146 matches
-
extraordinară a inspirației. În mistică, Dumnezeu nu e o preocupare continuă? Și totuși, când el se descoperă în momentul culminant al extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2. Surpriza inspirației izbește în starea obișnuită a sufletului sfărâmându-i echilibrul și dând loc unei frenetice gâlgâiri de imagini luminoase. Fenomenul seamănă cu ruptura gheții când prin copca deschisă apa din adânc bolborosește tumultuoasă în afară
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiul lui Set, fiul lui Adam, făptura lui Dumnezeu”. Expresia făptura lui Dumnezeu, observă marele scriitor, aruncată aici fără comentariu și fără reflecție, pentru a povesti creația, originea, natura, scopul și taina omului, ni se pare de cea mai înaltă sublimitate. De asemenea imnul din noaptea sfintei Nașteri: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună învoire!” i se pare vrednic de îngeri și ca un rezumat al religiei creștine(Chateaubriand: Le Genie du Christianisme
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de sensul ei, fantezia și cugetarea lui Milton boltesc o lume de frumusețe unică în literatura mondială. Nici un alt poet nu s-a încumetat să ne descrie drama cerească a căderii îngerilor, despre care însăși Scriptura vorbește atât de puțin, sublimitatea lumii divine a spiritelor pure în opoziție cu infernul lui Satan, creația cosmosului și a omului, măreția multicoloră a Edenului, splendoarea și dragostea castă a primei perechi, ispitirea și căderea, mila Fiului lui Dumnezeu ca Logos mijlocitor între om și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ai putea s-o găsești. Ce pildă extraordinară de ținută artistică: să scrii astfel ca fiicele tale să nu roșească transcriind! Sentimentul nostalgiei se adâncește în măsura în care poema se ridică dincolo de limitele omenești. Puține alte plăsmuiri se apropie fragmentar de această sublimitate: Prologul lui Goethe din Faust, Eloah a lui Alfred de Vigny, dar mai cu seamă picturile gigantice ale lui Michelangelo din Capela Sixtină și oratoriul Creația al lui Haydri. Dacă cu Milton omul se prăbușește din candoarea Edenului, cu Dante
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o răsucire mentală pe călcâie"8: Cel care, stând pe vârful Etnei, aruncă o privire în jurul său, este mișcat mai ales de extinderea și diversitate priveliștii. Numai printr-o rapidă rotire pe călcâie poate el speră să înțeleagă panoramă în sublimitatea unității ei [s.n.]. Dar cum, pe vârful Etnei, nimeni nu s-a gândit să se răsucească pe călcâie, unicitatea deplină a acestei perspective nu a fost surprinsă vreodată; așa că, din nou, indiferent de ce considerațiuni ar fi implicate în această unicitate
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
toate acestea, ca bard, el se pune în locul eroului și combină independent cu ajutorul propriei imaginații, laudă faptelor strămoșilor eroului; reînvie mituri străvechi, ori exprimă propria și profundă lui viziune asupra vieții, bogăției, puterii, asupra a orice este măreț și onorabil, sublimitatea și farmecul Muzelor, dar, mai presus de toate, demnitatea bardului. În consecință, în poemele sale, el nu este prea preocupat de onoarea eroului a cărui faima o răspândește în acest fel, cât să se facă el însuși auzit, ca poet
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
le lasă în seama întâmplării. În concluzie, potrivit lui Frenkian, la Eschil justiția divină e completă și desăvârșită, toți oamenii căpătând răsplata faptelor comise de ei ; la Sofocle cei de sus trimit nenorociri asupra oamenilor buni, ceea ce implică o revelare a sublimității zeilor și a nimicniciei oamenilor. Cât despre Euripide, el observă lacunele în realizarea justiției divine, fiind tentat să creadă că, parțial, destinele omenești sunt abandonate de zei hazardului, pentru ca ulterior să admită că ei se ocupă doar de cazurile importante
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și șansa unui subiect care-mi convenea: Don Quijote, romanul pe care l citisem și răscitisem în adolescență în versiunea, e drept prescurtată, dar nu rea, a lui Al. Popescu Telega. Când am vorbit, se putea să nu o fac?, despre sublimitatea actelor nebunești ale eroului marii cărți (un loc comun, desigur, al exegezelor cervantești), Vianu m-a oprit cu o întrebare: Dar ce concept opui dumneata sublimului, noțiunii de sublim? — Urâtul, am răspuns, după ce m-am gândit câteva clipe, simțind însă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sînt mînate cirezi de vite, făcută de un om care vede tropii și convențiile vechilor epopei cu un simț modern al absurdului, dar care, în același timp, vede în ele singurul limbaj adecvat pentru epopee și speră să ajungă la sublimitatea de dincolo de absurd. Cum ? Multiplicînd poncifele (pe principiul enunțat de Umberto Eco în eseul său despre Casablanca : Două clișee puse unul lîngă altul provoacă rîsul, dar o sută de clișee provoacă emoție) și intensificînd vechea retorică vizuală. ̨ ntr-un film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sublimare estetică privind grandoarea umbrelor pe care le aruncă noul secol. Ecuația morală urmează scurtei iluminări care conferă un profil statuar, contem- plativ micului funcționar care realizează deodată tabloul vast al timpului său. Avem, desigur, o expresie caricată a acestei sublimități, prin același efect de dezechilibrare a raporturilor constitutive. Această viziune a unui dezastru delectabil care a făcut obiectul decadentismului nu repre- zintă decât derivarea nevrotică sau exacerbarea unui fapt anecdotic, al unui fapt divers, pierderea celor două bilete de loterie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
evocă pro- zatorul nostru, este stilul literaturii romantice care manie- rizat relevă doar artificiile retorice. Există aici și o stilistică pe care dramaturgul român o respinge, una care acordă preponderență figurilor de stil. Încă odată, arta digresiunii romantice, retorica avântată, sublimitățile discursului sunt deja procedee uzate pentru Caragiale. În articolul O, Levant, Levant ferice..., Mircea Cărtărescu observa încântat la eroii lui Bolintineanu enormul și artificialul gesticulației roman- tice, „autoparodia gesticulației lor patriotarde” sau „enorma bufonerie a unor versuri” Și Caragiale pare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
roman, Mistere de București, în gustul lui Eugène Sue, cu pasabile însemnări de epocă. I. CODRU DRĂGUȘANU Ceea ce sperie și descurajează pe cititorul Peregrinului transilvan al lui I. Codru Drăgușanu (1818-1884) este limba transcarpatică și latinizantă. Câte o frază promite sublimități: "Soarele se apropia de apus și, cu razele oblice, aurea vârful de granit prefăcut în șișt sur prin intemperiile seculare și milenare..." Așa, într-un text reparat. Dar în original ni se vorbește de "verticele de granit resolut în schistru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e un Eleutheriu Poppescu devenit liric, traducîndu-și sublimitățile în limbajul lui special, convins și burlesc, presărat cu "or", cu "dracul știe", cu jurăminte ("mi-e martor Dumnezeu"), sărind de la fraze pline de gravitate la ieșiri neprevăzute. Biblicei Sulamite i se reproșează că a fost "proastă" fugind de rege
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unui hoț sunt de o măreție cruntă. În evocarea priveliștii siberiene, C. Stere pune un patos extraordinar. Fără paletă bogată și vocabular afară din comun, el are o înfricoșare religioasă de geologicul gol. Cel puțin trei descripții, adevărate imnuri ale sublimității naturii, sunt de neuitat: taigaua, tundra de-a lungul fluviului Obi, aurora boreală. Paginile par rupte din Atala sau din Il Milione al lui Marco Polo. De la volumul V, C. Stere se pierde într-o bârfeală cifrată împotriva contemporanilor săi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
devine o cetate moartă, un Bruges în drumul Crîmului. De altfel aci e un romantism degenerat. Tot ce e grandilocvent romantic și sfâșietor în ordinea sentimentului e surprins cu o înduioșată ironie în mediu burghez, provincial. Se subliniază deci grotescul sublimităților degradate, solemnitatea în caricatură, demodarea, banalitatea, fără a se apăsa umoristic, numai cu o ușoară comprimare intelectuală a unei emoții prea vibratile prin natura ei. La acest contrast se adaugă elemente lirice prin ele înseși, ca decrepitudunea autumnală, pustietatea, monotonia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lumea le dau o dreaptă pedeapsă. La Sofocle, acțiunea umană își pierde în parte dependența de lumea divină, iar eroii buni și generoși îndură nevinovați nenorocirea, ceea ce nu pune însă în cauză justiția divină, ci evidențiază doar nimicnicia oamenilor față de sublimitatea zeilor. La Euripide, scriitor influențat de religia tradițională, dar și de filosofia sofiștilor, concepția despre divinitate și rolul ei în destinul omenesc este mai complexă: tragediile lui, în care coexistă pandemonismul ancestral, antropomorfismul homeric, scepticismul, negația, divinizarea unui element cosmic
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
le mouvement qui deplace les lignes"". Ambii poeți etalează și note de dandysm. În Cu voi, poetul își adîncește ipostaza damnării. Spre deosebire însă de maestrul său, Macedonski, Bacovia nu găsește mîngîiere în chiar situația sa de poet "blestemat", în sublimitatea poeziei, în gîndul posterității reparatoare, dezvăluind o dispoziție mizantropică. Decepția sa e radicalizată: "Ca o reacțiune (atît de puțin macedonskiană!), poetul pare a-și sfărîma cu pofidă propria creație, oferind discontinuități mizantropice, ținînd de absurd și cu placări prozaice (care
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
a cărei compunere anii zeilor au trecut, si in comparatie cu care lumea modernă și literatura ei par mici și vulgare; și mă întreb dacă acea filozofie nu se referă la un stadiu anterior de existență, atât de îndepărtat prin sublimitatea să de concepțiile noastre. Las jos cartea și mă duc să scot apă din fântână, cănd uite ! acolo mă întâlnesc cu servitorul brahmanului, preot al lui Brahma, si Vishnu și Indra, care încă stă în templul sau de pe Gange citind
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat mici tratate. Tratatul său „Despre preoție”, scris în cei șase ani de diaconat, este o capodoperă a literaturii patristice în care Sfântul Ioan Chrysostom om scoate în evidență sublimitatea "Tainei Preoției". Sf. Ioan a fost preoțit de episcopul Flavian în 386 și a primit misiunea de predicator. Geniul și arta sa oratorică îi creează renumele. El predică nu numai în biserica mare și frumoasă, zidită de Constantin, sau în
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
sieși: copilăria și maternitatea. Două simbouri cu adâncă reverberație morală și creștină, ce atribuie acestui spațiu amorf, al redestinării viului doar în accepțiunea lui biologică, rudimentara, alternativa restaurării sale prin spirit, credința și acțiune purificatoare. Artistul pune în mișcare semnele sublimității emoționale și raționale primordiale: redescoperirea umanității prin omul însuși, înțeles că ins mântuit. Iancuț nu-și crucifica personajele, pentru a le vindeca de morbiditatea spiritului și a sentimentelor. El le acordă șansă regasirii revelate. Copilăria și maternitatea dețin, în viziunea
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
iar naș la botez i-a fost George Enescu. "Un artist de o spiritualitate divină", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti rămâne un reper, stilul său interpretativ inconfundabil este caracterizat de o înțelegere muzicală incredibil de profundă, o sublimitate aristocratică, un sentimentalism emoționant, o tehnică de o rară finețe, o grație poetică și de efortul de a păstra autenticitea fiecărei lucrări abordate. Alfred Cortot i-a apreciat interpretarea ca fiind pur și simplu perfectă. Parte importantă din repertoriul interpretativ
Concert extraordinar de celebrare a Centenarului Dinu Lipatti la Praga by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105421_a_106713]