286 matches
-
le trebuie un antrenor la fel de flămînd de glorie ca și ei. În afară de două implanturi afro, Fane Stoica are la dispoziție același material genetic la fel ca predecesorii săi. A venit cu niște pulstestere din Germania, cu încurajări și laude în locul sudalmelor și al pumnilor trași chiar pe teren, în văzul lumii. Asta s-ar putea să fie unsoarea ideală. La 20 de ani, poți să alergi, știi să driblezi, îți trebuie doar puțin curaj să bagi alunecare la Dănciulescu, să-l
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
facem și acum la fel. Ea m-a înșfăcat de un braț, m-a smucit de brațul de care mă ținea și mi-a spus să tac din gură. Am rămas mută, mai ales când mama mea a îngăimat singura sudalmă pe care o folosea când cineva îi făcea o mare nedreptate: -”Mânca-l-ar boala să-l mănânce!”. Aveam să aflu acasă că acele clopote băteau pentru Stalin, căruia îi dedicasem poezii la grădiniță. Că mortul era un om rău
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
scriitor cu o infinită măiestrie și cu o putere rară.Nu orice romancier, oricât de mare ar fi el, poate mânui într-un ritm atât de viu mulțimile:” Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos.Erau sudălmi și ocări și amenințări,toate topite într-un vacarm asurzitor din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare”. Încetineala relativă a acțiunii din primele capitole face să prețuim și mai mult încordarea din ultimele capitole.Cuvintele se încarcă
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
aparține, cu excepția lucrurilor esențiale aerul, somnul, visele, marea, cerul -, adică lucrurile care tind spre etern sau spre ceea ce ne închipuim noi că înseamnă etern". Citatul, reprodus drept motto de McEwan, este din Cesare Pavese. Romanul, colaj de fragmente explodate " În sudalmă lumea e mică; deasupra ei atârnă un bulgăre de sânge. Și în sudalmă mama pândește un mosor cu firele încâlcite deasupra lumii. Pe căldura asta înjuri de gheață, spune Adina și maxilarele Clarei mestecă, limba ei se zbate în gură
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spre etern sau spre ceea ce ne închipuim noi că înseamnă etern". Citatul, reprodus drept motto de McEwan, este din Cesare Pavese. Romanul, colaj de fragmente explodate " În sudalmă lumea e mică; deasupra ei atârnă un bulgăre de sânge. Și în sudalmă mama pândește un mosor cu firele încâlcite deasupra lumii. Pe căldura asta înjuri de gheață, spune Adina și maxilarele Clarei mestecă, limba ei se zbate în gură. Când înjură, Clara face mereu crețuri în obraz, în sudalmă fiecare vorbă e
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sânge. Și în sudalmă mama pândește un mosor cu firele încâlcite deasupra lumii. Pe căldura asta înjuri de gheață, spune Adina și maxilarele Clarei mestecă, limba ei se zbate în gură. Când înjură, Clara face mereu crețuri în obraz, în sudalmă fiecare vorbă e un glonț și poate să țintească obiectele de pe buze. Și pe mama obiectelor. Adina și Clara sunt întinse pe o pătură. Adina e goală, Clara nu are pe ea decât chilotul de la costumul de baie." Nu, nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu găsim - la marginea imundă a Ierusalimului - nici o apetență pentru exercițiul dialectic sau dezbaterea sfătoasă. Pe Cruce, Fiul nu dă replici, nu contrazice isteria, ci suprimă vertical orice expresie a neființei, țintindu-și privirea către cer, peste norii acoperiți de sudalmă („întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea”). Lipsit de apărare, surghiunit în afara capitalei, Iisus tace pătimind și pătimește în tăcere. Interpretând în nume personal profețiile din Psalmi, Daniel și Zaharia, Iisus n-a ezitat să folosească
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
suprafață se desfășoară liber, nestingherit, fondul primordial, de unde viața dublă. Trimis la paroh pentru a anunța moartea lui Urcan, un nepot al acestuia își drege glasul, privește la „cânele de popă”, apoi vorbește laconic; în final, emisarul își reprimă „o sudalmă cumplită” - care-i stătea în „vârful limbii” - destinată omului bisericii. Nici vorbă de sentimentul infinitului. Timpul nu dă de gândit. Toată viața lor, taciturnii din Zborul la cuib „au pus mămăliga pe cărpător de scândură de brad, așezând-o pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
are”. Tentația acaparării funciare e cea din Ion al lui Rebreanu. Fiul Simion și nepotul Valer, cu soțiile lor, își dispută concomitent loturile bătrânului, fiecare urmărind „întabularea” acestora pe numele său: tensiune și viclenie. În regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de se sperie norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile în jurul muribundului din „căsulia de bârne”, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
de un pogonici care să ducă boii sau vacile Înjugate pe brazdă. În caz că mai uita să fie atent la vite dacă merg pe brazdă, era bai mare. Se putea alege cu câteva lovituri de bici Însoțite și de câte o sudalmă, fiindcă plugul făcea greșuri și acestea trebuiau reparate. A face drum dus și Întors cât era ziua de mare nu era lucru puțin, nici pentru pogonici, nici pentru plugar și nici pentru animale. Seara toți cădeau morți de oboseală. La
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de cele mai multe ori, și Întreaga lor ființă se Înfiripa o legătură tainică ce devenea tot mai puternică. Casa, pământul, animalele, pentru toate au trudit. Istoviți de muncă, doar duminica abia de apucau să se mai odihnească. Când scăpau câte o sudalmă, și acestea, trebuie să recunoaștem, nu erau rare, se certau În gând: Doamne iartă-mă! Și aceasta o spuneau din adâncul sufletului. Că așa-i omul, la necaz mai spune și cele ce nu se cuvine și apoi Îi pare
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
sacru, vital, unde credincioșii comunică Între ei. Preotului Îi spuneau tot păsul și-amarul, simțindu-se apoi mai ușurați: că de aceea-i popă, să ne știe sufletul. Se putea citi căința pe sufletul lor, o părere de rău pentru sudălmile care le ieșeau din gură la mânie. Mânia nu trebuia să dureze prea mult, așa credeau ei. În pridvorul bisericuței din lemn transcendentul coboară, cum zicea Blaga, și acolo ei Își spun jalea și amarul. Prin cupolă, așa mică cum
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a ști în care parte de loc se află el, se stupește în palma stîngă, iar cu muchia mînii drepte se trîntește în stupit, și în care parte sare el, în acea parte se crede că se află lucrul pierdut. Sudalmă Băietul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă se va însura cu mare greutate, că cică are mai multe coaste de femeie. Să nu sudui de lumînare, că n-ai parte la darea sfîrșitului de ea. Suflet Sufletul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
-su! Ne șfichiuiește, să nu uităm cine-i "stăpânul"!... În el sălășluiește un diavol... și încă din cei împielițați! E un vrăjitor! O fi având "iarba fiarelor". Se vorbește că... Iarba mă-sii! se aprinde Isaia scuipând printre dinți o sudalmă de mamă. "Diavolul blond"! Aista-i "Athletu' lu' pește!" Apusul e căzut în cur de admirație! Să ne întrebe pe noi! A căpătuit prostimea!... "Dați!... Dați boieri dumneavoastră"... îl maimuțărește Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au dus pe Duca-Vodă în Tara Leșască. Si acolo au murit. Si cându-l duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul murgu, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări și sudălmi, de audze cu urechile. S-agiungându la Suceavă, la un sat...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-au răspunsu că <<n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacili din țară de-l va mânca
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vedea, după fața din ce în ce mai crispată a lui Gheorghiu-Dej, că era vorba de ceva cu totul neașteptat și neplăcut. Pentru prima dată, l-am văzut și l-am auzit pe șeful statului, ce radia întotdeauna calm și bonomie, slobozind o teribilă sudalmă, urmată de cuvintele: "Ce zici? Conducerea partidului și statului se află la șapte-opt mii de metri înălțime, ne întoarcem dintr-o lungă vizită și-mi spui că România este în stare de război? Cine a dat acest ordin, un general
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de cinci bani brânză ori de cinci bani masline. Acolo de cele mai multe ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întreg regimentul nostru, cu ranița în spate, așteaptă ceasul plecării, care se prelungește câte odată până la 7 și până la 8, și chiar și până mai târziu. Soldații aceștia cari stau atâtea ceasuri cu greutatea în spate, supt fulgerătoarele priviri și sudălmi ale gradaților, schimbând picioarele în loc, ca cocostârcii, soldații aceștia cad de obiceiu supt osânda celor mari, când, după ce au pornit în marș, umplu câmpurile și tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite țăranul! Uite soldatul român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să deie, să ieie oloiu oală ol (olcior) mâță (mâțoc) Portul oamenilor cu pestelcă, izmene largi, pălărie de paie, pipă lungă. Vorba însă bună și rostire curată, deși se vede amestec de ungurisme în limbă. Încep a nota moldovenisme. Sudui sudalmă moare de curechiu fotoghin (petrol) bade zgâțâit. șepte șese Miercuri 25 Aug. Ceica. Adunare populară. boboc (numai p. puiul de gâscă) rățucă (rățușcă) gaz-uri laz curătură vreascuri cofă ciubăr chisăliță de hiribe borș de cartofe Am auzit o istorisire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
El îi lângă mine, și știu ce-așteaptă, reflectează moș-Neculai. Ce-așteaptă? Hm! Așteaptă să sudui, ca să mă însemne la răbuș. Iar cearcă să bată cuiul, iar îl strâmbă, iar îl îndreaptă; și, cu năcaz, în sfârșit, izbucnește într-o sudalmă, răpezind cu mânie barda. A izbutit, dar cu prețul unei jertfe. A făcut un păcat, diavolul i l-a prins și se duce să-l depue Tartorului celui mare. [SPRE BLAJ] 15 Mai 927 Spre Blaj. Sara, Goga povestește despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Ribbentrop. Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
șterge expresia măscăroasă. Lui Crăcănel îi este indicată poziția frizeriei de o manieră care face ininteligibilă explicația. Cu spatele la public, - comedia se joacă pe la spate -, Crăcănel „ocupă” locul spectatorului pe care regizorul chiar și indi- rect îl introduce în cercul enormului sudalmei, al expresiei măscăroase de la care se alimentează personajele. Ea amplifică fondul obscur al conflictelor, o agitație decere- brată, o zvârcolire isterică, o violență permanentă. O a doua dimensiune prin care Pintilie transformă într-o distopie universul operei lui Caragiale o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ceaușescu ca ”om fără inimă, fără suflet, fără creier, fără rațiune” Oare câți locuitori ai Olteniței, orașul său natal, îl consideră la fel și pe Iliescu? Vizitele sale de lucru sau particulare în Oltenița se vor solda cu fluierături și sudalme. Chiar și în octombrie 2011, când și-a lansat o carte destul de voluminoasă, cu caracter autobiografic, dar și plină de evenimente politice, în municipiul dunărean n-au fost invitate decât persoane din staff-ul Partidului Social Democrat, prieteni din copilărie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai gândește cineva la arta conversației, dacă mai ră sfoiește cineva pe Epictet sau pe Montaigne. Nu se poate trăi, clipă de clipă, din frecventarea pustiului intelectual și sufletesc al arenei politice. Nu se poate trăi din amărăciune, recriminare și sudalmă. Nici Geoană, nici Antonescu, nici Băsescu nu pot fi un conținut de viață, o preocupare febrilă, o realitate consistentă. Valorile, problemele adevărate, viața sunt de căutat în cu totul altă direcție. Până la urmă, Lordul Acton nu are dreptate întru totul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]