326 matches
-
te-ai prea veștejit prea tare. Văd că-ți priește aerul de munte și jintița [1] - Priește, nu zic ba, dar nu mă scutește de dureri acum. - Ai scăpat ușor. Nu ai mare lucru. Ai doar o entorsă, niște articulații sucite. În două săptămâni, dacă ești liniștit și nu te agiți prea tare, poate că scapi de gips. - Cum, mă bagi în gips? - Dapă-i cum ai vrea? Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
2013) cifra de peste 27.000 de catrene, care, ca unică regulă, vor începe cu pluralul ”suntem”. Trecem, așadar, de la individualistul ”sunt” , la generosul și altruistul ”suntem”, căci, implacabil, noi românii, doar împreună suntem (!) un neam al naibii de special și pe cât de sucit și capricios, pe atât de bun la inimă, de cald, de talentat și de săritor când sângele ne fierbe ... dar ne fierbe greu ... Și pe cât de pricinoși suntem, pe atât de solidari suntem, mai ales când dumnezeu ne trece prin
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
-ți dorești așa ceva! Diavolițele sunt afurisite și niciodată nu se întorc cu mâna goală! Acum este o excepție. - Ha, ha, ha! Ai avut noroc că n-ai căzut pe mâna mea, că te transformam într-un „făt frumos” cu picioarele sucite, patru perechi de mâini, nasul în formă de rât, cu ochii la spate și mustață pe gât! Ha, ha, ha! - Lasă-l, dragă, și pleacă în treburile tale! - Rămâi cu bine, frumosule! Te-aș săruta, dar te las fără buze
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
deci răspândit pe aceste meleagfuei. Sufixul -ete se găsește mai mult în Oltenia: brabete, ciuculete, juvete, gorobete... Lui M arin Preda i s-a părut că acest nume sună bine. De altfel când se zice: Ești un Moromete! Adică un sucit, pus pe poante, ascuns sufletește, dar cu mâncărici pe limbă. De fapt, luând exemplul lui Caragiale, pentru care a avut un mare respect, editându-i și opera la Cartea Românească, Marin Preda a dat nume sonore personajelor sale, asemenea dramaturgului
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
gata s-apară... -Da! De altfel, era găsit de mult, dar nu se găsise el pe sine! De-asta nu ți-am zis, mi-o luă înainte ca să nu mă supăr că n-a spus, că presimțea ea ceva, că sucită, că-nvârtită... -Și cine te-a ținut la curent, dacă zici că știai de... -Un prieten! scurtă ea răspunsul, dând-o pe amintiri literare: Un prieten - știți voi oare?- / e comoara cea mai mare! Un prieten, ia aminte,/ nu se cumpără
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
toate astea ca fiind ale lui și, pe cale de a le aduna în volum, să intre cu ele în Uniunea Scriitorilor. Și a intrat. Mi-a intrat în atelier, acum doi ani, un personaj de talia lui Cănuță, știți care, sucitul. Cînd mi-a întins mînuța și s-a recomandat Gheorghe Grigurcu, am rămas așa... I-am oferit, la rîndu-mi, dreapta, după care l-am poftit pe scaunul artizanal,de pictor: Știu, zice Grigurcu, te-așteptai să fiuuu... Chiar așa: mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu imprudența neprofesionistului și cu nemăsuratul curaj al diletantului, îndrăznesc într-un moment de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
A. Vlahuță, St. O. Iosif (La arme), Octavian Goga, Panait Cerna, G. Topîrceanu, I. Pillat. Proza e reprezentată prin C. Negruzzi (Sfaturi bătrânești), I. Slavici (Scormon), I. Creangă (și cu un fragment din Amintiri din copilărie), I. L. Caragiale (Cănuță om sucit), P. Ispirescu, B. Delavrancea (Hagi Tudose), I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu, M. Sadoveanu ș.a. Sunt publicate articole despre P. Maior, C. Negruzzi, V. Alecsandri, M. Eminescu, T. Maiorescu, I. L. Caragiale, I. Creangă, G. Coșbuc, B. Delavrancea, Al. Vlahuță
AMICUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285325_a_286654]
-
prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel „Victoria Română”), o făptură mai interiorizată, integră sau care pare „sucită” celor din jur nu se poate adapta (Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă, altfel, mereu bine dispus și pus pe șotii, șmecher, lăudăros și băgăreț, o simpatică secătură, cu aura inconfundabilă a balcanității dâmbovițene. Amicul poate
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
SCRIERI: Planeta Moft, București, 1997. Ediții: Nichita Stănescu, Ordinea cuvintelor, I-II, pref. edit., București, 1985, Fiziologia poeziei, București, 1990, Colindă pentru inimă, Galați, 1991, Opera poetică, I-II, București, 1999-2000; G. Bacovia, Poezii, Galați, 1991; I. L. Caragiale, Cănuță, om sucit, pref. edit., Galați, 1991; Nichifor Crainic, Memorii, vol. II: Pribeag în țara mea, pref. Alexandru Cojan, București, 1996; Emil Cioran, Scrisori din tinerețe, București, 1999; Mihai Eminescu, Versuri lirice, București, 2000. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Moștenirea lui Nichita, RL, 1985
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
Zamfirescu, Das Leben auf dem Lande. Tănase Scatiu. Im Krieg [Viața la țară. Tănase Scatiu. În război], București, 1967; Mateiu I. Caragiale, Remember. Die Vier vom Alten Hof [Remember. Craii de Curtea-Veche], București, 1968; I. L. Caragiale, Querkopf Cănuță [Cănuță, om sucit], București, 1972. Repere bibliografice: Pädagogin und Übersetzerin. Zum Ableben von Thea Constantinidis, „Neuer Weg”, 1976, 3; Eva Behring, Probleme ale traducerilor germane din literatura română, RITL, 1985, 1. J.W.
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
intuiții fine și a unor pagini de subtilitate analitică. Final grotesc (1940) aduce numai aparent o înnoire în literatura lui B. În esență, motivul expresionist al chemării transfiguratoare se menține, tratat însă relaxat, ușor caricatural. Atmosfera dulce-amară a cărții, firea sucită a protagonistului, un fel de Don Quijote blajin, fără demon, par o raportare autoironică la nuvela Appassionata. Înfățișarea comună a personajului, boem cumsecade și păgubos, ascunde o fire de misionar, sol disprețuit al ideii de resurecție morală prin artă. În „mica
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
și criticii „structurale”, înlăturând cu aplicație conștiința umană și crizele ei, bineînțeles că nu au nimic în comun cu Camus (și cu nici o conștiință gânditoare). Acești autori de o mortală insipiditate și acești critici care au inventat un vocabular pedant, sucit și stereotip pentru a spune, în cel mai bun caz, specioase platitudini, mai pasionează încă pe câțiva adolescenți simpatici (care, desigur, se vor coace cu timpul) și sunt luați în serios și de unii cărturari maturi care de copt n-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui C.C. Datculescu în iarna anului 1897, trimițând directorului o scrisoare prin care își anunță viitoarele colaborări. Caragiale va da aici cu regularitate material literar până în 1902, începând chiar cu numărul din decembrie 1897, în care apare nuvela Cănuță om sucit. Vor urma La hanul lui Mânjoală, Două bilete pierdute, În vreme de război, La conac, precum și note, recenzii, articole. Tot în numărul din decembrie 1897 se tipărește și prima parte a studiului Țăranul în literatură de C. Dobrogeanu-Gherea, studiu care
GAZETA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287206_a_288535]
-
scenic, pentru alternanța monologal-dialogal, G. scrie o proză de notație intimă, dominată de vocea interioară a bărbatului singur, analist comportamental și în permanentă căutare de iubire, înțelegere, comuniune, dar eșuând mereu. Un individ parcă prematur condamnat la incomunicare, o psihologie sucită, pe cât de retractilă în fapt, pe atât de agresivă în fond. A fost remarcat interesul prozatorului pentru „efectele formative, cu sens pozitiv sau negativ, ale impactului istoriei sociale asupra unor ființe cu marcate dispoziții spre exces în receptarea complicată a
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
îi individualizeze profilul și nu conțin premisele unei virtuale reușite ulterioare. Ca mulți colegi de generație, prozatorul este interesat de surprinderea și radiografierea laturii vagi, inefabile a unor situații și stări sufletești aparent insignifiante, personajele încadrându-se, schematic, în seria „suciților”. Totuși, spre deosebire de congeneri, care mizau pe ineditul caracterelor sau al unghiului de proiectare a lor, S. e lipsit de invenție și, probabil, de capacitatea de sublimare a autobiograficului, astfel încât reușește numai articularea, din mici „scenete”, a unei nesemnificative cronici a
STOIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
valoric, singurul volum al lui S., culegerea de povestiri și nuvele Ploaia de atunci, apărută în 1967, reușește să contureze profilul unui prozator nu lipsit de interes. Ca mulți scriitori ai promoțiilor ’60-’70 din secolul trecut, el cultivă personajul „sucitului” și motivul general al lumii pe dos, dar nu într-o narațiune cu derivații fantastice, ci într-una aflată în contiguitate cu literatura absurdului. Formula folosită este elipsa, privilegiind notația seacă de tip comportamentist, actele bizare ale personajelor și lăsând
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială și cu răbufniri aparent absurde (ca Traian Trifu din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din Păsări stinghere), la un pas de coșmar, inși copleșiți brusc de gândul morții, precum șoferul din Livezile cu pruni, o proză în care sinuciderea personajului rămâne un gest ratat, însă aproape împlinit simbolic. Singurătate, ratare
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
cu o intrigă sentimentală, ca toate marile romane din secolul al XIX-lea. Petrini o cunoaște pe Matilda, soția prietenului său, poetul Petrică Nicolau. E o femeie voluntară și imprevizibilă. Căsnicia cuplului Nicolau este un infern. Poetul are o fire sucită, tenebros de bănuitoare. Căsătorit, este dominat de tatăl său, autoritar și absurd. Matilda nu e însă o inocentă, umorile ei sunt teribile, inventivitatea ei în rău nu are măsură. Petrică este, în varianta dată de el însuși, un martir, iubirea
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
din Istoria unui obiect perfect (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București) sau din Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai (1983), trecând prin romanele de dragoste Noiembrie viteză (1975) și Sortiți iubirii (1988), în centrul narațiunilor se plasează de cele mai multe ori „suciții”, bizarii, inșii excentrici prin natura fixațiilor lor. Ei sunt, în același timp, și făpturi exponențiale, și exemplare de serie, menite să închipuie lumea înconjurătoare ca rezultat al unui joc cinic de reproducere și mixare a defectelor umane: prostie, lipsă de
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
1961 la „Luceafărul” cu nuvela O picătură de soare, iar editorial în 1967 cu volumul de proză Zidul. Mai e prezent în „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, în presa locală din Caransebeș și Cluj. În povestirile din Zidul V. adaptează tipologia „sucitului” la mediul muncitoresc, îmbinând proza cu tematică industrială cu una vag psihologizantă. Situația epică repetată în majoritatea scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un muncitor atipic) are o primă tresărire a conștiinței, o primă intuiție a unor emoții puternice, dar independente
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
în „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, în presa locală din Caransebeș și Cluj. În povestirile din Zidul V. adaptează tipologia „sucitului” la mediul muncitoresc, îmbinând proza cu tematică industrială cu una vag psihologizantă. Situația epică repetată în majoritatea scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un muncitor atipic) are o primă tresărire a conștiinței, o primă intuiție a unor emoții puternice, dar independente într-o oarecare măsură de sine, în momentul îndrăgostirii (O picătură de soare). De regulă, personajele par somnolente, blocate într-o
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
după momente-cheie, percepute ca rituri (coacerea pâinii, culesul strugurilor, găsirea unui ou etc.), ca în povestirile Oul, Pâinea, Struguri storși, cele mai reușite proze fiind însă acelea care includ momente dramatice, cu apel la motivul crimei neelucidate și la tipologia „suciților” (Soarele de toamnă, Ziua). În volumul Oul se află și câteva încercări dramatice (grupate în secțiunea Periplu pe apa de jertfă), parabole prolixe cu subiect istoric, centrate în jurul figurilor lui Decebal, Horea, Cloșca și Crișan. În nuvelele din Antrenorul și
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
din Antrenorul și zeul sau din Lucrări și zile din viața lui Nick sunt reconstituite în chip vag moralizator episoade simbolice din biografia unui personaj - existent, neconturat încă, în Oul -, prototip, în intenția lui S., al unui alt Cănuță om sucit. Se ajunge, în cele din urmă, la articularea unei trilogii, Adio, domnilor țărani, alcătuită din romanele Botează-mă cu pământ, De-ar fi pușca iarbă verde (1976), Război și dragoste (1982). Primul, construit după modelul vieților paralele, aduce în prim-
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
Textul din Război și dragoste reunește două nuvele ample legate între ele printr-o serie de amănunte, care focalizează diferit atmosfera și ororile războiului. Prima este o încercare de surprindere a vieții de pe front din perspectiva unui personaj din categoria suciților - Mitru Fântână, protagonist și în romanul anterior, De-ar fi pușca iarbă verde. Mai reușită este a doua proză, articulată pe scenariul unei tragedii și în care moromețianul Picu figurează ca personaj. Într-un sat intrat în letargie odată cu izbucnirea
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]