249 matches
-
încărcătura de contingență brutală, irespirabilă: „Să privim realitatea în față/ în fața ei grasă de femeie de casă, fără pretenții/ prost îmbrăcată, mamă a zece copii (n-a avortat/ niciodată), pregătind de mâncare pentru o cantină/ întreagă, o armată de geniu, subpământean, aerian/ și terestru, ciorba de burtă, ciorba fierbinte și grasă/ în cazane de tablă.// Să-i pupăm cu curaj și mândrie/ fața sulemenită și rasă (are mustață muierea) mâncată/ de coșuri și bube, dar generoasă.” Exersarea unei astfel de priviri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
fierarii divini făuresc armele zeilor, asigurându-le astfel victoria împotriva Dragonilor și altor Ființe monstruoase, într-un mit canaanean, K6shar-wa-Hasis (literal, "îndemânatec-și-viclean") făurește pentru Baal cele două măciuci cu care îl va doborî pe Yam, Stăpânul mărilor și al apelor subpământene (cf. § 49). În versiunea egipteană a mitului, Ptah (Zeul-Olar) făurește armele cu care Horus îl va înfrânge pe Scth. Tot astfel, faurul divin Tvașțr lucrează armele lui Indra în timpul luptei sale cu Vrtra; Hefaistos făurește fulgerul datorită căruia Zeus va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epoca pietrei. Dar dorința de a colabora la perfecționarea Materiei a avut consecințe importante. Asumându-și responsabilitatea de a schimba Natura, omul s-a substituit Timpului; ceea ce ar fi avut nevoie de eoni întregi pentru a se "coace" în adâncimile subpământene, meșterul crede că o poate face în câteva săptămâni; căci cuptorul înlocuiește matricea telurică. Milenii mai târziu, alchimistul nu va gândi altminteri. Un personaj din piesa lui Ben Jonson, The Alchemist, declară: "plumbul și alte metale ar fi fost aur
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să nu se nască, sau, o dată născuți, să moară cât mai repede posibil 2^ Moartea, totuși, nu rezolvă nimic, întrucât ea nu aduce extincția totală și definitivă. Pentru contemporanii lui Homer, moartea era o postexistența diminuată și umilitoare în beznele subpământene ale Hadesului, locuit de umbre palide, lipsite de forță și memorie (Ahile, căruia Ulise reușește să-i evoce fantoma, declară că i-ar plăcea să fie mai degrabă, pe pământ, sclavul unui om sărac, "decât să domnească peste toată împărăția
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor, antropomorfizează experiența individuală. E vorba de nume generice care pun stăpânire pe lumea fenomenală, dar nu izbutesc să opună o barieră solidă discontinuității timpului. În felul acesta, înăuntrul formelor naturale se constituie o fluiditate care le favorizează metamorfoza. Locuință subpământeană Am decis. Voi urma ritul instituit de Zalmoxis. Mă voi preface mort ca Pitagora și mă voi îngropa și eu într-o locuință subterană, pentru ca apoi să reînviez la fiecare patru ani. Și dacă nu voi reuși să fiu nemuritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu el, nici urmașii lor n-aveau să moară, ci aveau să ajungă într-un loc cu viață veșnică, unde aveau să se bucure de toate bunătățile. Pe când predica asfel de lucruri, punea să se construiască pentru sine o locuință subpământeană; atunci când aceasta a fost terminată, a coborât în ea și a trăit acolo timp de trei ani. Tracii îi simțeau lipsa și-l plângeau ca pe un mort, dar, înainte să se termine cel de-al patrulea an, le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de șorțuleț pe care-l purta dinainte. M-am gândit că fiica lui Jupiter și a lui Ceres trebuie să fi fost aidoma ei. Mi-a venit chef s-o răpesc și s-o duc cu mine într-o lume subpământeană. Pneuma De câtva timp, simt un fel de pneuma dându-mi târcoale. Nu știu ce-o fi vrând de la mine. Probabil așteaptă să-mi eliberez sufletul ca să mi-l răpească. Pe aici totul apare normal, astfel că mă aștept, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Neagră (la Peninsula mai ales, unde fioroasa „brigadă disciplinară”, formată exclusiv din preoți, îi trecea prin caznele muncii silnice), mai târziu în minele de plumb din Maramureș, sau în Zarca de la Aiud și Gherla, sau - aproape fără excepție - în hrubele subpământene ale Jilavei, toți acești martiri s-au mântuit prin Credință, Iubire și Speranță, cele trei virtuți fundamentale ale Bisericii. Sunt locuri blestemate, anume proiectate să distrugă personalitatea umană, locuri prin care s-au perindat sute de mii de deținuți. Și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
supraviețuit din vechiul oraș) ne-ar cere firul Ariadnei pentru a nimeri drumul de întoarcere. "Cu un fir într-o mână și în cealaltă cu un sfeșnic", ieșim din întunericul căutat la strălucirea de afară. Labirintul e același, de la fluvii subpământene la contradicțiile cu mișcări de defileuri chemătoare. Paradoxal, ne place să rămânem oameni ai labirintului, la răspântia dintre obscur, lumină și utopie, în deliciul legăturii realului cu povestea onirică a zidurilor din istorie. CINE A FOST GH. ASACHI? Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
umedă zi din câte am petrecut aici. N-ai spune cea mai "urâtă". Demnitarii cei mari ai republicii au privit de deasupra mauzoleului parada militară. O echipă a depus drapelele naziste cu zvastică în fața lui Stalin. Am vizitat palatele împărătești subpământene, minune de tehnică și artă metropolitanul, construit de lucrători pentru obște. Marmoră, agat, onix, bronzuri podoabe, statui, lumină, aer condiționat, covoare mișcătoare la coborât și la suit, compartimente pentru copii. Lume foarte multă circulă. Moscova circulă mai mult pe subt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nou pe culmi, precum Grecii, În acel ciclu spre care ne Întorc de fiecare dată zeii sau propriul nostru destin, cel miraculos și pe care-l Înțelegem târziu. Pe care nu-l Înțelegem deoarece, așa cum se Întâmplă cu marile sedimente subpământene sau cu vastele forme ale florei sau reliefului care pot fi cartografiate din satelit doar de la o anume mare Înălțime, tot astfel și cu desenul istoriei sau al propriului nostru caracter: e nevoie absolută de a ne ridica sus, sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
necontenită cu răul, găsește soluții și ajutoare doar pornind la drum, în pelerinaje fără număr, menite să-l inițieze, să-i descifreze simboluri și să-i transforme personalitatea trecându-l prin experiențe fantastice. Astfel, Ivan Țarevici va călători în împărații subpământene, în Împărăția de Aramă, Împărăția de Argint, apoi în Împărăția de Aur și cea de Mărgăritar pentru a încerca să-și salveze mama sau să-și afle mireasa. Toate aceste împărații se pot strânge într-un ou, de aramă, de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Universității Al. I. Cuza Iași (1971). Având înclinații religioase a fost o vreme muzeograf la Mănăstirea Galata din Iași, de sub patrimoniul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. A debutat editorial cu volumul de versuri Scrisori din Salina I (1981), Editura Litera, Corabia subpământeană (1985), Editura Junimea, Pământ fără somn (1991), Ed. Arcade Iași, Troparele Galatei (1996), Ed. Cronica, Noaptea șoimului (1998), Ed. Junimea și Cerbul dintre ziduri (2002), Ed. Timpul. Din anul 1992 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Simbol al
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în basme: în George cel viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă în pădurea neagră și soarbe ca o zmeoaică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din piatră-n piatră/ Pân’ la-al nouălea grajd de piatră;/ Grajd de piatră-a sfărâmat,/ Cai de-a rândul a luat”. Extragerea armăsarului din mediul lui este violentă, semn al forței eroului, dar și al faptului că perioada recluziunii subpământene s-a încheiat. Cuplul Scorpia-feciorul ei (cu o formă fals umană) se bazează pe lăcomia trecătorilor pentru a-i anihila. Aflați într-un canal de comunicare cu celălalt tărâm, „La puțul porumbului”, Scorpia și fiul ei imaginează o strategie naivă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i faci castelu di-un kilometru, cât spusasî el, îi tai capul”. Cerințele au întotdeauna un scop marital, .încercările grele maschează o anumită verificare a calităților eroului. Dorința este ca eroul să confirme că a fost sau nu în împărăția subpământeană, în împărăția solară sau în lumea de dincolo. Căci numai cel care a fost acolo are dreptul de a se căsători cu fata de împărat”, i.e. fecioara inițiată. Palatul înalt de o mie de metri reface modelul arborelui mitic prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încă o dată similitudinea condiției neofitului cu cea a mortului. Odată parcurs traseul, infernul este supus și forțele lui se convertesc în energie fecundă pentru lume. Imaginea simbolului marital pe fundul gropii încurajează această perspec¬tivă a coborârii implicite în spațiul subpământean. Inelul adus din adâncuri conferă eroului statutul suprem, prin nuntirea cu fecioara care a strunit potopul. Într-un basm din Izvoare, Soroca, inelul este asociat în mod direct cu lumea morților, legătura nupțială pe care o consfințește în mod obișnuit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semn al contagiunii nefaste cu spiritele malefice, consemnat și în scrierea antică, Măgarul de aur. Femeia nu dezvăluie decât mezinului secretele rituale și selectarea lui dintre cei trei nu primește nici o justificare în text. Calul biruitor vine tot de pe tărâmul subpământean, el se află sub podelele din grajd (spațiu denumit în text corbaș) și trebuie readus la forma lui specifică, fiindcă a suferit un proces de atrofiere. Odată îndeplinite condiția veștmintelor și a bidiviului cu funcție magică, mezinul primește de la babă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revelată feciorului căutător al miresei-zână: „Șî vez’ că-i o găurice mică-n pământ - tu să intri pă gaura aia cu cal cu tot” (Voia - Dâmbovița). Înghițirea calului cu tot cu călăreț în pântecul teluric pare aici orchestrarea vulpii, cunoscătoare a catacombelor subpământene ce fac legătura cu sacrul. Și ea, ca și lupul, are capacitatea de a se preface în forme diferite. După ce îl întâmpină la intrarea în sacru, vulpea îl sfătuiește, fără succes, dar constant, pe Ivan (cele două basme sunt, evident
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Prezentă doar pentru a transporta eroul este și musca, ea fiind aleasă pentru rolul psihopomp din basmul Fata răpită de soare, și datorită abilității de a pătrunde în spații imune la intruziunea umană 202. Bursucul, ca animal ce cunoaște planul subpământean, își transformă trupul într-un pod peste o ipostază a râului Styx203, dintr-un text cules în Păuleasca, Argeș. Harul clarviziunii atribuit pisicii 204 îi dă acesteia rolul năzdrăvan al sfătuitorului fast. Ionel primește de la ea sugestia pentru hotărârea recompensei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Țeposu, Al. Condeescu, Iustin Panța, Ioan Flora, Nicolae Alexandru-Vest, Maria Anegroaie, Constantin Stan, Petre Stoica și mulți alții. Lor le-aș înscena cam ceea ce apare în dialogul Ghilgameș-Enkidu: "Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene,/ spune-mi care-i legea lumii subpămîntene pe care o cunoști!/ Nu ți-o voi spune, prietene, nu ți-o voi spune:/ dacă ți-aș destăinui legea lumii subpămîntene pe care o cunosc, te-ai porni pe plîns!/ Ei, bine, fie, vreau să mă pornesc pe plîns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cam ceea ce apare în dialogul Ghilgameș-Enkidu: "Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene,/ spune-mi care-i legea lumii subpămîntene pe care o cunoști!/ Nu ți-o voi spune, prietene, nu ți-o voi spune:/ dacă ți-aș destăinui legea lumii subpămîntene pe care o cunosc, te-ai porni pe plîns!/ Ei, bine, fie, vreau să mă pornesc pe plîns!/ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
văduve în vis semnifică o neîntârziată „căsătorie”501. Un imaginar stimulat de călătoriile descendente Am zăbovit, în două din mai vechile mele cărți 502, asupra „lumii de dincolo”, cu precădere asupra Iadului, loc certificat al supliciilor și al acelei „geografii subpământene”, parte a acelei „geografii legendare, eschatologice și infernale” (de care vorbește Gilbert Durand în Structurile antropologice ale imaginarului), țintă obsesivă a intențiilor de cunoaștere ale oamenilor Veacului de Mijloc, căci - observa B. P. Hașdeu - niciodată Iadul n-a avut atâția
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alte dimensiuni. Regula civilizațiilor este non-interferența, dar se pare că nu a fost respectată. Pămîntenii s-au lăsat ispitiți cu tehnologie, cedînd în schimb non-pămîntenilor dreptul unor experimente pe oameni și pe animale, ca și săparea și utilizarea unor laboratoare subpămîntene. Așa se face că am asistat în perioada următoare la una dintre cele mai importante străpungeri tehnologice din istoria omenirii. Aș spune chiar că omenirea nu era pregătită civilizațional pentru astfel de revoluții, greu de asimilat, presupunînd și un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe Ceaușescu". Ciudățenia face ca, la vremea aceea, personajul citat să nu aibă nici o calitate care să-i îngăduie emiterea unui asemenea act. A doua zi, de Crăciun, cuplul Ceaușescu a trecut Acheronul, unul din fluviile Infernului, cu luntrea împărăției subpămîntene. Internetul înregistrează corect circumstanța greu previzibilă. La urma urmei s-ar zice că, pe lîngă toate, aici s-au confruntat și doi "revoluționari de profesie", fiecare cu bagajul său făcut în pripă. Drum de întoarcere nu există. Și, totuși, unii
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]