casă în din afuzali/ pe paturi tăiate în portocală/ vom face orgii cu ziua egală.” (Dezastre, III). Al doilea volum al lui T., Epifania, subintitulat „o căutare a treptelor”, este mult mai eterogen, încercând să aproximeze poetic „treptele” convertirii spirituale. O ruptură nu se produce, doar că „entropia” se transformă în „epifanie”: nu lipsesc stranietatea, imagismul, acum mai concentrat, livrescul, o anume „tehnicitate” a discursului
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]