371 matches
-
sale. Chiar în epocile de maturitate religioasă, via affirmativa, necomplementată de via negativa, ar fi riscat să reducă divinul la o condiție subalternă : a-l aprecia, căuta, gîndi, celebra mai ales în funcție de opera sa ; a-l configura pornind de la trăsăturile, sublimate, ale creației sale. Lupta împotriva sociomorfismului lui Dumnezeu este o temă importantă a religiilor. Componenta lor profetică, contemplativă, monahală, doctrinele metafizice, efortul mereu reluat al detașării de lume o dovedesc Modernitatea laică în mentalitatea și organizarea ei de ansamblu îi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
scandalizează publicul 249. Dansurile la modă sunt: "Leș polkas, leș valses, leș mazurkas alternèrent avec leș quadrilles" [Zola, La Curée, p.368], dar dânsul prin excelență este valsul. Dânsul reduce femeia la statutul de obiect al plăcerii masculine. Această posedare sublimata are loc sub privirile unui public ales: "Tout son corps s'offrait" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.344]. Într-o societate în care a atinge corpul feminin ține de o reglementare strictă, de o interzicere, valsul constituie o autorizare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
trezește instinctul sexual primar, asociat cu mișcări lascive, mimând un amestec de sexualitate primară și agresivitate reciprocă a partenerilor. Senzațiilor audio-muzicale li se asociază și dansul, ca formă de apropiere/atingere corporală a doi parteneri. El reprezintă preludiul unei sexualități sublimate. Fiecare epocă istorică a avut reprezentările ei despre iubire și sexualitate, exprimate prin muzică și dans. Ultimele două sunt, într-o anumită privință, forma de manifestare a erotismului și a sexualității. Rolul cel mai important însă în seria senzațiilor auditive
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
manifestare directă, imediată, nudă, de către o complicată și complexă rețea de „interdicții” de factură morală, religioasă, social-juridică etc. Aceste veritabile „tabuuri” nu trebuie socotite, în mod rigid, ca fiind interdicții, ci mai degrabă ca reprezentând niște „căi ocolite” de realizare sublimată a pulsiunilor/dorințelor sexuale. Pentru omul civilizat, viața în Cetate presupune „drepturi” și „datorii”. Civilizația citadină implică un întreg sistem de „norme” cu caracter obligatoriu. Conduitele umane se dispun între cei doi „poli”: „satisfacerea necesităților/dorințelor” și „responsabilitatea actelor”. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
și un „limbaj simbolic”, toate constituite într-un „scenariu” care ilustrează o anumită „situație erotico-sexuală”. Rolul sau funcțiile „miturilor sexualității” au ca obiectiv următoarele: aă compensarea și depășirea interdicțiilor; bă depășirea și eliberarea fantasmatică a barierelor impuse sexualității; că realizarea sublimată a dorințelor și pulsiunilor; dă realizarea unui act de catharsis. Funcțiile „miturilor erotico-sexuale” sunt îndeplinite de personaje care au „roluri” bine definite: Afrodita, Cupidon, Priap, Dionisos, Leda etc. Ritualurile erotico-sexuale sunt serbări periodice colective care cultivă fie castitatea (Vestaleleă, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
ordinea și echilibrul comunităților social-umane. Semnificația simbolică a tipurilor ne conduce către modelele ancestrale, primare, reprezentate prin arhetipuri. Fiecare „tip simbolic” se raportează la o anumită categorie de valori în raport cu pulsiunile erotico-sexuale pe care le reprezintă. Tipurile erotico-sexuale sunt imaginile sublimate ale reprezentărilor simbolice, care-și au originea în pulsiunile primare ale individului. Modul lor de a se manifesta este în raport cu natura pulsiunilor pe care le reprezintă. Acțiunile și conduitele tipurilor simbolico-mistice ilustrează o anumită dispoziție a existenței, a felului de
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Orice încercare de „sistematizare stilistică” a persoanei este însă dificil de realizat, întrucât elementele simbolice componente ale miturilor se amestecă și se suprapun, iar din acest motiv sunt dificil de separat. Orice încercare de clasificare a formelor stilistice, ca manifestări sublimate ale pulsiunilor erotico-sexuale ale individului, trebuie să se ordoneze pe principalele direcții de manifestare/tendințe ale Eului personal (vezi schema de mai josă. În acest sens, se pot distinge patru „direcții” de „valorizare simbolică” ce reprezintă principalele modalități de sublimare
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
ea este compensată prin atribuirea unei semnificații valorice noi, care-i conferă o dimensiune psihosocială superioară. Reprimarea și cenzura nu urmăresc anularea manifestărilor instinctului sexual, ci îi oferă acestuia o altă modalitate de manifestare, prin adăugarea unor atitudini de tip sublimat, psihomorale. Ele se vor manifesta prin „bun-simț” și „decență”. În locul sexualității libere a Omului sălbatic al Naturii, se va institui discreția și intimitatea Omului civilizat al Cetății. Conduitele sexuale se vor restrânge la relația de intimitate dintre doi indivizi, favorizând
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
ca o formă de „conduită de refugiu” în căutarea de plăceri într-o lume ostilă aflată într-o perpetuă și rapidă schimbare. Societatea anomică, aflată în criză, acceptă și chiar cultivă, încurajează aceste forme de manifestare ca pe o descărcare sublimată a agresivității, așa cum am spus mai sus. Societățile închise, rigide și conservatoare, în care controlul moral-religios și social-juridic al membrilor săi este strict și permanent, sexualitatea este și ea reprimată. În societățile închise, în care controlul conduitelor populației este strict
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
sunt scrise într-un interval de 22 de ani, în perioada 1938-1960). Lucrul e frapant dacă ținem seama pe de o parte de faptul că de regulă în poezia lui Blaga datul real eveniment biografic, istoric sau peisaj apare stilizat, sublimat, ridicat la semnificație simbolică și poate fi deci cu greu recunoscut ca atare (Blaga este un poet vizionar, nu un realist), pe de altă parte de durata relativ scurtă a șederii poetului în Portugalia (un an 1 aprilie 1938-1 aprilie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
naturale (dorința de perenitate, de pildă) trebuie să fie suprimate. Noi, oamenii de teatru, avem acea „inimă de piatră“ a călugărilor; și, din acest punct de vedere, suportăm în alt mod schimbările caracteristice vieții obișnuite, și anume într-un mod sublimat, simbolic. Ca actor, regizor și autor dramatic, firește că am avut din plin parte de dezamăgiri, de timp pierdut, de rătăciri. Cariera mea “încununată de succes“ conține multe eșecuri, multe impasuri fără de ieșire. De pildă, toate piesele scrise de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și personală. S-a vorbit despre o memorialistică monumentală 19, inaugurată după 2010 și reprezentată - între alții de Adrian Marino, Bartolomeu Valeriu Anania 20; or, Ion Ianoși pare să se impună la prima vedere în cadrul acestei literaturi confesive datorită egocentrismului sublimat, a vervei polemice temperate și a unei înclinații mai mari spre acuratețe și obiectivare. În plus, din perspectiva istoricului, Internaționala mea... pare să aibă o valoare documentară sporită. Cronicarul Ianoși este ajutat cumva și de datele din biografia sa (politică
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
comunicat, povestit sau comentat, pentru că este Închis În misterul existenței. Dar această stare poate fi intuită, ghicită prin puterea de sugestie a unor echivalente afective, transmise de exprimarea artistică (prin poezie, melos, forme sau culori). Dorul poate fi numai reconfigurat, sublimat, tradus sau transpus În „altceva”. Tot acest fond latent poate fi Îngânat prin forme oarecum străine spiritului de a cuprinde sau contamina ființa. Și nici atunci În totalitate, căci mai rămâne ceva care nu poate fi surprins nici prin aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și realitate, se naște un ritm dureros între cotidian și etern, între superficialitatea vieții comune și nucleul rar al artei (Fugind din aproape). Versurile din 41 de sonete (1975) aduc o anume rigoare a dicției în pendularea continuă a gândului sublimat poetic, tinzând spre un echilibru armonios, pentru că arta trebuie să evite și „ceea ce prisosește, și ceea ce e puțin”. Poetul îl constrânge pe actor la discreție și la meditație neexhibată. Căci condiția poetului este una a limitei, „pe mal, la îmbinarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
frumuseții... Și nu-i ajunge să-l venereze pe stăpânul frumuseții, ci în acesta, și în nimeni altul, el l-a găsit pe cel care să-l vindece de mult prea multa-i suferință”. Cel îndrăgit nu dispare ca fiind sublimat, el rămâne un partener necesar, dar ca subiect al plăcerii comune, împărtășite, nu ca obiect al satisfacției unilaterale. Erosul platonician e dublă activitate: comunicare și avânt către lumea eide-lor (imanența care urcă, și pe măsura urcușului ceea ce este imanent în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de ficțiune, anchete jurnalistice sau campanii mass-media pe tema istoriei "contemporane" (Jutta Sherrer, op. cit., p. 106). Studiile antropologice sugerează că, în anumite situații, se poate instala o tăcere grea dar consensuală asupra unei întregi epoci, acceptându-se doar referințe codificate, sublimate, la realitățile de odinioară. Într-un sat din Grecia, de exemplu, locuitorii evitau să vorbească deschis despre anii războiului civil eveniment considerat tabu, datorită asocierii sale cu regimul comunist -, dar povesteau frecvent despre perioada otomană, pe care nu o cunoscuseră
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
subțiind „mușchii și nervii” expresiei poetice. În Incunabule sunt proiectate amintirile unui intelectual care nu se cuplează direct la realitate, ci mediat, prin cultură. Primăvara este parnasiană, noiembrie e muzical sau preclasic, cu frunze căzând „decorativ”. Iubitei îi declamă „poeme sublimate”, iar mâinile „bibliotecarei din orașul gotic” desenează „sonate-n re minor”. M. scrie un Madrigal pentru Solveig, un Poem pentru femeile de jos pe care le-a cântat Villon. O tristețe difuză plutește peste toată această lirică, deși o dată poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
strămoși, amanți sau soți, venale sau carnale, ba chiar și cele cu cuvântul contra Supremului Rajah din Cerurile Hisdustane) se prelingeau pe trupul Țapului Ispășitor cel desemnat drept Mare Criminal și având titlul de Marele Jegos al Nației. Când apa sublimată astfel se scurgea în valuri, acesta zâmbea plin de recunoștință și tot poporul era fericit, până la adânci bătrânețe. Ba chiar și pruncii nenăscuți se bucurau în pântece de privilegiul curățeniei neîntinate dacă femeile care-i purtau în pântec veneau în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
proiectul arhitectural materializat, relicvele-mărturii, creația picturală și sculpturală, ritualul oficiat de sacerdot toate aceste constituiente definitorii pentru templu deschid spre Divin și indică prezența sa activă. Conexiunile amintite între aceste elemente și transcendență au drept centru al dinamicii lor conștiința sublimată a credinciosului. Dar, pentru ca această sublimare, această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența prealabilă a reculegerii mistice individuale. Ea reprezintă aici un fond primordial, o temelie spirituală vitală în absența căreia ego-ul ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În loc ca lectura să fie un ritual sacru al frângerii Cuvântului, după modelul sinaxei euharistice, plăcerile intense ale textului provin acum din rapiditatea și bogăția asocierilor imaginare. Când Roland Barthes a vorbit despre corporalitatea erotică a scriiturii moderne și senzualitatea sublimată a lecturii, eseul era referința de bază a analizei sale. Această plăcere nu este lipsită de reflexe narcisiste; mai ales genul eseistic promite sinteza „între confesiunea personală și studiul analitic” (Matei Călinescu). Alături de arta epistolară, eseul vrea să ofere garanțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cum s-a observat, „din încordata veghe a minții și a sufletului, ostatecii unui trup condamnat să-și convertească prea devreme dorințe și bucurii de tot felul în neliniști, în presimțiri și sumbre chemări dinspre abisurile neființei” (Geo Șerban). Suferința sublimată devine, în proiecție poetică, laudă melancolică a vieții. Versurile configurează un lirism al șoaptei, al discreției, în pasteluri transparente, în cântece de leagăn, în notații succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat de pudoarea simțirii și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
de sex opus, iubire desexualizată și sublimată după dispariția complexului oedipian. În mod simetric, K. Abraham (1908/1973) vede în refuzul incestului o sublimare a iubirii față de părinți. Freud atribuie în mai multe rânduri originea sentimentelor sociale unor pulsiuni sexuale sublimate (1915/1981, 1921/1981, 1922/1974). El precizează mai cu seamă (1911/1979) că tendințele homosexuale se află la baza prieteniei, camaraderiei, spiritului de grup și a iubirii față de oameni în general. În sfârșit, el evocă și relația de tandrețe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea este de dorit la savanți și dăunătoare oamenilor de acțiune. El admite posibilitatea acestei sublimări radicale, subliniindu-i însă riscurile, și atribuie reprimarea cvasitotală a vieții sexuale a lui Leonardo da Vinci în special unei inhibări a tendințelor sale sublimate. În aceeași manieră, Bianchi (1989) remarcă faptul că sublimarea este dificilă la bătrâni, deși le-ar fi foarte necesară. Oare ea este posibilă doar cu condiția de a fi singura cale oferită libidoului? Bergeret (1972/1986) admite punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
spirituală, precum și din „activități psihice superioare și performanțe intelectuale, științifice și artistice”. Cuvântul „superior” semnifică oare că doar activitățile valorizate social țin de sublimare? Iată o întrebare pe care și-o pun Laplanche și Pontalis (1967), semnalând că domeniul activităților sublimate este insuficient delimitat. Putem să ne întrebăm asupra artiștilor și cercetătorilor blestemați sau pur și simplu necunoscuți, precum și asupra masei celor a căror meserie nu are nimic prestigios, dar cere o mare cantitate de energie. Să fie oare aceasta o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
insuficient delimitat. Putem să ne întrebăm asupra artiștilor și cercetătorilor blestemați sau pur și simplu necunoscuți, precum și asupra masei celor a căror meserie nu are nimic prestigios, dar cere o mare cantitate de energie. Să fie oare aceasta o energie sublimată? Freud (1910/1987) are în vedere cazul lor atunci când admite că majoritatea oamenilor reușesc să-și deturneze o parte din forțele pulsionale sexuale spre activitatea profesională, dar el rezervă sursa de bucurii care este meseria celor care au ales-o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]