188 matches
-
le pare rău că se amână mereu muncile, când o ceată de vreo patruzeci de țărani năvăli pe poartă cu mare gălăgie, câțiva învîrtind niște bețe în aer. Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ochii plânși și glasul amărât, strigă: ― Lasă, Chirilă, că Dumnezeu e sus și are să te bată mai rău de cum m-ai lovit tu pe mine! ― Până la Dumnezeu m-ați pedepsit voi destul! răspunse Chirilă Păun. ― Mama voastră de grecotei! sudui printre dinți Nicolae Dragoș. Trăsura ieși uruind pe poartă. După câteva clipe Nicolae, mai răcorit, zise: ― Acu noi am isprăvit ce-am avut de isprăvit și ne putem întoarce acasă, că mai avem și alte treburi! Un vlăjgan, nemulțumit, îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împiedica, dacă ar fi vrut, căci în cancelarie numai el are dreptul să dea porunci. Țăranii nici nu mai plecară din curtea primăriei în așteptarea celorlalți. Plănuiau, și strigau, și se sfătuiau. Se înfuriau unul de la altul și începeau să suduie ori să scrâșnească din dinți. Se încurajau reciproc să nu le fie frică de nimeni, că dacă vodă s-a dat pe față de partea lor, apoi boierii nu vor mai îndrăzni să-i asuprească. Unii explicau că, și de-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altul. ― Eu nu vreau să știu nimic! făcu Marin Stan furios. Aici nu merge pe tocmeală, că nu e bâlci. Cine ce a apucat, e bun stăpîn! Leonte Orbișor îi puse mâna în piept. Se smuciră câteva clipe și se suduiră. Marin, simțind că toți îi sunt potrivnici, se înmuie: ― Apoi lasă c-om vorbi noi altă dată, dacă-i așa povestea!... Nu face nimic, Leonte, ai să mai vii tu la moara mea! ― De ce nu te-ai agățat de cai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pus piedică ei între ei, cum unii încercau să se mai ridice și apoi se prăbușeau fără să mai clintească. Dar goana țăranilor îl întărîta, ca și când i-ar fi socotit lași sau ar fi dorit o împotrivire ca să justifice gloanțele. Suduia neîncetat printre dinți, răcorindu-și puțin nervii, apoi iar comanda: ― ...stai!... ochi!... foc!... Grosul trupelor rămăsese la marginea satului pe loc, așteptând întîi curățirea terenului. Împreună cu ele rămăsese și prefectul Baloleanu cu primul-procuror, lângă trăsura lor. Baloleanu nu-și mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lînced în drumul lor spre grajd. Trupurile lor enorme au trecut pe lîngă mine pe amîndouă părțile; era prea tîrziu să mă feresc din cale. Coaste, frîie, piele scrîșnind. Le-am simțit sudoarea caldă, mirosul de bălegar și pămînt. Cineva sudui și spuse că ar trebui să am grijă pe unde merg. S-a auzit înăbușit printre arbuștii înalți ca și cum ne-am fi găsit sub apă, chiar mișcarea cailor părea să fi devenit mai lentă. Apoi o rază de lumină căzu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ajungea, La poarta împărătească Cu gând ca să-și isbîndească. La deliul se ducea Și la masă că-l găsea, Cu o ialoviță grasă Și c-o copilă frumoasă. Deliul Dacă-l vedea, El la masă că-l poftea. El deliul suduia Și din gur - așa-i zicea: Ah! deliule spurcate Și cu totul blăstemate, N-am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pîn-a pus mâna pe ea. Ș-o luat-o de obstast Ș-a dat-o la morăraș. Dar morariu meșter bun (... barba lui în c... ) I-o turnat un maiu la șăle Ș-o așezat-o pe măsele, Ș-o suduit-o de lumină Să dea bine la făină, Dar nu curgea făină, Ci curgea mărgăritari Ca la boerii cei mari. Trageți flăcăi, Hăi, hăi! Da țiganul de la moară Hătu-l-o'n c... mamă cioară, Cu ochii boldiți Cu luleaua-n dinți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește has-Satan le va dezvălui chiar pretextul detectivistic pentru care se aruncase în vâjâială spre București. După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedeți că părintele cântă grecește? Asta impunea. - Foarte frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i un rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa... "Dăă! mi cădea!... potcapul ° dracului! Cu totului deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque * p[e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ne-n biserică, puțin îi păsa... "Dăă! mi cădea!... potcapul ° dracului! Cu totului deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque * p[e] popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa, aceeași vorbă despre el - și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de norme personale, pe care a intitulat-o 122 Rules for Civility and Decent Behavior in Company and Conversation. Iată câteva sfaturi ale lui Washington: 1. Nu vorbi pe cineva de rău pe la spate, pentru că nu este drept. 2. Nu sudui și nici nu arunca vorbe de batjocură, fie că sunt În glumă sau În serios; nu lua pe nimeni În zeflemea, chiar dacă Îți oferă ocazia. 3. Nu glumi atunci când nu e loc de șagă; nu râde de nenorocirea altuia, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
faptul că nu știi pe cine înjuri fac să scadă până spre zero incidența acestui fenomen care face furori în viața reală. În mediul virtual, dacă nu îți vezi în față adversarul, parcă nu mai are nici un haz să îl sudui. De aceea, deși mediul îți oferă șansa anonimatului și „siguranța impunității”, agresivitatea verbală este redusă în limbajul electronic. Înjurăturile românești sunt prea lungi pentru bara de mesaje și au numeroase complicații gramaticale (cratime etc.), așa că este exclus să citești pe
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
mutra sunt tot atâtea reproșuri pe care mi le fac și care-mi otrăvesc existența” (idem). Altundeva, aceeași nemulțumire că excesele violente nu-s decât proiecții imaginare. „Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec pocnindu-i pe oameni, suduind pe unul și pe altul până ajung la încăierare. Stârnesc, de dimineață până seara, scandaluri de care-mi vine să roșesc, provoc necunoscuți, răstorn totul în calea mea Ă dar toate astea, vai, doar în închipuire” (I, 247). În fine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aceste cuvinte, nu va mai visa. Din astfel de vise se poate căpăta lipitură*. Ceară Poporul crede că este păcat a da cu ceară pe-n case, la podeală sau ceruit. E mare păcat să calci ceara ori s-o sudui. Ceara de la policandru e bună de făcut de dragoste. Ceartă Chiperul* și sarea de se varsă, te vei sfădi cu casnicii. Cînd cineva ascute ceva de fier în casă se ceartă în curînd cineva din casă. Cînd tai ceva cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te-a scris la condică, și de acolo nu mai scapi. Cînd crezi că ai de-a face cu dracul, de pildă cînd mergînd noaptea pe drum tot ți se pare că te strigă cineva în urmă, scapi de el suduindu-l de cruce. Se crede că diavolul aude cele ce vorbește omul, nu însă și cele ce gîndește omul. Se crede că nu e bine a umbla pe la miezul nopții, fiindcă atunci întîlnesc pe om duhurile necurate și-l duc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
acea casă. Mlădițele de lozie* de la biserică în ziua de Florii nu se pun în casă, ci se lasă afară, sub streșina casei. Fluier Cine fluieră în casă face a pustiu. De-ai fluiera pe drumul din sat, te-ar sudui ori te ar ține mulți de rău pentru asta. Dacă fluieri sara, tragi a pustiu. (Gh.F.C.) Fluture Cînd vei vedea vreun fluture prin casă, să nu-l omori, că-i sufletul vreunui copil ce ți-a murit. Se crede că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se află el, se stupește în palma stîngă, iar cu muchia mînii drepte se trîntește în stupit, și în care parte sare el, în acea parte se crede că se află lucrul pierdut. Sudalmă Băietul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă se va însura cu mare greutate, că cică are mai multe coaste de femeie. Să nu sudui de lumînare, că n-ai parte la darea sfîrșitului de ea. Suflet Sufletul mortului șade în ușa casei pînă pleacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
parte sare el, în acea parte se crede că se află lucrul pierdut. Sudalmă Băietul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă se va însura cu mare greutate, că cică are mai multe coaste de femeie. Să nu sudui de lumînare, că n-ai parte la darea sfîrșitului de ea. Suflet Sufletul mortului șade în ușa casei pînă pleacă la biserică, și de aceea se pune pînza în streșina casei. Sufletul mortului șade în streșina casei pînă la trei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
l-a ucis. Că limbile de foc urmă resc pe duhul ascuns e faptul că dintre mai mulți oameni, de ce alege pe unul singur? Cînd cineva lucrează dumineca, trăsnește. Cînd ai inel în deget și-i vremea rea, să nu sudui, că trăsnește. Lemnul atins de trăsnet nu e bine să se folosească la zidiri, cu deosebire la case. Să nu stai cînd trăsnește în dreptul ușii, nici în dreptul ferestrei. în săptămîna Sfintelor Paști, nu e bine ca muierea să coase, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
epice din proza lui Negruzzi sau a lui Rebreanu: Dacă au agiunsu în șesul Bahluiului domniia, aproape de mănăstirea Balicăi locul era tot plin de oameni, nu să vedea șesul deșertu necăiuri. Striga: Dă-ne, doamne, pre greci". Unii hăicăia, alții suduia și jecuiia". Sugestiile vizuale sunt dublate, semnificativ, de cele auditive; instigată de boierii ostili lui Iliaș (vornicul Vasile Lupu, spătarul Grigore Ureche etc.), gloata vrea sânge și sânge va avea72: "Și acolo au strigatu pre Batiștè, să le dea, carele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am lungit în car cu fața în sus și am deschis ochii. Ziua se bătea cu noaptea. Un război al
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fie a veacului copil, Altfel ca la nevolnici el merit-un azil Într-un spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș. Între-un poet nemernic, ce vorbele înnoadă Ca în cadență rară să sune trist din coadă Și-ntre-ofițerul țanțoș cu spada subsuoară Alegere nu este
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și Agamemnon își spunea grobienii. Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur sta toți Elinii, steteau preoții și regii Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice "Cîne!, Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitată nu-ți rămâne. Las-tu, lasă măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi cazi tu odată-n labe, ș-apoi las că-ți viu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]