172 matches
-
10 ore sau mai mult; c. au o 'rază de acțiune' de 25 mile marine sau mai mult și d. au o lungime de 21 m sau mai puțin; Note tehnice: 1. În 8A001.b., 'funcționare autonomă' înseamnă funcționarea unui submersibil în regim de imersiune completă, fără legătură de aer prin tub, cu toate sistemele care funcționează și cu o viteză minimă la care submersibilul își poate controla adâncimea în mod dinamic, numai prin utilizarea aripilor de adâncime, fără a fi
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
21 m sau mai puțin; Note tehnice: 1. În 8A001.b., 'funcționare autonomă' înseamnă funcționarea unui submersibil în regim de imersiune completă, fără legătură de aer prin tub, cu toate sistemele care funcționează și cu o viteză minimă la care submersibilul își poate controla adâncimea în mod dinamic, numai prin utilizarea aripilor de adâncime, fără a fi necesară o navă de sprijin sau o bază de sprijin logistic situată pe fundul mării, pe țărm sau la suprafață și cu un sistem
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
sau o bază de sprijin logistic situată pe fundul mării, pe țărm sau la suprafață și cu un sistem de propulsie de suprafață sau de imersiune. 2. În 8A001.b., 'rază de acțiune' înseamnă jumătate din distanța maximă pe care submersibilul o poate acoperi. c. vehicule submersibile fără echipaj, legate de o bază, concepute să funcționeze la adâncimi ce depășesc 1 000 m, care au oricare din următoarele caracteristici: 1. concepute pentru manevre cu autopropulsie care utilizează motoare de propulsie sau
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
10 buc. S R 35.11.33.95 Alte nave (inclusiv ambarcațiunile de salvare, altele decât ambarcațiunile cu vâsle), altele decât cele maritime 8906.90.9 buc. S R 35.11.40.00 Platforme de foraj sau exploatare, plutitoare sau submersibile 8905.20 buc. S R 35.11.50.00 Structuri plutitoare (inclusiv pontoane, cisterne, batardouri, debarcadere, geamanduri și balize) 8907 buc. @ S R 35.11.91.00 Reparații de nave, ambarcațiuni și structuri plutitoare (excl. iahturile, alte nave de agrement
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
tip de vas de escortă se deplasa deasupra țintei și lansa grenade de adâncime, reglate să explodeze la adâncimi bine stabilite. Pentru ca încărcăturile explozive submarine să fie eficiente, ele trebuiau să fie detonate la cel mult 6 metri de carcasa submersibilului vizat. La începutul luptei antisubmarin, britanicii au avut o serie de dezavantaje, dintre care multe erau legate nu doar de imperfecțiunea sistemului. Exercițiile fuseseră făcute cu numai unul sau două echipaje ale unor distrugătoare, care urmăreau o țintă a cărei
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
campaniei în Atlantic, activitatea germană a scăzut în intensitate, Dönitz plănuind schimbarea centrului de greutate de la activitatea de suprafață la cea a submarinelor. Aproape toate submarinele disponibile au plecat în patrulare în septembrie. Activitatea submarină a fost destul de scăzută, de vreme ce submersibilele trebuiau să se reîntoarcă repede în porturile-gazdă pentru realimentare cu combustibil, muniție, pentru refacerea și completarea echipajelor. Iarna grea a anilor 1939-1940, care a dus la înghețarea radelor multor porturi baltice, a scăzut activitatea submarinelor, unele dintre ele fiind prinse
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
direcția de înaintare a vasului atacator. Spre deosebire de grenadele de adâncime, care explodau la o anumită adâncime în spatele navei atacatoare, făcând grea orice încercare următoare de descoperire a țintei, încărcăturile „ariciului” explodau doar la contactul cu submarinul atacat. Aceasta însemna că submersibilul putea fi atacat în continuu până când era scufundat. Această armă s-a dovedit foarte eficientă, numărul victoriilor crescând de la 7% la aproape 25%. Când exploda o încărcătură „arici”, el provoca detonarea tuturor celorlalte 23 de proiectile, ceea ce creștea mult eficiența
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
urmă cu tuburi de respirație, care le permitea să navigheze sub apă fără să oprească motoarele Diesel. În ciuda tuturor acestor inovații, atacurile împotriva submarinelor au devenit mult mai eficiente odată cu trecerea timpului, forțele aeriene aliate ajungând până acolo încât atacau submersibilele germane chiar în momentele în care părăseau bazele din Golful Biscayei. Începând din anul 1943, bombardamentele germane Heinkel He 177 doate cu bombe ghidate au fost folosite pentru atacarea convoaielor cu un oarecare succes. Datorită superiorității aeriene aliate, bombardierele germane
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
foarte mult și acestea nu au avut vreo contribuție în lupta cu vasele aliate. Ultima luptă submarină a bătăliei Atlanticului a avut loc pe 5 mai 1945. Comandantul șef al submarinelor germane (Befehlshaber der Unterseeb) Karl Dönitz a ordonat tuturor submersibilelor germane să înceteze operațiunile de luptă și să reîntoarcă la bazele lor, lăudând echipajele: „ați luptat ca leii!”. Echipajul submarinului U-853, care se afla la pândă lângă Rhode Island, nu a recepționat ordinul. El a lansat un atac cu torpile
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Mahanian, și cum de altfel sperau și niponii. Înaintarea aliată nu putea fi oprită decât printr-un atac masiv al marinei nipone, care însă condamnată să rămână la țărm din cauza lipsei de combustibil. Submarinele americane, ajutate de un număr de submersibile britanice și olandeze, operau din bazele din Australia, Hawaii și Ceylon, au jucat un rol de primă mărime în lupta pentru înfrângerea Japoniei, chiar dacă submarinele formau doar o mică parte a flotei militare americane. Submarinele au sufocat Japonia, atacând în
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 salupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat. NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei Militare Române. Cel actual, numit tot „Delfinul” în memoria primului, a fost construit în URSS. Marina militară Română mai avea înainte de Al Doilea Război Mondial alte două submarine: Rechinul și Marsuinul. În , uniformele militare sunt
Armata României () [Corola-website/Science/302830_a_304159]
-
a fost obligat să dezvolte o gamă largă de echipamente pentru lupta clandestină a agenților. Printre produsele dezvoltate de „Secția IX” a fost o biciletă cu motor miniaturală pliabilă pentru dotarea parașutiștilor, un pistol cu amortizo și o serie de submersibile miniaturale. În Țara Galilor a fost înființată o unitate de testare („Secția IX a”), („Welbike”) unde au fost testate submersibilele. La sfârșitul anului 1944, aceste submersibile au fost transportate în Australia pentru a fi testate în condiții tropicale. Un agent SOE
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Secția IX” a fost o biciletă cu motor miniaturală pliabilă pentru dotarea parașutiștilor, un pistol cu amortizo și o serie de submersibile miniaturale. În Țara Galilor a fost înființată o unitate de testare („Secția IX a”), („Welbike”) unde au fost testate submersibilele. La sfârșitul anului 1944, aceste submersibile au fost transportate în Australia pentru a fi testate în condiții tropicale. Un agent SOE care lucra clandestin în teritoriul inamic avea nevoie de haine, documente confecționate astfel încât să nu trezească suspiciuni. SOE a
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
cu motor miniaturală pliabilă pentru dotarea parașutiștilor, un pistol cu amortizo și o serie de submersibile miniaturale. În Țara Galilor a fost înființată o unitate de testare („Secția IX a”), („Welbike”) unde au fost testate submersibilele. La sfârșitul anului 1944, aceste submersibile au fost transportate în Australia pentru a fi testate în condiții tropicale. Un agent SOE care lucra clandestin în teritoriul inamic avea nevoie de haine, documente confecționate astfel încât să nu trezească suspiciuni. SOE a avut o serie de ateliere pentru
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
sau submersibil este o navă care are posibilitatea navigației mixte, la suprafață și în imersiune. Termenul de submarin desemnează în special navele militare în scopul camuflării unui atac, iar submersibil - navele civile de cercetare submarină, intervenție și lucrări la mare adâncime, transport
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
sau submersibil este o navă care are posibilitatea navigației mixte, la suprafață și în imersiune. Termenul de submarin desemnează în special navele militare în scopul camuflării unui atac, iar submersibil - navele civile de cercetare submarină, intervenție și lucrări la mare adâncime, transport. Un submarin se poate deplasa sub apă. Acesta poate fi o armă navală mortală, însă poate explora albia mării sau a oceanului și poate efectua reparații ale conductelor
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, au fost vase în formă de butoaie, dirijate de elice manuale sau de vâsle. Primul submarin de succes a fost construit în 1620 de olandezul Cornelis Drebbel. Acesta a proiectat un submersibil de lemn încastrat în piele. Putea transporta 12 vâslași și un total de 20 de oameni. În mod surprinzător, vasul putea ajunge la o adâncime de 20 m și se putea deplasa 10 km. Inginerul american Robert Fulton (1765-1815) a
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
poate retrage prin această metodă, deoarece corpul uman nu rezistă la presiunea mare a apei. Singura cale de scăpare este prin intermediul unui submarin în miniatură numit submersibil. Flota Militară S.U.A. și Flota Militară Regală a Marii Britanii sunt ambele dotate cu submersibile de salvare. LR5, un tip folosit de Flota Militară Britanică, este coborât în apă de pe un vas de la suprafață și apoi ghidat spre submarinul aflat în sinistru maritim. Un coș metalic, numit lizieră de transfer, se potrivește la trapa de
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
în apă de pe un vas de la suprafață și apoi ghidat spre submarinul aflat în sinistru maritim. Un coș metalic, numit lizieră de transfer, se potrivește la trapa de urgență a submarinului și asigură echipajului o cale de a trece în submersibil pentru călătoria înapoi la suprafață. Tot submersibile sunt și submarinele utilizate în scopuri științifice și industriale. Unele sunt fără echipaj și sunt telecomandate, explorând oceanele. Altele, ca Alvin (S.U.A.) pot avea trei oameni la bord. Alvin poate atinge o adâncime
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
și apoi ghidat spre submarinul aflat în sinistru maritim. Un coș metalic, numit lizieră de transfer, se potrivește la trapa de urgență a submarinului și asigură echipajului o cale de a trece în submersibil pentru călătoria înapoi la suprafață. Tot submersibile sunt și submarinele utilizate în scopuri științifice și industriale. Unele sunt fără echipaj și sunt telecomandate, explorând oceanele. Altele, ca Alvin (S.U.A.) pot avea trei oameni la bord. Alvin poate atinge o adâncime de 4000 m și a fost folosit
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
Delfinul II". Oficialitățile comuniste românești plătesc în jur de 60 de milioane de dolari pentru acest submarin, al doilea din lume din punct de vedere al performanțelor în acel moment și este livrat în 1986. Există două mari grupe de submersibile: cu echipaj uman și fără echipaj uman. Cele cu echipaj uman pot fi autopropulsate sau remorcate. Submersibilele autopropulsate din punct de vedere al compartimentări pot fi : După adâncimea de scufundare submersibilele pot fi: Submersibilele fără echipaj uman sunt telecomandate și
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
al doilea din lume din punct de vedere al performanțelor în acel moment și este livrat în 1986. Există două mari grupe de submersibile: cu echipaj uman și fără echipaj uman. Cele cu echipaj uman pot fi autopropulsate sau remorcate. Submersibilele autopropulsate din punct de vedere al compartimentări pot fi : După adâncimea de scufundare submersibilele pot fi: Submersibilele fără echipaj uman sunt telecomandate și pot fi: Între anii 1979-1981, la IRCM (Institutul Român de Cercetări Marine) din Constanța fost conceput și
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
este livrat în 1986. Există două mari grupe de submersibile: cu echipaj uman și fără echipaj uman. Cele cu echipaj uman pot fi autopropulsate sau remorcate. Submersibilele autopropulsate din punct de vedere al compartimentări pot fi : După adâncimea de scufundare submersibilele pot fi: Submersibilele fără echipaj uman sunt telecomandate și pot fi: Între anii 1979-1981, la IRCM (Institutul Român de Cercetări Marine) din Constanța fost conceput și realizat SC-200, un submersibil de mici dimensiuni destinat cercetărilor submarine, până la adâncimea de 200
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
1986. Există două mari grupe de submersibile: cu echipaj uman și fără echipaj uman. Cele cu echipaj uman pot fi autopropulsate sau remorcate. Submersibilele autopropulsate din punct de vedere al compartimentări pot fi : După adâncimea de scufundare submersibilele pot fi: Submersibilele fără echipaj uman sunt telecomandate și pot fi: Între anii 1979-1981, la IRCM (Institutul Român de Cercetări Marine) din Constanța fost conceput și realizat SC-200, un submersibil de mici dimensiuni destinat cercetărilor submarine, până la adâncimea de 200 m. A fost
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
de vedere al compartimentări pot fi : După adâncimea de scufundare submersibilele pot fi: Submersibilele fără echipaj uman sunt telecomandate și pot fi: Între anii 1979-1981, la IRCM (Institutul Român de Cercetări Marine) din Constanța fost conceput și realizat SC-200, un submersibil de mici dimensiuni destinat cercetărilor submarine, până la adâncimea de 200 m. A fost lansat la apă pe data de 6 August 1981 și omologat la 25 Noiembrie 1982.
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]