210 matches
-
literatura secolului al XIX-lea, de la Gh. Asachi, Vasile Cârlova, Nicolae Bălcescu, Al. Sihleanu, Alecu Russo la Ion Creangă, I.L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, din opera cărora publică ediții comentate sau cărora le dedică studii monografice. Exceptând lucrarea Caragiale, subintitulată Tragicul destin al unui mare scriitor (1939, în colaborare cu B. Jordan), ce se dezvoltă într-o atractivă „viață romanțată”, monografiile închinate lui Ion Creangă (1932), Duiliu Zamfirescu (1937), Barbu Delavrancea (1938) și Panait Cerna (1933) sau studiul introductiv la
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
, săptămânal apărut la București, cu întreruperi, între 23 septembrie 1928 și 21 decembrie 1938. Subintitulat „Jurnal practic, folositor, științific și distractiv”, R. este în primul rând o publicație pentru popularizarea radiofoniei. Nu se menționează echipa redacțională până la numărul 53/1929, când revista își schimbă titlul în „Radio și radiofonia”, avându-l ca director pe E.
RADIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289091_a_290420]
-
texte comice, în care păstrează același spirit „voios, semimemorialistic” (Marian Popa), anunțând parodia prin titluri împrumutate de la jocurile de copii: De-a v-ați ascunselea (1974), De-a puia-gaia (1975), De-a baba oarba (1976), De-a bâza (1977), cărți subintitulate Jocurile detectivului Conan, reeditate în 1978 cu titlul Extravagantul Conan Doi (1978). Este și un traducător înzestrat, predilecția lui mergând tot către literatura pentru tineret, de factură polițistă ori de spionaj și aventură, dar și de călătorie. În 1984 face
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
și un abil regizor, ce știe să își lase „personajele” să evolueze fără permanenta lui intervenție. Comentariul succint (uneori chiar laconic), entuziast sau ironic, sentimental ori sarcastic, punctează, atât cât e necesar, atitudinea omului de bun-simț. Amintirile lui Harap Alb (subintitulate Confabule, 1983) reamintesc nonconformismul afișat - aproape bătăios - din primele cărți. Reacția critică față de poncife se manifestă aici prin modul extrem de original de a reciti basme demult intrate în conștiința publică, sensul lor fiind deturnat sau, în orice caz, răstălmăcit. Înzestrarea
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
Visul românesc și omul revoluției prăbușite dramaturgul își comentează cu luciditate producția anilor 1990-1993, observând cum limbajul contestației sale devine tot mai direct: „furia amânată timp de decenii părăsește mitologia, metafora și își îndreaptă tăișul ironic către omul revoluției prăbușite”. Subintitulată „piesă-eseu”, Armurierul Cehov propune o incursiune într-o lume grevată de o profundă criză a identității: personajele nu reușesc să distingă între direcții opuse, confundând dreapta cu stânga, trag cu arma din simpla dorință de a dovedi că există etc.
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
în când”. Cartea de la Jucu Nobil valorifică potențialul liric al întoarcerii către timpul (copilăria) și spațiul (satul) dintâi, depozitare ale miracolului primordial, sub semnul memoriei sărbătorești. Primă parte a unei compoziții poetice de mare anvergură, Cartea... este continuată cu volumul subintitulat Balade și idilă (2000) și finalizată ca o trilogie în 2003. Călător de profesie se structurează pe motivul fiului risipitor, iar Zi după zi adoptă formula jurnalului liric. Astfel, cum remarca Iulian Boldea, suita cărților dă și o idee despre
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
lui D. Anghel. După moartea „dioscurilor” N. a fost muncită de dorința de a se justifica, de a explica dramele. În ciuda multiplelor îndemnuri de a renunța, de a lăsa lucrul în grija biografilor nepărtinitori, publică Helianta. Două vieți stinse, carte subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
în tufe de scoruși, iar femeile (Netina, Tița, Bocu,Bișca și celelalte) sunt niște Kire Kiraline, făpturi de văpaie arzând până la mistuire lângă și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
PAGINI LITERARE, revistă apărută la Tel Aviv din decembrie 1959. Subintitulată „Publicație lunară editată de Asociația Culturală «Eliezer Steinbarg», P.l. este editată în limbile română, idiș și ivrit. Redactor responsabil este M. Scherman, administratori - Paul Schwartz, P. Haimovici și L. Falick. Pornind de la ideea că operele de artă, literatură, știință produse
PAGINI LITERARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288617_a_289946]
-
PANA LITERARĂ, revistă apărută într-un singur număr la Rădăuți în iunie 1933. Subintitulată „Publicație lunară de critică, literatură și polemică”, P.l. aparține grupării de la „Iconar”. Director este Ionel Crețianu, iar redactori - Gh. Tudose, Teofil Lianu, Mircea Streinul, secretar de redacție fiind Filaret Ozar. Articolul-program ( În loc de cuvânt) anunță în termeni radicali „măreața campanie de
PANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
moarte. În Modelul cultural european (1993) autorul pune în joc „morfologia culturii” dimensionată prin substantiv, adjectiv, adverb, numeral, conjuncție și ajunge la „timpul cel blând al culturii europene”. Importantă este această atitudine târzie față de „era conjuncției”, atitudine expusă în Prefață, subintitulată Scrisoare către un intelectual din Occident. Cu diverse prilejuri N. a comentat creația literară a unor importanți ori mai puțin importanți scriitori români. În afara preocupării speciale de a se facsimila „caietele” eminesciene și a interpretării arheilor ori a Luceafărului, el
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
, revistă apărută la Paris în noiembrie (două numere) și la București în decembrie 1874, sub direcția lui Frédéric Damé. Subintitulată „Revue de l’Europe Orientale”, publicația beneficiază de colaborarea slavistului Louis Léger, care semnează articolele Drama modernă în Serbia și Literatura slavă în timpul Evului Mediu. Potrivit concepției epocii că literatura populară reprezintă în cel mai înalt grad spiritualitatea unui popor
LA ROUMANIE CONTEMPORAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287727_a_289056]
-
, publicație subintitulata „L’Art et leș artistes. Revue d’art ancien et moderne de deux mondes”, număr special apărut la Paris în 1917. Ca director fondator este menționat Armând Dayot. Numărul conține versuri de Elenă Văcărescu (Către tranșee și Revendicări), un articol
LA ROUMANIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287731_a_289060]
-
trecut ce se identifică în cele din urmă cu legenda, cu istoria (Orfeu, Nestor, Arhimede). Meditația sa caută acum alegoria generalizatoare, elogiind rațiunea împotriva forței, spiritul împotriva absurdului, în poezii concentrate și semnificative pentru existența cetății sau pentru temele eterne. Subintitulate și „parabole civice”, poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
improvizații teologice și fantezii agramate pe care le suportă scrisul românesc din ultimele două decade, fructul inteligenței unor cărturari pasionați de barocul nuanțelor nu reprezintă decât chemarea la cumpătare și bună judecată. Astfel ni se înfățișează Teodor Baconsky în volumul subintitulat ușor pretențios: Un portret al creștinismului european. Purificareatc " Purificarea" Privind cuprinsul, cititorul va înțelege rapid că acest „portret” este mai curând un crochiu trasat încă din 1996, când autorul publicase primele sale eseuri despre „faptul religios”. Dacă atunci pana autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
disparate, funcționând în gol, până la pierderea identității, a oricărui sens. În Vizuina luminată (proză publicată postum în volumul din 1971), se revine la relatarea directă, dar pe un ton sensibil schimbat, mai patetic și cu o anume grabă în scriitură. Subintitulată „jurnal de sanatoriu”, narațiunea este o continuare a firului epic din Inimi..., sub forma rememorării unor evenimente trăite sau visate. Spațiu interior, „vizuina luminată” semnifică ultima realitate a ființei. Aici se produce sinteza dintre real și imaginar. Tensiunile declanșate de
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
narativ, dinamismul acțiunii. Câmpia nu este singură (1986) denotă influențele romanului sud-american, în folosirea planurilor narative multiple și îmbinarea fantasticului cu oniricul și realismul. Romanul vrea să fie reprezentarea etosului unei colectivități rurale, confruntată cu istoria. Aproapele nostru trădează (1992), subintitulat „roman semipolițist”, folosește tehnici ale prozei moderne (textualism, intertextualitate) și postmoderne, care vor sta și la baza romanului Colonelul de la Ghiol (1996), „roman polimorf”, „prin focul încrucișat al limbajelor”, prin sinteza personaj-narator-autor, sau „roman total” (Stan Velea), în care formele
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
împrejurărilor istorice în conflict. Autorul vrea să sugereze că forța primară a dragostei învinge orice piedică sau prejudecată. Apelul la epica folclorică și, în genere, la substratul arhaic dă narațiunii o neașteptată rotunjime de „poveste”, cum de altfel și este subintitulată. Evocarea nostalgică a întâmplărilor reale ce stau la baza ficțiunii a marcat maniera prozei, relevând o incontestabilă vână narativă, neexploatată suficient. Mai productiv s-a dovedit B. în domeniul cercetărilor literare, sferă în care a publicat două importante studii (ambele
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
le calcă în mod copios unii, altora, la înghesuială. Un celebru poet necunoscut, numit Dan Darie, a scris chiar o poezie pe tema aceasta, poezie, care speră să rămână în patrimoniul poporului român de-a pururi. Urmează poezia numită „Poezie” subintitulată patriotic : „De 1 decembrie”. Hai să dăm din mână-n mână, să-mpărțim țuica străbună, să lățim bețivănia peste toată România. Mahmureala-n fine piară, piară vodca din cămară, în vene să nu mai fie decât șpriț și-alcoolemie. Unde
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu predare în maghiară sunt un factor de separare cu ascunse intenții revizioniste sau/și secesioniste. Peste exact șase zile, în 27 februarie, un articol ciudat și premonitor își face loc în paginile ziarului, se intitula 30 de zile ratate, subintitulat sondaj de opinie, efectuat în comun de redactori ai ziarelor "Adevărul" și "Romaniai Magyar Szo" în legătură cu (atenție!) situația școlară din Târgu Mureș. Dincolo de afirmațiile celor intervievați, interesant este un preambul al ziarului în care apar pentru prima dată tonuri alarmiste
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
personaj eteroman - ca document, pentr’un roman“ sau „Răsturnica. Domnișoara Hus“, „Cîntec de rușine“, „De sufletul lui Fox“ (în volum: „In memoriam“), „Pentru Isarlîk“ (în volum: „Încheiere“), „Preludiu la dansul planetelor exterioare“ (în volum: „Paznicii“), „Jazz Band pentru nunțile necesare“ (subintitulat „Versiune ultimă cetită la o șezătoare a Societății Scriitorilor Români”; în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde, capodopera lui Cervantes, Don Quijote, pe care o actualizează cu tîlc „modern”. Mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și polemic. Nu e cazul textului „Arta lui Marcel Iancu“, unde prima expoziție românească a colegului său este „cronicată” entuziast și aplicat (încercînd să-i traducă poetic limbajul plastic, va scrie însă și o scurtă proză poetică, „Danțul pe frînghie“, subintitulată „după un tablou al lui Marcel Iancu”). În schimb, în comentariul despre „Pictorul M.H. Maxy la Maison d’Art“, expoziția prezentată (nu fără unele rezerve) constituie mai curînd un pretext pentru un articol cu caracter teoretic și explicativ. Vinea semnalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu acel curaj specific convertiților. Andrew Louth a știut să întrevadă în pluralitatea deconcertantă a tradițiilor locale o urmă smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui veac" Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-un extraordinar pariu al sincerității, conturând efigia unei biografii intelectuale exemplare 2. Scrisă la Oxford între anii 1979-1981, cartea a pregătit, într-un fel, convertirea autorului la Ortodoxie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
posesorul unei oglinzi fermecate unde se arată imaginea celor la care este de ajuns doar să te gândești. Evenimentele se desfășoară, conform așteptărilor în continuare, căci toate cele trei obiecte răspund ,,comenzilor’’ ce li se adresează, săvârșind minune după minune. Subintitulată și ,,basm oriental’’, opera Lungul nasului valorifică resursele magiei populare într un context narativ la fel de caracteristic tocmai prin autenticitatea lui realist nuvelistică. Doar că aproape imperceptibila disimulare moralistă a subtextului din Poveste face acum loc unei perspective comice de un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]