141 matches
-
și Social2, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat3, întrucât: (1) La nivel internațional, Conférence générale des poids et mesures, ediția a nouăsprezecea (1991), a extins lista de prefixe SI care urmează să fie utilizate pentru multiplii și submultiplii unităților SI. (2) Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) a reexaminat principiile și normele privind cantitățile și unitățile stabilite în standardul internațional ISO 31; normele de utilizare a sistemului SI sunt menționate în standardul internațional ISO 1000. (3) Textul Directivei 80
jrc4142as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89306_a_90093]
-
acest fel, valoarea lui ar fi -1*((~10110110)+1) = -1*(01001001+1) = -1*(100-B6) = -1*(256-182)=-74. La propunerea IEC, IEEE a adoptat standardul IEEE 1541, prin care recomandă folosirea prefixelor din Sistemul internațional de unități (SI) pentru multiplii și submultiplii octetului.: Standardul recomandă folosirea altor prefixe pentru multiplii construiți pe baza puterilor lui 2, după cum se arată în tabelul de mai jos. Adopția standardului IEEE 1541 este însă extrem de restrânsă, foarte mulți specialiști continuând să folosească doar prefixele din SI
Octet () [Corola-website/Science/296576_a_297905]
-
ul este o unitate de măsură arhaică a lungimii. ul este adeseori aproximat cu lungimea corpului uman sau deschidera brațelor, iar submultiplii cunoscuți al acestuia sunt părți din corpul uman, precum piciorul, pasul, cotul, palma și degetul. În Europa stânjenul a avut ca model comun stânjenul antic grec, de șase picioare, însă a variat în timp, de la o țară la alta, între
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
a fost folosit până la înlocuirea lui cu sistemului metric, în a doua jumătate a secolului 19. Stânjenul este aproximat la români uneori cu lungimea corpului uman sau deschidera brațelor, fiind sinonim în limba română cu "„statul de om”" sau "„brațul”". Submultiplii cunoscuți al acestuia sunt părți din corpul uman, precum piciorul, pasul, cotul, palma și degetul. Deoarece denumirile acestor măsuri sunt de origine latină se presupune că ele au fost folosite din vechime de strămoșii noștri. Cu toate acestea stânjenul apare
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
сэжэн" iar în documentele scrise în limba română este adeseori prescurtat „stej”. Mărimea stânjenului din secolele 16 și 17 este necunoscută, însă după obiceiul țării era la nevoie confecționat pe loc din opt palme: "„cum iaste obiceaiul moșiilor”". Stânjenul era submultiplul funiei, o funie de doisprăzece stânjeni fiind folosită la măsurarea unei moșii, după obicei, numai pe lățime. De la sfârșitul secolului 17, în Țara Românească sunt cunoscuți doi stânjeni etalon, "stânjenul lui Șerban vodă" și "stânjenul lui Constantin vodă". Introducerea a
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
Palma este o unitate de măsură arhaică a lungimii folosită în toate cele trei țări românești ca submultiplu și etalon al stânjenului. Palma este aproximată la români cu distanța dintre degetul mare și a celui mic când palma era deschisă la maxim. În Europa palma, ca unitate de măsură, a avut ca model comun palma antică greacă și
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
vârful degetului celui mare”". Expresia "„o palmă de loc”" s-a păstrat în limba română cu sensul de distanță mică. Cu palma se măsurau îndeosebi distanțele mici ca de exemplu adâncimea gropilor, mărimea scândurilor sau elemente de construcție. Palma era submultiplu al stânjenului și pasului, calculate adesea pe baza palmei, primul având opt respectiv șase palme. Când mărimea palmei nu era stabilită prin lege aceasta varia de la om la om, de aceea se însemna pe documentele de hotărnicii. Palma apare în
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
lege aceasta varia de la om la om, de aceea se însemna pe documentele de hotărnicii. Palma apare în documentele de cancelarie din secolul 16, când li se cere sătenilor "„nici o palmă de pământ să nu treceți peste hotare”". Palma fiind submultiplu al stânjenului, acesta din urmă era la nevoie confecționat pe loc din opt palme: "„cum iaste obiceaiul moșiilor”". De la sfârșitul secolului 17, în Țara Românească sunt cunoscute două palme etalon, "palma lui Șerban vodă" și "palma lui Constantin vodă". Introducerea
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
asemăna, în fabricarea ei cu denarul de argint. Începând de la această dată, moneda "aureus" nu va mai fi emisă decât pentru ocazii deosebite și în foarte mici cantități. Greutatea unui "aureus" a variat în timp: Moneda "aureus" a avut și submultipli: Termenul aureus este la originea cuvântului danez "øre", care desemnează subdiviziunile monetare ale coroanelor daneză, feroeză, norvegiană și suedeză.
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
Spre anul 280 î.Hr., erau emise discuri de bronz sau de aramă denumite "aes grave" (în : „greu”), care cântăreau o livră romană (cca 324 g) și valorau 1 as. Dubla față a lui Ianus este reprezentată pe "avers" (fața monedei). Submultipli normalizați au fost emiși pentru folosirea curentă, "semis" (1/2), "triens" (1/3), "quadrans" (1/4), "sextans" (1/6), "uncia" (1/12), "jumătate de uncie" (1/24). Uncia era un submultiplu al asului și valora a douăsprezecea parte din acesta
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
a lui Ianus este reprezentată pe "avers" (fața monedei). Submultipli normalizați au fost emiși pentru folosirea curentă, "semis" (1/2), "triens" (1/3), "quadrans" (1/4), "sextans" (1/6), "uncia" (1/12), "jumătate de uncie" (1/24). Uncia era un submultiplu al asului și valora a douăsprezecea parte din acesta. Era din bronz și avea greutatea teoretică de circa 27 de grame. Valoarea unciei era dată de câte o globulă aflată atât pe aversul cât și pe reversul monedei. Greutatea unui
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
as"-ul s-a prăbușit încât a devenit un disc de bronz de vreo 20 de grame. Are multipli, dintre care cei mai utilizați vor fi sesterțiul, care valora 2 as ½, (apoi 4 as), dupondius, care valora 2 as, precum și submultipli, "semis" (1/2 as) și "quadrans" (1/4 as). Toate monedele erau din bronz. În acest moment, argintul apare, cu adevărat, în sistemul monetar roman, prin denar. Sistemul monetar este reformat și se sprijină de acum înainte pe denar (monedă
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
argint și din bronz, cea a follis-ului, de exemplu, care își pierde rapid conținutul de argint, solidus-ul devine moneda refugiu, pentru plățile importante (donații ale împăratului către soldați, plăți de impozite, tributuri vărsate popoarelor barbare, etc.). Au fost creați submultipli ai solidus-ului: "semissis", adică o jumătate de solidus, "tremissis" sau "triens", adică o treime de solidus. Stabilitatea solidus-ului de 4,5 g de aur s-a păstrat în timpul evoluției Imperiului Roman în Imperiul Bizantin, unde a luat numele
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
de bază s-au schimbat. Conceput pentru utilizare transnațională, acesta constă dintr-un set de unități de măsură de bază, cunoscute acum ca . Unitățile derivate au fost construite din unități de bază folosind logica în locul relațiilor empirice, în timp ce multiplii și submultiplii unităților de bază și derivate sunt în bază zecimală, identificate printr-un set standard de prefixe. La izbucnirea Revoluției Franceze în 1789, diferitele țări și chiar unele orașe aveau fiecare propriul lor sistem de măsurare. Deși diferite țări foloseau unități
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
unități de măsură cu același nume, cum ar fi piciorul, sau echivalentul lor în limba locală, cum ar fi "foot", "pied", "Fuß" și "voet", nu exista nicio coerență în ce privește mărimea acestor unități, și nici în relațiile lor cu multiplii și submultiplii, ca și diferențe actuale între sau galonul britanic și american. Sistemul metric a fost conceput pentru a fi universal—după cum spunea filosoful francez marchizul de Condorcet, el urma să fie „pentru toți oamenii și pentru toate timpurile”. El a fost
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
propriu. Ei folosesc setul de caractere și urmează regulile gramaticale ale limbii în cauză, de exemplu „"”", „"”", dar fiecare unitate are un simbol standard, independent de limbă, de exemplu „km” pentru kilometru, „V” pentru volt etc. În sistemul metric, multiplii și submultiplii de unități urmează un model zecimal, concept identificat ca posibilitate încă din 1586 de către Simon Stevin, matematician flamand care a introdus fracțiile zecimale în Europa. Aceasta se face cu prețul pierderii simplității asociate cu multe sisteme tradiționale de unități, când
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]