963 matches
-
la o parte și general fiind începe aș repartiza (era să zic:trata) sarcinile, frustratul pune în funcțiune mecanismele de apărare ale Eu-lui că: refularea, gata e fericit a scăpat de constipare, altruismul, anticiparea deja a scăpat și de scremut, sublimarea, umorul, refuzul realității. - Da ce contează realitatea? El trăiește și se hrănește în, si, din lumea lui. Frustratul trage cu ochiul la vecină, are un post mai bun, la colegul, are soața mai atrăgătoare și uite așa se trezi el
FRUSTRARE GENERALULUI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355119_a_356448]
-
în vasele comunicante, fie și el contaminat. Blaga potențează valoarea misterioasă, tainică a trăirilor și a gesticulației, conturând erotica în dialectica arderilor, pentru ca în poemele din partea a doua a vieții ("Vară de noiembrie") să apară acea poziție personalizată, fiind o sublimare târzie a senzitivului în contemplativ și beatitudine, așa cum remarca Ov.S. Crohmălniceanu, care vorbea și de o târzie "angelizare a dragostei". Eugen Simion spunea în "Poezia lui Blaga", "Atribute ale spațialității", în "România literară" din 4 aprilie 1974, că "femeia din
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
în vasele comunicante, fie și el contaminat. Blaga potențează valoarea misterioasă, tainică a trăirilor și a gesticulației, conturând erotica în dialectica arderilor, pentru ca în poemele din partea a doua a vieții ("Vară de noiembrie") să apară acea poziție personalizată, fiind o sublimare târzie a senzitivului în contemplativ și beatitudine, așa cum remarca Ov.S. Crohmălniceanu, care vorbea și de o târzie "angelizare a dragostei". Eugen Simion spunea în "Poezia lui Blaga", "Atribute ale spațialității", în "România literară"din 4 aprilie 1974, că "femeia din
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
Sfâșie turnul timpului pietros -/ Cântarea muritoare, zmeu în flăcări,/ Făuritorului de fire, se înalță/ Din două inimi, jertfă și prinos." Și totuși, în anumite ipostaze, un aer situat cumva à la recherche du temps perdu își pune inconfundabila patină asupra sublimărilor lirice din Pianissimo. Cromatizările aspectate fluid compun tablouri ideatice percutante care pot fi integrate evanescentei sfere simboliste. Spiritul morfeic întregește senzația de planare printre multiplele mutații interioare. "Din tărâmuri de umbre" izbucnește substanța metamorfozei în plin elan, nelipsită fiind accentuarea
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
nu are timp și spațiu, nu are cronologie și locuiește eternitatea odată cu umanitatea. Marile iubiri, transcrise de-a lungul vremurilor, s-au citit pe două planuri metafizice, etern-efemer, destin-suferință umană, poetul covârșindu-și existența prin conexiune cu infinitul, contemplate- prin sublimarea iubirii în divinitate- ca iubire universală. Nirvana, starea spirituală cea mai înaltă, starea de fericire nepământeană, acolo “unde nu e nici întristare, nici suspin”, o stare dată doar inițiaților în tainele evoluției spirituale, de fapt, apogeul iubirii ca sentiment conștientizat
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
subtilă, de la real la virtual trecând prin povestirea repovestirea cât și nepovestirea decât tacită a simțurilor. De la luciditatea la extra sau/și super-luciditatea cuvântului, asumat prin prisma accesului la înțeles nelipsind subînțelesul. Curajul expresiei alăturat transpunerii trăirii în sine în sublimarea poetică sunt argumentele fierbinți care conduc în labirintul încercărilor umane. De multe ori se face o inversare a polilor ori o admirabilă împăcare a lor, după ce au fost stabilite mai întâi bazele gândirii precum și coordonatele mersului. Liricul e stăpân pe
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
semantică demnă, hotărâtă, necesară. Cât despre dinamica lucrurilor, a se vedea... „Lucrări astrale adunate.../ la porțile ascensiunii./ ... masivele piramide, Moise, David/ și... Coloana Infinitului,/ lucrări adunate la porțile eternului,/ ...lucrări îngrămădite/ la poala biruinței umane.” (Lucrări...). Există categoric nevoia de sublimare și chiar se întâmplă o autodefinire cât se poate de clară la limita dintre existențial și ideal: „Înfiripat pe-un gând confuz,/ Spre galaxiile dorințelor sublime;/ Mărșăluiesc pe pagini astrale/ În culori brodate pe frontispiciul/ Corabiei ce mă poartă legănat
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
Suferința Sa Sfântă în care să ne întrupăm suferința noastră biruitoare. Așadar, Zamolxianismul pelasg trece ușor și curat de la legitimul sacrificiu al nemuririi la Creștinismul jertfitor ortodox și mântuitor. Prin Suferința dumnezeiască a lui Iisus Hristos s-a trecut la sublimarea suferinței noastre,a creștinilor ortodocși, care a deschis Calea mântuirii umane. Aceasta era realitatea vieții istorico-religioase în lumea romană în care trăia generalul și viitorul Mare Împărat Dac Constantin. Din acele firi aristocrate, purtătoare de prejudecăți, de superstiții, de ignoranță
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
cauzei aliate antifasciste. O apreciere care să vină însă din partea celei mai înalte autorități a “dușmanului” tradițional, de la inamicul din arhipelag însuși - șeful contraspionajului japonez, se constituie într-o “recompensă uriașă și pe viu” ale unor merite niciodată contestate, o sublimare a acestui aport incontestabil al “armei nevăzute” de pe frontul sângeros dintre malurile orientale și occidentale ale Oceanului Pacific: “deși “spărsesem” codul Forțelor Armate Americane, n-am reușit nici măcar să ne apropiem de codul Navajo! Quod erat demonstrandum!” ... L-am întrebat l-
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
pe deasupra este și descurcăreț și găsește un sponsor sărac cu duhul, dar cu punga plină (și se pare că-s destui!), scoate capu-n lume plin de sine, fălos nevoie mare de-așa ispravă. Doar este artistul, nu!? Că lipsește sublimarea metaforică, limbajul poetic, arta propriu-zisă, ce mai contează!? De-acum avem în față un volum, un autor... Împroașcă limba română aruncând în vânt “forme fără fond”(unde ești tu, Maiorescu!?) De-acum e creator, parol d’honneur... ! Pe când voi, mâzgălitori
INFLAŢIA DE MACULATURĂ de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354055_a_355384]
-
pasul de la practicarea la trăirea cavaleriei. Finalitatea acestei acțiuni a dus la definirea completăa statutului cavaleriei și a transmiterii în literaturăa ideologiei acesteia, oferind modele literare. Personalitatea lui Hugues de Payns va fi de referințălocală, poetul recurgând la o suităde sublimări ale omului real Hugues de Payns[3], ale cărui înfăptuiri conțineau, neesențializate, coordonatele tipologiei-model, definind, în totalitate, modelul slujirii finalității noii ideologii cavalerești. 2. Instituția cavaleriei în Evul Mediu european Voinicia ar putea justifica instituția haiduceascăca mod de comportare a
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
este scris ca o expresie a sublimului ca stare interioară ce denotă că poezia e-n suflet și sufletul e-n poezie, sau, mai mult, că poemul e suflet și sufletul e poem. Poate că numai în contextul acesta al sublimării iubirii, dar, în condiția umană prezentă, trebuie înțeles cel puțin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniștii“, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor“ o spune însăși poeta: „Am scris
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Civilizatie > LEGENDA INOROGULUI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului (Dedicată unei fetițe din Italia pe nume Nicole Elena Nicapopi ) Motto: "Inorogul evocă întotdeauna ideea sublimării miraculoase a vieții trupești și pe aceea a unei puteri supranaturale care emană din ce este pur." (P.H. Simon) În vremurile vechi, undeva, în Munții Apuseni, trăia o bătrână ce creștea o fetiță despre care nu se știa de unde a
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
de restaurare. Poetul de mare recepție culturală, Nicolae N. Negulescu, ne propune un festin intelectual de o înaltă elaborare conceptuală, într-o structurare a formei condusă nu numai de un instinct sigur, ci mai ales de o îndelungată și laborioasă sublimare a imaginii artistice. Dincolo de aceste indiscutabile calități, parcursul hermeneutic desfășurat de inițiatul, Nicolae N. Negulescu, conduce pașii neofitului-cititor spre ceea ce am numit în titlu Ținutul pur al Poeziei. Regăsirea acestor imagini, regruparea și actualizarea lor scot în evidență edificiul unei
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
578 din 31 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Jurnalul durerilor înăbușite Există în noua carte a Valentinei Becart, Din jurnalul unei zile. Obsesia deșertului, apărută la Editura Stef din Iași, în 2011, cu ilustrația grafică a lui Mihai Cătruna, o sublimare a durerii venind din fără-de-răspunsul unei iubiri. Repertoriul afectiv al nereciprocității sentimentului iubirii este dens, orchestrat cu finețe, răsfrânt în deșertul timpului și al celui sufletesc, în același timp primind solii reechilibrării timpului și sufletului; căci, spunea James Matthew Barrie
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
-mi/sufletul/de piatră/la temelia templului tău Doamne.” (Scurtă rugăciune, p.69) În aceeași direcție a penitenței se înscrie poezia Șapte păcate. (p. 79-80) Tonalitatea dominantă a ciclului este elegiac contemplativă. Ebuliția primului ciclu este lăsată în urmă, în favoarea sublimării clasice a expresiei, ceea ce-l conduce pe poetul parcă obosit de dramatismul cuvintelor să se retragă în concizia haiku-urilor. Ce mare e distanța parcursă de la barocul expresiei din Trecerea mieilor la secvența finală a volumului. Lui Sorin Olariu nu
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
a operei de artă și care se întemeiază, ca orice estetică de altfel, pe o erotică când mai camuflată, când mai ostentativ expusă. Corpul privit în acea fugară scrutare pe stradă este însuși obiectul plăcerii, indiferent de gradul ei de sublimare: de la dorința frustă, la contemplare, de la nevoia de posesie, la fantasmatica inepuizabilă a reprezentării dorințelor. Arta nu alterează condiția de obiect a corpului și nici nu poate stăvili manifestarea dorinței, oricât ar cere-o educația represivă, ci introduce doar atemporalitatea
SPECTACOLUL STRĂZII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340533_a_341862]
-
este scris ca o expresie a sublimului ca stare interioară ce denotă că poezia e-n suflet și sufletul e-n poezie, sau, mai mult, că poemul e suflet și sufletul e poem. Poate că numai în contextul acesta al sublimării iubirii, dar, în condiția umană prezentă, trebuie înțeles cel puțin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniștii“, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor“ o spune însăși poeta: „Am scris
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
roua nopții./ În tipare de la mume,/ scriu în rune dulci-amare// despre tine și otravă,/ despre slavă și albine”. Sub vraja feminității fascinante femeia prelungește tinerețea, amână „marea trecere” în ritmurile bătăilor inimii” (“Andante”), poetul antrenând-o în jocul spiritual al sublimării trăirilor în cuvântul mântuirilor („Poezia”). Pasiunea cu care respirau împreună farmecul versurilor, poetul și muza atrage femeia în focul mare al pierderii de sine din „Cântecul focului” ( „Luntrea lui Caron”, p. 505). Această unică bucurie de-a avea alături femeia
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
nu a apucat să vadă premieră și spectaculosul décor construit de Romulus Feneș, un imens tunel de pânză albă întărită, un tunel luminos în timp. „Livadă cu vișini” este penultimă piesă scrisă de A. P. Cehov, poate o concentrare și o sublimare a propriilor gânduri despre trecere vremii, despre neputința de a schimba ceva, despre imposibilitatea de a opri curgerea timpului. Liubova Andreevna Ranevskaia (Silvia Ghelan) se intoarce de la Paris împreună cu fiica ei Ania (Luminița Borta) pentru a salva conacul familiei și
Aniversare Gyorgy Harag LIVADA CU VISINI la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339401_a_340730]
-
intelectual și politic în care evoluau diversele mișcări de avangardă ale epocii. Articolul din 1930 despre geneza piesei relatează procesul transpunerii anecdoticului în plan teatral, fiind un veritabil hipertext, revelator al mecanismelor subtile care provoacă la Ghelderode carnavalizarea operei, prin sublimarea tragicului în parodie, burlesc sau grotesc, precum și etapele acestui parcurs. /.../ Evenimentele „tragico-burlești” la care se referă autorul au loc la sfîrșitul primului război mondial, curînd după armistițiu: „Revoluția mocnea peste tot în Europa, atît pe frontul flamand cît și la
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
este scris ca o expresie a sublimului ca stare interioară ce denotă că poezia e-n suflet și sufletul e-n poezie, sau, mai mult, că poemul e suflet și sufletul e poem. Poate că numai în contextul acesta al sublimării iubirii, dar, în condiția umană prezentă, trebuie înțeles cel puțin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniștii“, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor“ o spune însăși poeta: „Am scris
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de discurs, la baza căruia stă sublimarea stării. Complex și polifonic, Poetul își raportează Tăcerile la propria-i creație. În fapt, Evanghelia Tăcerii este și o antologie de autor, pentru că mottourile, dedicate exclusiv Tăcerii, îi aparțin în totalitate lui Theodor Răpan, sunt segmente sau poeme întregi, selectate
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
și Educațional, emisiunea “Gândești, deci exiști”. “Ce faci lumină în visul meu” În „Visul meu”, lumina devine un topos edenic, aducând cu sine efluvii olfactive persistente. Poezia se detașează printr-o prezență puternică a eului liric in peisaj, precum și prin sublimarea elementelor acestuia în stări de suflet bazate pe ambiguitate și sugestie: “Ce faci lumină în visul meu/ Mă chinui să te privesc,/ Să-ți privesc mâinile/ Picioarele sărutate de ape,/ Dar tu te asemeni cu mine/ Foarte mult,/ Ești la fel de
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
Să recunoaștem însă, aici, pe prim plan, și măiestria absolut de excepție a marelui arhitect Norman Foster. Sir Norman Foster! Dematerializarea volumelor lui Brâncuși își găsește aici utilizarea materială superioară, practică și concretă, în viața de zi cu zi. Ambele sublimări au același înțeles. Mai sus, mereu către aureolarea omului! Numai că Brâncuși e, totuși, transcendental! E Luceafăr, și e Ciocârlie, și e Infinit. Și îmi place că a fost prieten cu Tristan Tzara și Marcel Iancu ... Roni CĂCIULARU Israel 10
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]