260 matches
-
românilor era pusă pe seama faptului că ar fi "un popor degenerat", "neviabil", "una dintre "națiunile nonistorice", inerent contrarevoluționare, vinovate de eșuarea revoluției din 1848-1849" (Engels)202. Un stigmat asemănător, deși cu mult mai blând, mai era pus pe fruntea slavilor sud-dunăreni. Cum prorocirile lui Marx și Engels nu s-au împlinit în timpul vieții lor, testamentul "revoluției mondiale" a trecut intact la discipolii Lenin, Troțki și Stalin. Caracterizarea românilor de către Engels le-a venit ca o mănușă mulată perfect pe vechea credință
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Engels le-a venit ca o mănușă mulată perfect pe vechea credință a țarilor că românii trebuie să dispară, ca piedică ce sunt în calea expansionismului slav. Ceea ce au revizuit bolșevicii din imaginea descrisă de Engels a fost considerarea slavilor sud-dunăreni ca "apți" de măreția "revoluției mondiale", singurul obstacol rămânând românii, iar, pentru perioada interbelică, și polonezii, Polonia și România fiind tratate ca principalele amenințări militare la adresa măreței URSS. Pentru asta, au încercat să și motiveze "revizuirea", în ce-i privește
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și rudele lor robi în mâinile turcilor”; „Iar pre jupânesele lor le muncea și le lua toată agoniseala” [Mihnea al III-lea Radu]; „și au robit turci, turcoaice, copii, de i-au adus în țară” [Mihai Viteazul într-o campanie sud-dunăreană]; ori stârnind persecuții sau compasiune când rămâneau fără sprijin („har Constandin vodă [Brâncoveanu] încă nu i-au lăsat [este vorba de Maria Cantacuzino și de fiul ei] să fie atâta obidiți, precum au fost mai nainte alte doamne rămase sărace
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ivireanul îi va amenința pe recalcitranți că, de „nu se vor supune dreptății și poruncii bisericești, îi vor pedepsi și cu domnia”) și îi numește - ca în Bizanț - pe capii Bisericii. Ca în același Bizanț și cu utilizarea aceleiași filiere sud-dunărene, Voievozii români sunt în „titulușurile” lor (vezi listele făcute de Andrei Pippidi, op. cit., p. 21) „întru Hristos Dumnezeu binecredincioși”, „întru Hristos binecinstitori” și „iubitori de Hristos” (ultimele două atribute putând apărea în raport de variație liberă cu primul). Era destul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de „hiclenie”215. Și Vlad Vintilă și-a învinuit boierii de trădare. Au pierit atunci, în 1534 și 1535, „ghiaurul sârb”. Pria, mare portar (o ținea pe Neacșa, fiică a logofătului Harvat; dacă dăm crezare numelui și acesta era un sud-dunărean, de neam croat, probabil), care îl pârâse turcilor pe Vodă pentru gânduri de hainie 216, marele vistiernic Staicu al lui Pârvan (numele soției sale nu s-a păstrat 217 și marele logofăt Vâlsan Furcovici, însurat cu Vlădoaia, fiica lui Pârvu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mort la 31 ianuarie 1418, ridicase mănăstirea Cozia, unde sarcofagul său, aflat în pronaos, - „au domnit [...] ani 29 și au murit în domnie (notează Letopisețul Cantacuzinesc) și s-au îngropat la mănăstirea lui, la Cozia” - vădește concomitent înrâuriri apusene și sud-dunărene, Vlad țepeș zidise prima mănăstire de la Comana, unde se află - poate - îngropat, (capul i-a fost trimis sultanului la Istambul), iar Vlad Vodă Călugărul, ctitorise, Glavaciocul mănăstire ce-i adăpostește, din septembrie 1488, și mormântul, cea de la mănăstirea Dealu 8
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Eustratie, amândoi fiind copii faimosului Stroe Leurdeanu 301), fiica marelui clucer Gheorghe Ghețea. Socrul viitorului Voievod n-a fost ilustru prin spița lui veche. Un cronicar îl ironiza chiar pentru originea sa obscură - fusese „neguțătoriu de abale” într-un târg sud-dunărean -, descoperindu-i astfel și alogenia. Ghețea a venit în țara Românească sub Mihnea al III-lea Radu, a adunat avere și a urcat încet scara dregătoriilor. A fost mare paharnic, mare clucer, mare stolnic (între anii 1666 și 1669) și din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos, în care defunctul elogiat și plâns se numește Vasile I, întemeietorul faimoasei dinastii a Macedonenilor. Literaturile din Europa de sud-est au urmat această tradiție. Pe seama lui Grigore țamblac, cărturar sud-dunărean despre care se credea că a avut - la începutul secolului al XV-lea - atingeri însemnate cu spațiul cultural românesc, se pune un Cuvânt la mormântul mitropolitului Kiprian. Etc. Autenticitatea Scrisorii... (înglobată mai târziu de autor - sau de altcineva - în țesătura
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o anumită structură să fie rezultatul exclusiv al unui model străin, stabilite de Dragomirescu (2015a): (i) prezența în latina (târzie); (ii) prezența în alte limbi și dialecte romanice vechi; (iii) prezența în texte românești originale vechi; (iv) prezența în dialectele sud-dunărene (mai dificil de luat în discuție, dată fiind atestarea scrisă târzie a acestor varietăți), aplicându-le cu justă măsură (e.g. discuția despre "auxiliare" în latină nu este relevantă întrucât sistemul de auxiliare se consolidează mai târziu, în vernacularele romanice). III
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și provensala medievale, portugheza veche. Autori ca Rivero (1993); Mensching (2012); Dragomirescu (2015a) subliniază varietatea tipurilor de auxiliar care permit inversiunea: auxiliare perfective, condiționale, de viitor. De asemenea, Dragomirescu (2015a) arată inversiunea de acest tip este atestată în unele varietăți sud-dunărene (istroromână și meglenoromână) și că, cel puțin pentru structurile perfective, se poate invoca și moștenirea latină, dată fiind existența a două linearizări posibile HABEO + participiu și participiu + HABEO în latină (v. Adams 2013: 615-651; cf. și Vasiliu și Ionescu Ruxăndoiu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în această zonă (602). -Relațiile complicate dintre Imperiul Bizantin, (unde limba greacă a devenit limbă oficială, începând cu sec. VII) și formațiunile politico-militare din Peninsula Balcanică, au avut drept consecință: o fragmentarea comunităților locale vorbitoare de latină; o despărțirea comunităților sud-dunărene de romanitatea nord-dunăreană; o formarea unor dialecte: dialectul daco-român (în România și R. Moldova), care are mai multe graiuri: oltenesc, maramureșean, moldovenesc; dialectele sud-dunărene : aromân, istro-român, meglenoromân. -Procesul de formare a poporului și a limbii române s-a încheiat până în
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Peninsula Balcanică, au avut drept consecință: o fragmentarea comunităților locale vorbitoare de latină; o despărțirea comunităților sud-dunărene de romanitatea nord-dunăreană; o formarea unor dialecte: dialectul daco-român (în România și R. Moldova), care are mai multe graiuri: oltenesc, maramureșean, moldovenesc; dialectele sud-dunărene : aromân, istro-român, meglenoromân. -Procesul de formare a poporului și a limbii române s-a încheiat până în sec. IX, (limba literară vorbită astăzi s-a format în sec. XIX, pe baza graiului din Muntenia cu aportul operelor literare din Moldova). o
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
care seducea continuu, împrăștiind, în toate direcțiile și în toate împrejurările, replici scînteietoare, Ťepigramaticeť, pentru ca, la maturitate, să se reveleze, prin Ťteatralitatea lui spontanăť, Ťmiezul caragialian al ființei saleť. Caragialismul ar fi expresia sensibilității artistice care s-ar datora ascendenței sud-dunărene a lui Marian. Dar locvacitatea și jovialitatea temperamentului sudic sînt dublate de substanța ardelenească dobîndită și constînd în construcție, rigoare, datorie și muncă". într-o decupare încă mai pitorească, prin retragerea suportului simpatetic, apare Adrian Marino, tipul "savantului absolut", dedat
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
de subiectivism, de cele mai multe ori genuina, imaginea lor e predominant negativă: jefuitori, trădători, ucigași! Și, din nou, străinii ajunși în scaunul domnesc: Ion Vodă Armeanul, Nicoară Potcoava (tot armean), Gaspar Gratiani (român, ce-i drept, dar din alt spațiu, cel sud-dunărean), până la Nicolae Mavrocordat, "grecul cărturar", "cărturarul cu sceptru", "model monarhic luminos", a cărui "imagine solară" se desprinde din cronică encomiastica a lui Radu Popescu. Cu acest portret al lui Nicolae Mavrocordat se oprește cartea lui Dan Horia Mazilu. A merge
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
de animal înjunghiat și se prăvăli greu peste ea, care tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului, în plin soare, era în iunie, o gîscă mare, albă
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
o fi vrut să însemne vorba aceasta atât de veche, „Vlașca și Teleormanul", nu știm și este de preferat să o lăsăm în umbră ca pe un mister al lui Moromete - deriziune? batjocură? strigăt de mânie?... Stăm în grâul câmpiei sud-dunărene, cu grâul mustăcios până la șold, verde, aspru și înțepător, stăm în unduirile lui calme ca blana spălată a unui animal orgolios și curat întins la soare... Stăm și ne spovedim în grâu, sub soarele grâului, care este soarele acesta, neîmplinit
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
sigur câte state vor fi dispuse să o semneze, dată fiind ostilitatea multora față de minoritățile lingvistice. Publicăm în acest număr un scurt interviu cu dna Sabina Ispas, directoarea Institutului de Etnografie și autoare a unui proiect referitor la înscrierea dialectelor sud-dunărene ale românei pe lista patrimoniului imaterial al UNESCO. Statisticele din Raportul UNESCO arată că în 2009 se vorbeau în întreaga lume aproximativ 6800 de limbi. Dacă numărul lor ar fi proporțional cu populația globului, ar reveni o limbă la 1
Limbi pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6461_a_7786]
-
AIR). Îl pomenea adesea cu respect și recunoștință pe maestrul ei întru studii românești, profesorul Giuseppe Piccillo. S-a ocupat cu pasiune și competență de istoria limbii române, în dubla relație a acesteia: cu lumea romanică (neolatină) și cu lumea sud-dunăreană (balcanică). S-a interesat de vechile izvoare românești, de textele timpurii în limba română, așa cum erau ele ilustrate în ambianța misionarilor catolici, veniți mai ales în Moldova. A publicat zeci de cărți, studii și articole, cu precădere în limbile italiană
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
imaterial din România (2009) și lucrează intens la elaborarea următoarelor două volume care vor oferi o imagine completă și sistematizată, pentru prima oară, a patrimoniului imaterial în plinătatea lui. O altă propunere privește înscrierea pe lista Patrimoniului Imaterial a graiurilor sud-dunărene, aromâna, meglo-noromâna și istroromâna, aflate, în grade diferite, printre „monumentele" primejduite. Rămân câteva întrebări pe care trebuie să ni le punem cu toții. Între altele cele privitoare la responsabilitatea principală a statului de a îngriji așa cum se cuvine acest tip de
O întrebare pentru dna Sabina Ispas directoarea Institutului de Etnografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6470_a_7795]
-
relevă, că în epoca fanariotă s-au tipărit mai multe cărți în românește decît în grecește.) Sînt evocate, cum se cuvine, răpirea Bucovinei (1775) și a Basarabiei (1812) și, apoi, se vorbește, cu năduf evident, despre soarta tragică a romanității sud-dunărene (aromânii din Grecia și diaspora). Trecîndu-se, mai decis, la etapa modernizării românilor, se insistă asupra consecințelor revoluționare excepționale a practicii trimiterii tinerilor la studii în Apus, modelul francez fiind predominant. Revoluțiile de la 1848 în cele trei țări române sînt analizate
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
roman sau chiar în unele fragmente memorialistice. Configurația teritoriului bănulescian - același, inclusiv în proza eseistică, unde este prezent sub numele generic al Provinciei de Sud-Est - devine definitivă în Cartea de la Metopolis. Până atunci, proza scurtă a scriitorului impune imaginea câmpiei sud-dunărene dintr-o dublă perspectivă: cea realistă - în care spațiul geografic este înfățișat ca marcat de anomalii climatice (revărsări de ape, secetă) și de convulsii sociale (războiul) - și cea mitică, în care același univers devine cadru de manifestare a unor fenomene
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
numărului de aromâni din Balcani. Potrivit acesteia, în Grecia s-ar găsi în jur de 700 000, în Albania, îndeosebi în sud, circa 400 000, iar în Macedonia între 200 000 și 250 000 de aromâni. Așadar, în întreg spațiul sud-dunărean am putea vorbi de nu mai puțin de un million și jumătate de aromâni. Probabil că, potrivit obiceiului, adevărul este undeva la mijloc. Ce-i drept, poetul pașoptist Dimitrie Bolintineanu amintea într-o lucrare scrisă în 1856, după o călătorie
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
înaltă autoritate, prin prestigiul operei de o viață, în domeniul aromânei. Specialistei de o inteligență și o competență remarcabile, bucurându-se de recunoaștere internațională, îi aparțin volumele Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structural? (1968), Compendiu de dialectologie român? (nord- și sud-dunăreană) (1975); a colaborat la Crestomație romanică (1968) cu capitolul despre Dialectul aromân, la Istoria limbii române (1969), la volumul Dialectologie română (1978) la Lexicon der Romanistischen Linguistik (volumul III, editat de Günter Holtus, Michael Metzeltin și Christian Schmitt, apărut la
Con[tiința etnolingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7500_a_8825]
-
semnalat de Polibios. Acestor insule celtice din arealul tracic suddună rean le putem atribui relictele lihngvistice croato-slovene: bog-lero și Hoja, lero, Dolerija. Întâlnit în folclorul croat, dar și la poeții raguzani Zlataric (sec. XVI), Gundulic și Palmotic (sec. XVII), lerul sud-dunărean este considerat de lingviștii de la sud de Dunăre când o locuție cu „semantică obscură”, când „numele a trei zei raguzani șsic!ț” (cf. A. Vaillant, Trois dieux ragusains: Hoja, lero, Dolerija, în Priloji, nr. 12, Beograd, 1932, p. 19-22). În
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
de lingviștii de la sud de Dunăre când o locuție cu „semantică obscură”, când „numele a trei zei raguzani șsic!ț” (cf. A. Vaillant, Trois dieux ragusains: Hoja, lero, Dolerija, în Priloji, nr. 12, Beograd, 1932, p. 19-22). În opinia noastră, sud-dunăreanul bog-lero nu ar fi decât iterația daco-rom. doamneler, iar hoja, lero, dolerija o atestare a daco-rom. hoi leronda lerului doamne (G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 43). Formule care pot fi explicate ca supraviețuiri ale aceluiași glosem celtic: lair - plus
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]