1,099 matches
-
Care? a Întrebat dobitocul, Încordându-și degetul pe trăgaci. Vederea periferică proastă, am zis, ațintindu-mi privirea undeva În jumătatea de cameră pe care el, cu un sistem video mono neperformant, nu avea cum s-o acopere. Nătărăul a tresărit, sucindu-și fără să vrea gâtul În aceeași direcție. Pistolul s-a rotit și el câteva grade, iar 0,1732 secunde mai târziu, bila albă de pe masa de biliard Își lua la revedere de la palma mea dreaptă, Începând o scurtă, dar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
griji Delfina, ți-am spus că n-are nici un rost să-ți bați capul cu fleacuri din astea, aude vocea Tușicii, se vede că nu-ți stă gîndul decît la știm noi cine, ai grijă fetițo să nu-ți fi sucit de tot mințile, îi spune. Ușor de zis, greu de făcut, se gîndește Delfina, ce n-ar fi dat să scape odată de tot stresul ăsta, trebuie să-ți faci curaj și să le spui despre ce e vorba, altfel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scăpat de el și de ideile lui infernale. O să se folosească de voi doar pînă o să-și atingă scopul și atît, după aia n-o să vă dea nici bună ziua, eu ies din joc, m-am hotărît și nu mă mai sucesc. Asta ne mai lipsea, să ne părăsești tocmai acum cînd ne pregătim și noi să luăm caimacul, asta e o revoluție fraierilor, scapă cine poate, spune Curistul, cel mai bun exemplu e Părințelul, care nici nu s a mai obosit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai spus-o ca un adevărat duhovnic, zice Curistul. — Degeaba, se întristează din nou Roja, dacă n au făcut-o decît împinse de la spate. Uite că tot el face pe victima, observă taximetristul, adică după ce le-ai folosit, le ai sucit mințile, le-ai pus la lucru, tot dumneatate te dai lovit. Cine vorbește, se aprinde Roja, adineaori parcă erai de partea noastră, speram să mai cîștigăm un om de încredere. — Nu e ceea ce-ți închipui, i-o ia înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mult, e de părere Părințelul, mai ales acum cînd așteptarea se apropie de sfîrșit. Stați să-mi pun puțină ordine în gînduri, zice șoferul, s-ar spune că toți suferim de o boală ascunsă, legată de femeile astea care ne sucesc mințile, ne acaparează ca niște caracatițe, cărora le intrăm foarte greu sub piele, dar odată acceptați, nu mai avem scăpare, zice cotind prn fața Gării de Nord în direcția magazinului Automoto, prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prima vedere ai putea fi tentată să îți închipui că ți-ar fi fost mult mai ușor dacă în loc să păstrezi distanța și să te comporți civilizat, ai fi încercat să obții totul printr-o aventură de cîteva nopți, să-i sucești mințile, să-i dai tema de casă, iar cînd totul ar fi fost aranjat să-i întorci spatele ca și cum nu v-ați fi cunoscut niciodată? Dacă stai acum să te gîndești mai bine, parcă exact așa-ncepuse, noroc însă că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar ce căutai matale în zona aia, de unde-mi vii și încotro te îndrepți? Epave umane, asta sînteți, ar fi vrut să le spună în față, oricum o sucești și o învîrtești, nenicule, trebuie să ne crezi pe cuvînt, numai așa poți fi de-ai noștri. I se întinde o țigară, din care înaintea lui mai pufăiseră vreo trei indivizi, dacă se termină la tine e de rău, încearcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nici o problemă, zice Bulgarul, dacă țineți morțiș să mai auziți înc-o dată aceași poezioară plictisitoare, eu pot să dau drumul la bandă la orice oră. — Numai să nu aveți impresia că-mi faceți mie vreun serviciu, zice Roja, oricum am suci-o e numai în interesul vostru, nu-i așa Nepoțică? Uite că m-am hotărît pînă la urmă, dă-mi trei petale din pachet, și gata, adaugă, putem să-i dăm bătaie. Nu fi naiv, primii care o să apară o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răzgîndit în ultima clipă și n-ai curajul s-o recunoști? — V-am spus că puteți face orice, doar să nu mă credeți prost, repetă Roja. Mie mi se pare exact pe dos. Că voi sînteți cei care v-ați sucit, dar că preferați să vă trageți pe cur în loc să mi-o spuneți în față. — Acuma ești și paranoic, spune Milițică, simțind că începe să dîrdîie și să transpire deodată. Că am lămurit-o și pe asta, zise Roja neluîndu-l în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acest ,,geo-politice,, ochii asiatici ai lui Kawabata se măresc atât de mult, Încât nu se mai vede decât corneea de bețiv, gălbejită. -Chiar așa de tâmpit mă crezi? Îmi Îndrugi verzi și uscate și nu te gândești decât să-mi sucești mințile. Eu tremur tot timpul pentru cuibul ăsta nenorocit. De aici vreau să plec direct sub pământ. Dar nici acolo nu o să am noroc. O să fiu dat la viermi, să se hrănească cu hoitul meu. -Vezi ce Înseamnă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru nimic. Antonia s-a destins și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mare ușurare pentru mine. Minciuna mă făcea să mă simt îngrozitor. Și să fii convins că n-ai să rămâi niciodată fără mine. Și repeta întruna: Îți mulțumesc, îți mulțumesc, de parcă deja îi redasem libertatea. După cum vezi, nu ți-am sucit gâtul, am zis. — Copilul meu, copilul meu drag, răspunse ea. 4 — Deci nu mă urăști, Martin, nu-i așa? spuse Palmer. Stăteam întins pe canapeaua din cabinetul unde Palmer își primea pacienții. Eram cu adevărat pacientul lui. Eram împins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai Îndeaproape. Dacă fetele aveau ce am și eu Între picioare, chiar dacă era o chestie mai mică cu câteva numere, nu era exclus să am și eu, la rândul meu, ce aveau și ele. Cu toate acestea, oricât m-am sucit În fața oglinzii, n-am reușit să descopăr nici măcar o urmă de despicătură. Probabil că Anton se referise la altceva. Dacă singura diferență era că băieții aveau un băț și fetele, o crăpătură, atunci clitorisul trebuia să fie altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
expusă, puternică și neajutorată În același timp. Scoțându-mi În evidență superioritatea, călcâiele Îmi subliniau totodată nevoia de un punct de sprijin. Câte nu facem de dragul artei, mă gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-aci să-mi sucesc glezna, fiind nevoit să mă așez repede. La Hotel Kreuzer tot ce trebuia să mai fac era să-mi Împletesc părul În codițe mici și să-mi rujez gura, făcând-o să pară mai roșie și mai moale. Acum situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care obișnuia să stea Dora, un bărbat cu vârsta neclară avea picioarele legate de picioarele din față ale scaunului, cu mâinile sucite la spate. În afară de un halat de medic și o glugă trasă pe cap, nu mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
destul de incomod, cu un braț strivit. — Ce să fac? Tot ce spunea avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul meu de vedere. Era de parcă adevărul despre ce se Întâmplase ar fi fost răsturnat câteva grade importante, sucind ceea ce ar fi putut apărea drept o imagine convingătoare Într-o grimasă distorsionată. — Oare Wickert chiar credea că eu colaboram cu Karp? Sau cu Anton? Noi care am fost ca... — „Frații“, așa ați spus, domnule Knisch? Având În vedere situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clanța. Apoi rosti iar, imperativ: — Anton, dă-mi drumul să ies! De fiecare dată când Își lua buzele de la tub ca să-i răspundă, flacăra se micșora. Bazându-se pe frica și naivitatea ei, Îi strigă cu ferocitate: — Taci sau Îți sucesc gâtul! Pentru moment se lăsă liniștea, flacăra crescu, ușa seifului trecu de la o incandescență roșie la una albă, apoi Anna strigă destul de tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poți Începe așa ceva. Și acum mă trimit Înapoi, În Austria. — Ești dat În urmărire acolo? Josef Grünlich trase de marginile vestei și făcu să tremure cruciulița de argint. — Nu mă deranjează să vă spun. Suntem În aceeași oală, nu? Își suci puțin gâtul, Într-un acces de modestie. — Am ucis un om la Viena. Coral spuse cu oroare: — Vreți să spuneți că sunteți un ucigaș? Josef Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
copil stau pe niște scaune pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără; tânăra e numai piele și os și stă sucită într-un scaun cu rotile. Bătrânul, mama și copilul, familia și cuplul în vârstă petrec cu privirea toate mașinile. Mântuitorul de pe Șosea își face apariția de fiecare dată într-o altă mașină, coupé, berlină sau camionetă, uneori pe motocicletă. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un șarpe, zice Mona, unele scriu fiecare rând astfel încât să se ramifice în altă direcție. Singura regulă e că o vrajă trebuie să fie sucită. Cu cât e mai ascunsă, cu cât e mai sucită, cu atât vraja e mai puternică. Pentru vrăjitoare, răsucirile astea sunt în sine magice. Zeul-vrăjitor Hefaistos este desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai ascunsă, cu cât e mai sucită, cu atât vraja e mai puternică. Pentru vrăjitoare, răsucirile astea sunt în sine magice. Zeul-vrăjitor Hefaistos este desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Sfârcurile Monei. Mona nu se mai oprește din țipat și-mi înfige unghiile adânc în mâini, în pielea fină dintre degete. Își înfige unghiile în pielea de pe dosul mâinilor mele până reușesc s-o prind de încheieturi și să-i sucesc mâinile în sus și-n lături. Cartea cade și, lovindu-mă cu picioarele, o zboară cât colo; în parcarea întunecoasă, care răsună de țipete îndepărtate, nu e nimeni care să vadă. Asta e viața pe care am avut-o. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cățelușei. A mea a fost pe la noi acu' vreo două săptămîni; mi s-a părut cam... Îi era greață, vărsa... O fi mîncat ceva, sau, poate... O nimerise rău cu primul. Singură, departe de noi... Cînd sînt tinere, imediat le sucește capul cîte un bărbat. Și doar i-am zis că nu-i de ea. ...Și nici n-a vrut să-nvețe... Ce folos că ești frumoasă? Am făcut-o și tîrziu; n-am mai avut răbdare..., erau și vremurile..., război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]